Un material de De Dollores Benezic, Cristian Grosu de pe Cursdeguvernare.ro
Când guvernanții au admis oficial că suntem în criză economică, următorul pas pe care l-au făcut a fost să îndrepte un deget acuzator spre cele mai mari cheltuieli neproductive de la buget: pensiile și asistența socială.
Deși nu ne-au fost impuse din afară, ci au fost cultivate și crescute, an de an, de către toate puterile, pe considerente de cele mai multe ori populiste, prestațiile sociale în România, şi, în general „statul asistenţial” au cunoscut de anul trecut o adevărată demonizare.
În realitate, cifrele arată altceva: România NU e stat asistenţial, e stat populist. Argumentele:
România nu e stat asistenţial pentru că:
1. Procentul din PIB alocat prestaţiilor sociale este printre cele mai mici din Europa, de doar 14%.
2. Sumele acordate asistaţilor sunt mici, in unele cazuri derizorii de-a binelea, raportate atît la valorile din alte ţări ale UE, cât şi la puterea de cumpărare din România.
3. Asa numitele programe sociale sunt incoerente, aleatorii, nu urmăresc obiective pe termen lung şi nu sunt adecvate obtinerii unor efecte.
România e un stat populist pentru că:
1. Desi are printre cele mai mici procente din PIB alocate prestatiilor sociale, România are unul din cele mai mari alocări din banii pe care-i încasează în mod real.
2. Nu mai putin de 65 % dintre români beneficiază sub o forma sau alta de asistenţă socială. Ptractic, statul ne dă impresia ca suntem o ţară de asistaţi, când, înj realitate, subtem o ţară de autoasistaţi pruin intermediul statului. Formele de asisteţă socială sunt finanţate printr-un mare număr de taxe şi impozite.
3. statul roman acorda nu mai putin de 202 de forme de ajutor social, în fapt, un lung şir de măsuri electorale care s-au acumulat de la an la an şi de la alegeri la alegeri. Ajutoarele sunt foarte multe, în comparaţie cu alte ţări, şi, tot prin comparaţie, derizorii sau de-a dreptul mizerabile.
4. In multe cazuri, ajutoarele sociale sunt date fraudulos, legile de urmăruile şi alocare nu sunt respectate, ceea ce face ca unele din aceste ajuroare să fie, in bună măsură, forme oficiale de mită electorală.
Să le luăm, aşadar, la rând, să vorbească cifrele: