O analiză de Marius Lazăr despre manipularea prin sondaje.
Haideți să înțelegem de ce sunt protestatarii de acum supărați pe presă – și de ce presa supărată pe supărarea protestatarilor ar trebui să mai reflecteze puțin înainte de a da drumul la invective, cum o face o distinsă doamnă ziarist, recent, în Evenimentul Zilei.
Este vorba, în primul rînd, de deturnarea actului jurnalistic de la menirea sa, prin alinierea la pozițiile de comandă ale celor ce dețin puterea politică sau cea economică. În al doilea rînd, este vorba de lipsa crasă de profesionalism. Adesea, acestea merg mînă în mînă, potențîndu-se reciproc. Cert este că actuala situație de criză, în care strada a fost abandonată, în protestul ei, de instituțiile de presă (parțial doar, în ultimele zile, s-o recunoaștem – și aproape de tot doar pentru o zi), face vizibilă constituirea în ultima vreme a unui bloc politico-mediatic și de afaceri care acționează solidar, apărînd interese ce intră în conflict cu cetățeanul de rînd și principiile democratice.
Să luăm, de pildă, sondajul de opinie din 1 septembrie, ziua când puține ziare centrale si televiziuni află că mii de oameni sînt pe străzi, în mai multe orașe, intr-un protest din timp anunțat. In aceeași zi însă, chiar cîteva dintre instituțiile de presă care boicotează evenimentul publică un sondaj de opinie menit să demonstreze strînsa unitate a poporului în jurul proiectului RMGC și al înțelepților conducători care îl sprijină.
Adevărul titrează : „Sondaj: doi din trei români susţin proiectul Roşia Montană” (semnatar Dan Străuţ) și într-un inter-titlu subliniază că „Şase din zece sunt pentru exploatarea gazelor de şist”. Aceeași informație e difuzată apoi de Antena3 (« SONDAJ. Majoritatea românilor este de acord cu proiectul Roşia Montană» și Evenimentul Zilei, („SONDAJ SOCIOPOL. Românii susțin proiectul Roșia Montană și exploatarea gazelor de șist” – semnatar Andreea Udrea).
Toate cele trei titluri menționate vorbesc despre adeziunea directă a populației la proiectul RMGC. În corpul articolelor încep apoi să apară nuanțe: nu este vorba chiar despre faptul că cetățenii României sunt de acord cu proiectul, ci că – așa cum consemnează Adevărul – „Românii cred că autorităţile trebuie să susţină proiectul Roşia Montană, dar şi exploatarea gazelor de şist”. Aha, deci nu e vorba de popor și cianuri, ci de popor și „autorități”, începem noi să ne dumirim. Fiindcă în articol ni se mai spune că „Românii cred că autorităţile trebuie să susţină proiectul Roşia Montană, dar şi exploatarea gazelor de şist… Astfel, 68% dintre respondenţi au spus că autorităţile trebuie să promoveze acest proiect, în timp ce doar 32% au răspuns că ar trebui să se opună proiectului. […] Românii susţin şi exploatarea gazelor de şist, mai arată sondajul. Astfel, 59% dintre cei chestionaţi au răspuns că autorităţile ar trebui să promoveze acest proiect, în timp ce 41% au răspuns că trebuie să se opună acestui proiect. Întrebaţi ce cred că vor face autorităţile în cazul proiectului exploatării gazelor de şist, 72% dintre respondenţi au afirmat că vor promova acest proiect, în timp ce 28% au răspuns că autorităţile se vor opune acestui proiect.” Iată o frumoasă compunere de presă care narează procente.
Textul articolului spune ceva diferit față de titlu, așa cum diferit faţă de interpretarea care li se dă în articol sună și întrebările puse în sondaj:
Ce credeți că ar trebui să facă autoritățile în cazul proiectului de al Roșia Montană?
Ce credeți că vor face autoritățile în cazul proiectului de al Roșia Montană?
Ce credeți că ar trebui să facă autoritățile în cazul proiectului gazelor de șist?
Ce credeți că vor face autoritățile în cazul proiectului gazelor de șist?
Întrebările din diagramele care ilustrează sondajul (a se vedea trimiterile la articolele online) se referă astfel nu la ce crede populația despre proiect, ci la ce se așteaptă ea de la „autorități” în raport cu proiectul și, de asemenea, la cerințele adresate „autorităților” în „promovarea” acestuia. Nu se precizează nicăieri despre ce fel de „autorități” este vorba (locale, centrale, Guvern, Președinție, Parlament etc.). De asemenea, nu se definește în ce constă „proiectul” vizat și nici ce însemnă „promovarea” lui (De pildă, deschiderea exploatării bazate pe cianuri de la Roșia Montană? Sprijinirea localității? Salvarea sitului istoric? Nu e nimic clar).
Ne dăm seama însă curînd că o astfel de formulare permite, pe de o parte, o interpretare liberă de către respondent a sensului întrebării; astfel, ea nu măsoară de fapt nimic concret, nimic operaționalizabil. Fiecare participant la sondaj poate înțelege ce dorește prin termenii menționați în întrebare și poate da un răspuns care e greu decodabil, deși e formulabil afirmativ sau negativ. Pe de altă parte, ea lasă loc imaginației interpretative a celui care citește datele, să înțeleagă ce îi place sau ce dorește să transmită din ele. Adică să manipuleze. Exact ceea ce s-a și întîmplat, în materialele din presă.