de Costi Rogozanu pe VoxPublica
Se întreba îngrijorat Moise Guran de ce sînt atîţia tineri (sub 30 de ani) anti-corporaţii în România. Mie mi se pare că nu-s destui. Dar am speranţe. Şi mai am speranţa că asta va duce la critici serioase ale sistemului de pe poziţii solide de stînga, nu din bastioane reacţionare clasice.
De unde îngrijorarea deci? Păi poate vine anticorporatismul ăsta din faptul că oamenii nu-s bătuţi în cap. Că văd şi singuri că, în timp ce li se vinde povestea că-s asistaţi social, de fapt “asistate social” sînt tot felul de corporaţii străine şi businessuri româneşti de mari dimensiuni (o etapă altfel binecunoscută în timpul crizelor în care marele capital înghite tot ce e sub el pentru securizarea investiţiei). Prietenul Alex Cistelecan chiar a oferit exemplul perfect prin marea investiţie Daimler din zona Sebeş.
Firma Star Assembly, deţinută de concernul
lasix no prescriptionbuy birth control without prescription“click here”where to buy cialis online“click here”http://www.dreampoolfoundation.org/nop/get-viagra-prescription.phpflagyl online overnightbuy medicine without prescriptionsview sitegeneric viagra reviewshttp://www.ggphoto.org/vir/order-viagra-online.phpcan u get viagra over the counterdomperidone for salegerman Daimler, a primit un ajutor de stat de 37,4 milioane euro pentru construcţia unei unităţi de producţie de transmisii automate la Sebeş, judeţul Alba, investiţia totală ridicându-se la circa 238 milioane euro.
Proiectul va permite crearea unui număr estimat de 510 noi locuri de muncă, iar acordul de finanţare a fost emis la finele lunii august, potrivit datelor publicate de Ministerul de Finanţe. (sursa)
Povestea servită e că o astfel de investiţie mai dezvoltă ceva industrie pe orizontală, că nu doar cele 500 de locuri de muncă nou create sînt în chestiune. NU e întotdeauna aşa şi nu e nici pe departe atît de spectaculoasă pe cît vor ei să credem această “dezvoltare pe orizontală”. Ce se vede clar e că mîna de lucru ieftină mai şi sponsorizează giganţi ca să fie apoi exploatată cum trebuie.
Avem al 1000-lea caz în care plătim ca nebunii investitorii numai ca să se oprească pe aici puţin. 500 de angajaţi contra 35 de milioane de euro ajutor de stat. Deja suma repartizată e imensă. Dar pentru Moise Guran nu contează, investiţia trebuie să vină oricum. Mai avem puţin şi ne angajăm pe la ăştia contra unei taxe, numai să mergem la serviciu undeva. Cum spune Alex: “Important e insa sa nu-i primeasca direct – cetateanul de la cetateni (stat), ca asta ar fi stat asistential obez si risipitor. Daca insa avem un patron privat pe traseul banilor, suma poate fi oricat de astronomica si nejustificata, ca se numeste investitie, job creation, trickle down, it’s the economy fraiere.”
Iată un motiv pentru care tinerii pot începe să spere la depăşirea unui astfel de mod de producţie apocaliptic în ineficienţa lui.
Între timp, Ponta cel de stînga mai coace un ajutor şi pentru investitorii care au construit ca nebunii case noi – programul “noua casă”. Să mănînce şi fraţii Negoiţă o pîine şi alţii ca ei. Ăsta e maximum: “ajutor” pentru investitori cu faţadă de “ajutor pentru oameni”.