Dacă vreţi să vedeţi capitalismul pur, mergeţi spre Est (Jurnal de călătorie III)

Vasile Ernuhttp://www.ernu.ro
Vasile Ernu este esciitor născut în URSS în 1971. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie (UniversitateaAl.I.Cuza, Iaşi, 1996) şi al masterului de Filosofie (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff şi redactor asociat al revistei Idea artă+societate. A activat în cadrul Fundaţiei Idea şi Tranzit şi al edituilor Idea şi Polirom. În ultimii ani a ţinut rubrici de opinie în Liberatatea, România Liberă, HotNews, Timpul şi Adevărul, precum şi rubrici permanente la revistele Noua Literatură, Suplimentul de Cultură şi Observator Cultural. Fondator al platformei: criticatac.ro. Volume: Născut în URSS (Polirom 2006, 2007, 2010, 2013, 2020, 2024), Ultimii eretici ai Imperiului (Polirom 2009), Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, împreună cu Bogdan-Alexandru Stănescu (Polirom 2010), Intelighenţia rusă azi, (Cartier 2012), Sînt un om de stînga (Cartier 2013), Sectanţii. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2015, 2017, 2020), Intelighenţia basarabeană azi (Cartier 2016), Bandiţii. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2016, 2017, 2021), Izgoniții. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2019, 2022), Războiul pisicilor. Ilustrații: Veronica Neacșu (Cartier, 2019), Jurnal la sfîrșitul lumii I (Editura Cartier 2019), Sălbaticii copii dingo ( Polirom 2021, 2022, 2024), Jurnal la sfîrșitul lumii II (Editura Cartier 2023), Centrul nu se mai susține. Ceea ce ne desparte, împreună cu Bogdan-Alexandru Stănescu (Editura Trei 2023) Premii: Premiul pentru debut al României literare 2007; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România 2007; Premiul Tiuk!2009, Premiul Matei Brancoveanu pentru Literatura 2015; Premiul revistei Observator cultural 2017 - Eseistică / Publicistică; Premiul AgențiadeCarte.ro 2019 – Eseu / Publicistică / Memorialistică; Premiul revistei Observator cultural 2022 - Memorialistică; Premiul AgențiadeCarte.ro 2022 - Eseu / Publicistică / Memorialistică. Este tradus în peste zece limbi.

20150518_120220Recent am mers şi mai spre Est. Cînd călătoreşti spre Est sînt două lucruri care sar în ochi. Mai ales dacă lipseşti mult. Te minunezi de felul de a înţelege şi practica la nivel cotidian libertatea, precum şi de felul de a înţelege şi accepta ideea de Stat.

Sună paradoxal dar cu cît mergi mai spre Est vezi un soi de exces de libertate. Un fel de libertate de a încălca toate regulile cu putinţă. Un exces al individualismului care nu respectă nici o normă comună. Singura ierarhie a formelor de libertate este stabilită nu de legi ci de bani.

Să dau cîteva exenple.

  • Arătaţi-mi un oraş occidental unde la ora 3 de noapte poţi să-ţi cumperi o “şubă” (blană) scumpă? Aşa cum cumperi pîine la magazin?
  • Arătaţi-mi un oraş occidental unde transportul public se opreşte unde vrei tu, cînd vrei tu şi poate da şi în marşalier dacă a mers 3 m în plus?
  • Unde poţi în Europa să-ţi instalezi internet în maxim 2 ore printr-un simplu apel telefonic fără nici un act? Doar în Est. Nemţii au nevoie de două săptămîni.
  • Unde mai poţi construi cum vrei tu şi unde vrei tu? Chişinăul e un exemplu grăitor. Cred că 80% din tot ce s-a construit în ultimii 10 ani este ilegal şi nu respectă nicio normă…
  • Unde sunt deschise aproape toate magazinele zi şi noapte, indiferent de sărbătoare? În Est că-I Paşte, că e 1 mai, că-I duminică toate magazinele sînt deschise. Aşa ceva în Occident e de neimaginat.
  • În ce ţară occidentală poţi avea 5 paşapoarte, cu cetăţenie diferită, şi să nu plăteşti impozit nicăieri? În Est se poate…
  • Dreptul la opinii? În Est găseşti texte critice de o radicalitate ameţitoare ceea ce nu e cazul spaţiului Occidental unde totul e cîntărit, măsurat şi împărţit, cu grad de risc mic etc. Cel puţin în zona mainstream. E un mod de a înţelege libertatea în Est care te sperie uneori…

Asta este doar ce se vede. Urmează neplata taxelor, nerespectarea normelor de tot felul etc. Mita, corupţia în Est, că tot e la modă subiectul, este şi ea o formă de libertate. Dar nu doar atît. Sună foarte straniu, nu?

Această libertate este un soi de eliberare de birocraţie, eliberarea de Stat. Statul aici a ajuns întruchiparea răului politic suprem, care trebuie minimalizat pînă la dizolvarea lui. În locul lui e doar individualism feroce şi o libertate reglementată doar de bani. Visul intelighenţiei liberale de la finele lui 80 a luat fiinţă.

Statul „social darwinist” pe care l-au visat a căpătat însă un chip înfricoţător, hidos. Un cocktail periculos: libertarianism feorce amestecat cu conservatorism&consumism, un individualism extrem amestecat cu „valori tradiţionale” etc.  Visul liberal a luat fiinţă şi în Basa: Renato Usatîi – Bălţi, Ilan Shor – Orhei. Pentru estici, Occidentul este mult prea socialist şi are mult prea mult Stat. În Est visul libertarian-neoliberal a luat fiinţă şi se numeşte: „democraţie de piaţă liberă”. „Democraţii” care se transfomră încet dar sigur în „corporaţii oligarhice”: Rusia, Ucraina, Moldova ne sînt martor. Dar e un trend global, de altfel. Vedeţi cazul Greciei. La periferie este însă totul mult mai violent.

Cînd ironia sorţii e mai puternică decît neofascismul…. sau nu?

Mă văd cu un amic evreu. Îmi spune o poveste deosebită. Ironia sorţii nu iartă.

Csanád Szegedi a fost vicepreşedinte al Jobbik dacă nu mă înşel. Partid profascist. Csanád Szegedi era un membru marcant şi promiţător pentru tendinţa politică maghiară şi europeană de pe filiera dreptei extremiste care capătă proporţii peste tot.

Şi brusc, în 2012, a aflat că e evreu. Sau că are sînge evreiesc. Nu glumesc. Bunica lui care a trecut prin ororile Holocaustului cred că mai trăieşte.  Cum şi de ce a ascuns ea acest secret de micuţul ei nepot fascist? Appelbaum ne explică prin New Yorker cum se întîmplă în astfel de cazuri. Există un întreg curent în rîndul evreilor maghiari care au trecut prin cumplitul Holocaust: convingerea fermă că el se va repeta.  Iar dacă el se va repeta atunci era clar că ei evreii vor ajunge din nou acolo. Iar ca să nu ajungi acolo trebuie să ştergi urma de „evreu”. Şi-a pus haine cu mîneci lungi, pentru a ascunde insemnele lagărului  şi şi-a dat fiica de soţie unui băştinaş veros: un ungur autentic.  Secretul a fost bine ascuns aşa că tînărul Csanád Szegedi, născut din acea căsătorie, nu avea de unde să ştie că este şi el evreu fie şi parţial. A trecut vremea, nepotul s-a făcut mare şi a început să aibă opinii politice. Şi încă ce opţiuni! Aşa că  bunica văzînd ce a ajuns nepotul său nu a mai rezistat şi a recunoscut că ea este evreică. Şi el puţin. Şi i-a arătat documentele.

Cînd Csanád Szegedi a aflat că este evreu, fie şi parţial, a decis să o rupă definitiv cu mişcarea neofascistă Jobbik. A mers frumos la sinagogă, a luat numele de David, şi-a pus chipa şi a devenit evreu ortodox. Din ăla adevărat, de care se sperie şi cei mai duri fii ai Jobbik-ului maghiar.

Acum din tribuna Europarlamentului auzi declaraţiile lui dure proIsrael, antifasciste, predicţii din care aflăm că sîntem ameninţaţi de norii negri care se apat asupra Europei din cauza revigorării mişcărilor neofasciste. Actualul David, fostul Csanád de Jobbik, veghează şi atenţionează cu aceaşi pasiune doar că pe invers.

Lui David (Csanád) Szegedi îi place să repete des: „Antisemitismul nu se bazează şi nu are nevoie ca atare de evrei. Acesta este doar o proiecţie a propriilor frici şi ţine de lipsa respectului de sine.” Multă ironie în această poveste.

Autor

  • Vasile Ernu este esciitor născut în URSS în 1971. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie (UniversitateaAl.I.Cuza, Iaşi, 1996) şi al masterului de Filosofie (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff şi redactor asociat al revistei Idea artă+societate. A activat în cadrul Fundaţiei Idea şi Tranzit şi al edituilor Idea şi Polirom. În ultimii ani a ţinut rubrici de opinie în Liberatatea, România Liberă, HotNews, Timpul şi Adevărul, precum şi rubrici permanente la revistele Noua Literatură, Suplimentul de Cultură şi Observator Cultural. Fondator al platformei: criticatac.ro. Volume: Născut în URSS (Polirom 2006, 2007, 2010, 2013, 2020, 2024), Ultimii eretici ai Imperiului (Polirom 2009), Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, împreună cu Bogdan-Alexandru Stănescu (Polirom 2010), Intelighenţia rusă azi, (Cartier 2012), Sînt un om de stînga (Cartier 2013), Sectanţii. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2015, 2017, 2020), Intelighenţia basarabeană azi (Cartier 2016), Bandiţii. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2016, 2017, 2021), Izgoniții. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2019, 2022), Războiul pisicilor. Ilustrații: Veronica Neacșu (Cartier, 2019), Jurnal la sfîrșitul lumii I (Editura Cartier 2019), Sălbaticii copii dingo ( Polirom 2021, 2022, 2024), Jurnal la sfîrșitul lumii II (Editura Cartier 2023), Centrul nu se mai susține. Ceea ce ne desparte, împreună cu Bogdan-Alexandru Stănescu (Editura Trei 2023) Premii: Premiul pentru debut al României literare 2007; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România 2007; Premiul Tiuk!2009, Premiul Matei Brancoveanu pentru Literatura 2015; Premiul revistei Observator cultural 2017 - Eseistică / Publicistică; Premiul AgențiadeCarte.ro 2019 – Eseu / Publicistică / Memorialistică; Premiul revistei Observator cultural 2022 - Memorialistică; Premiul AgențiadeCarte.ro 2022 - Eseu / Publicistică / Memorialistică. Este tradus în peste zece limbi.

    View all posts

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole