de Alice Iancu, Centrul Filia
Orice lege care descurajează sau riscă să descurajeze pedepsirea violatorilor este nedreaptă- nedreaptă în cel puţin două sensuri: faţă de victima violului în cauză şi faţă de viitoarele victime. Este nedreaptă faţă de victima actuală pentru că pune încă o formalitate în calea pedepsirii agresorului, solicită victimei să vorbească (încă o dată) despre o traumă, sugerează acesteia că un tip de „recompensă” sau „înţelegere” este posibil şi plasează pedepsirea agresorului pentru trauma produsă pe plan secund. Oricâtă chiţibuşărie aţi folosi, că victima trebuie să vină „doar” la informare, că medierea e doar o procedură benignă, că doar trebuie obţinută o adeverinţă, că oricum nu afectează procesul juridic, etc. etc., toate astea nu demonstrază decât că ignoraţi în ce lume trăiţi. Într-o lume şi o ţară în care oricum victimele violurilor sunt descurajate, legal, cultural şi social să urmărească pedepsirea violatorilor. În care orice „procedură” în plus, orice sugestie că „alta e calea”, orice intervenţie de tipul ăsta descurajează victimele şi mai mult şi încurajează agresorii şi mai mult! Apoi, un lucru pe care nu prea l-am citit şi am fost (puţin) mirată de asta, este că orice formulă care sugerează-incurajează „înţelegerea părţilor” în infracţiuni precum violul este una care pune în pericol restul femeilor, posibile victime ale aceluiaşi violator. Să presupunem că o victimă şi un agresor, în urma medierii, ajung să „se înţeleagă”. Apoi acel violator recidivează. Cine este responsabil moral şi legal pentru faptul că el a putut să violeze din nou?
Orice lege care sugerează că poate exista „înţelegere” între părţi în baza unei „clasificări” a violurilor este o lege nedreaptă faţă de victime. Zilele acestea am auzit tot felul de clasificări privind violurile. Se invocă faptul că Legea Medierii vizează „numai” violurile „simple”. Am citit îndemnuri la „raţiune” şi „pragmatism” şi am auzit multe voci care susţin că nu e cazul să devenim „emoţionale” şi „isterice” (ah, câte spune şi limbajul ăsta) şi că nu e cazul să respingem o asemenea împărţire. Ba chiar nenumărate persoane au ţinut să ne explice că după un viol „simplu” victima nu rămâne atât de traumatizată încât să nu participe la mediere şi că e un lucru bun că poate aşa „ obţine şi ea ceva”…Oameni buni! Eu nu pot să nu mă întreb dacă voi înţelegeţi ce este un viol şi cât de sucită este o asemenea gândire. ORICE viol este profund traumatizant. Trauma provocată de un viol nu se măsoară după numărul de vânătăi sau după cine era agresorul sau după cum era victima, dacă aceasta s-a sinucis după viol (?!?) sau după tot felul de detalii legate de cum s-a produs un viol! Asemenea înţelegeri nu arată decât, încă o dată, că legile sunt scrise cu orice în minte, numai cu victima nu! Ce să mai spun despre cât spune asta despre cine scrie legile şi cine nu! Şi despre cât de profund patriarhală este înţelegerea legală şi culturală violului!
Ca să explic asta mai clar, dau doar un exemplu: am cunoscut nenumărate femei victime ale hărţuirii (sexuale), violenţei domestice, violenţei pe stradă, violenţelor de tot felul. Nu ştiu dacă vreo femeie în viaţa ei nu trăieşte măcar o experienţă de tipul ăsta. O frază care revine mereu şi mereu pe buzele acelor femei este „măcar nu m-a violat”. Frica de viol este o frică aparte. Am cunoscut multe femei care mi-au spus că în timp ce erau lovite, pipăite, agresate în fel şi chip se gândeau doar „să nu mă violeze”. Am cunoscut o femeie vânătă din cap până în picioare care mi-a spus, aproape cu uşurare, exact asta: „măcar nu m-a violat”. Mi s-a pus nodul în gât atunci. Pentru că înţelegeam de ce îmi spune asta, gândisem şi eu asemenea gânduri, dar înţelegeam şi în ce lume profund dementă trăim atunci când aproape suntem uşurate că „am scăpat” „doar” cu o bătaie. Nu am poate cuvintele potrivite pentru a descrie cât de profund traumatizant, paralizant şi oribil este ORICE viol. Nu vreau să risc să minimalizez alte agresiuni prin ce scriu. Dar vreau să se înţeleagă să un viol este un viol MEREU şi că a clasifica violurile ca pe mere în felul în care ele sunt clasificate şi a trage concluzii despre ce ar trebui sau nu ar trebui o victimă să poată să suporte în urma lor este simptomul unei societăţi fundamental bolnave şi sexiste! Vreau să se înţeleagă că a abera despre cât de „mai puţin” sau „mai mult” traumatizant este un viol pentru victimă şi despre criteriile (de-a dreptul aiuritoare) după care le împărţim este exact asta: o aberaţie!
Orice lege care include o medire pre-proces sau în timpul procesului este una care riscă să re-traumatizeze victima şi să distorsioneze procesul legal. Zilele acestea politicieni, mediatori sau tot soiul de susţinători ai legii au invocat cât de „europeană” şi „civilizată” este această lege. Cum ea se înscrie în „firea lucrurilor” şi în ideea de „dreptare restorativă” şi este fără probleme implementată în alte părţi. Acestor oameni eu le răspund că fie nu înţeleg despre ce e vorba, fie efectiv mint! „Probleme” şi „contestări” de tipul celor ridicate zilele acestea în România au apărut peste tot unde această lege a fost propusă. Nu amestecaţi argumentele şi diferite tipuri de programe de mediere. Dau doar un exemplu: Puteti citi AICI. despre o mediere din Marea Britanie în cadrul unui proces de „dreptate restorativă” care a pus victima unui viol faţă în faţă cu agresorul. După încheierea procesului şi condamnarea agresorului. La CINCI ANI de la faptă. Pentru a permite VICTIMEI să simtă că poate lua o parte din „putere” înapoi confruntându-şi agresorul. Cu precizarea că sunt FOARTE PUŢINE CAZURI în care procedura aceasta este folosită pentru viol, pentru că multe victime orice vor, numai să se vadă sau să comunice în orice fel, direct sau indirect, cu agresorul, NU. Chiar este greu de sesizat diferenţa dintre un asemenea program şi ce se propune prin Legea Medierii la noi?
Orice lege care expune victimele la „profesionişti” ne-pregătiţi în domeniul violenţei şi mai ales a violenţei sexuale este nedreaptă. Mediatorii pot fi oameni pregătiţi pentru multe. Pot poate ajuta în conflicte care ţin de contracte comerciale, distrugere de bunuri, dispute de tot felul. Dar NU sunt pregătiţi să intre interacţioneze, cu atât mai puţin să „negocieze pentru” o victimă a violului! Aceasta are nevoie de consiliere specializată, trebuie şicanată cât mai puţin cu întâlniri de tot felul (chiar şi de „informare”), nu trebuie pusă aşa, orişicum, în situaţii în care să „retrăiască” şi să-şi reamintească trauma suferită, este o persoană traumatizată pe care nu abordezi aşa, că „ştii tu”, „intuitiv” cum stau lucrurile. Ce să mai spun de declaraţiile halucinante ale unor mediatori din România despre „acuza de viol folosită ca şicană”, „violul în familie unde lumea trebuie să se mai şi împace” şi alte asemenea. Ele reflectă exact cultura în care trăim şi exact motivul pentru care în calea condamnării unui viol barierele trebuie distruse, nu înmulţite prin expunerea la persoane care NU sunt pregătite pentru aşa ceva!
Recomand şi acest text scris despre mediere şi cazurile de violenţă (domestică în cazul respectiv)„ Toţi mediatorii bine pregătiţi ştiu că nu putem media violenţa. Poate ar fi de folos să luăm în considerare medierea în alte situaţii. Medierea poate funcţiona numai dacă o schimbare de atitudine sau percepţie poate rezolva problema, dacă problema este cu adevărat o ceartă sau un conflict, dacă puterea este egală între părţi, dacă nici o pedeapsă sau alte consecinţe legale nu sunt neceare şi dacă ambele părţi îţi pot ţine partea de înţelegere.”- textul întreg îl găsiţi AICI.
Orice lege care riscă să vulnerabilizeze şi mai mult victimele unor agresiuni şi să favorizeze agresorii, în contextul unei inegalităţi sociale sau financiare, este nedreaptă! Sărăcia femeilor este un subiect apropiat mie. Este poate subiectul pe care l-am studiat cel mai mult. Când am auzit prima oară despre această lege, apoi după am tot citit despre cum „obţin şi victimele ceva” prin ea, mi-am dat seama că NU sunt înţelese mecanisme sociale de bază care permit exploatarea diferenţei de putere dintre agresori şi victime. Diferenţa de putere financiară dintre femei şi bărbaţi, gradul de inegalitate din România, de putere, de status, sunt factori fundamentali care vor influenţa modul de implementare a legii. Poate iniţiatoarea şi susţinătorii acestei legi au senzaţia că pot ignora asta şi că sunt „echilibraţi” crezând că pot invoca aşa, o egalitate formală în faţa legii. Lucrurile nu stau aşa! Puterea de negociere, oriunde un criteriu financiar este introdus, cât de puţin, va înclina balanţa în favoarea celor care au, în detrimentul celor care NU au. Chiar este complicat să înţelegem că un violator cu bani îşi va putea uşura soarta convingând o victimă, care oricum are în faţă un proces dificil, că aşa „scapă şi ea, poate să ia banii şi să uite, nu mai trebuie aşa să se „expună”, aşa se poate muta, poate merge la facultate, poate merge copilul ei la facultate, mai ajută şi părinţii etc”????
Pentru o victimă a violului ORICE propunere-sugestie de recompensă financiară este fundamental una care o vulnerabilizează. Dacă respinge această propunere oricum propunerea este o traumă în plus şi spune multe acestei victime despre cum înţelege societatea să o trateze. Dacă acceptă această propunere, din motive diverse (pe care moralizatorii veşnic de serviciu se vor grăbi să le sucească pe toate părţile), medierea va re-traumatiza şi umili această victimă!
La final aş vrea totuşi să scriu câte ceva şi despre mizeria în care aceste dezbateri privind Legea Medierii s-au desfăşurat. Pentru că odată cu aceste dezbateri şi-au scos putredul căpşor în spaţiul public şi toţi apologeţii violului, misoginii şi ignoranţii. Multă putreziciune am văzut zilele astea. Susţinătorilor acestor legi le spun: nu minimalizaţi această mizerie! Ea ar trebui să vă spună multe despre ţara în care vă pregătiţi să implementaţi această lege, despre cum este tratată o victimă a violului, despre câte scuze se găsesc agresorilor! Despre exact în ce lume, concret, veţi aborda voi medierea cazurilor de viol, CONCRET, nu sus în nori legislativi! Gândiţi-vă bine la asta! Nu daţi la o parte aşa, fluturând din mâini, problemele ridicate, legate de implicaţiile acestei legi pentru victimele violului! Şi mai gândiţi-vă că peroraţiile demente ale unor mediatori despre viol, încăpăţânarea cu care nu acceptaţi limite pentru această lege, aroganţa de care daţi deseori dovadă, nu fac altceva decât să întărească scepticismul şi opoziţia în faţa acestei legi.
NU acceptaţi această lege, NU în forma ei actuală. Contestaţi-o acum şi după ce va intra în vigoare. Şi VENIŢI LA PROTEST!