Am primit la redacție un text semnat de Claudiu Crăciun.
Alegerile locale din 2012 sunt interesante prin lipsa de interes arătată de către cetăţeni pentru ele. O societate care părea să se trezească la viaţa la începutul acestui an se reîntoarce în mod dureros în apatie. În mare măsură acest lucru se datorează tipului de scrutin utilizat pentru alegerea primarilor, majoritar într-un singur tur. Un tip de scrutin brutal, ce limitează pluralismul şi ataca democraţia în esenţa ei. Un scrutin care concentrează şi conserva puterea. Un scrutin care îndepărtează cetăţenii de urne şi politică.
Dacă nu ar fi existat candidatura lui Nicusor Dan, alegerile m-ar fi lăsat aproape indiferent. Dar ea există şi naşte dezbateri care scapă campania electorală de sărăcia de idei. Am citit texte frumoase şi interesante despre campania electorală, Nicusor Dan şi candidatura lui. Mi-au dat de gândit. În momentul anunţării candidaturii eram sigur că îl voi vota. Dar…
Mi-ar fi plăcut că Nicusor Dan, acum zece ani, să nu condamne comportamentului public al unor persoane aparţinând minorităţilor şi să îşi declare cu patos iubirea pentru patria mama. Şi nu pentru că e problema să te simţi ca aparţinând unei colectivităţi. Era o problemă de stil. Mi-ar fi plăcut să facă parte dintr-o echipă de candidaţi independenţi/candidate independente, persoane cu acelaşi profil. Atunci campania ar fi fost mai solidă, mai completă şi mai puţin personalizata. Ar fi arătat că poate coagula grupuri mai largi, că poate lucra în echipa şi ne-ar fi oferit şi oportunitate de a vota şi candidaţi/candidate pentru sectoare. Mi-ar fi plăcut că programul să nu bricoleze locurile comune ale campaniilor locale ci să prezinte o viziune politică mai profundă şi curajoasă pentru societatea românească şi pentru Bucureşti. Mi-ar fi plăcut că grupul de susţinători publici şi informali să fie mai coerent în idei. Nicusor Dan îi atrage pe toţi, de “‘stanga” şi de “dreapta” (n.a. cele două sunt de fapt nişte ficţiuni), conservatori şi liberali, ecologişti şi social-democraţi. Iar acesta este un reflex populist. O face pentru că nu am reuşit să depăşim stadiul primitiv al politicii româneşti, în care clivajul este cel între profitori corupţi şi cei oneşti. Ne bucurăm că a apărut un candidat curat şi această bucurie ne opreşte să mergem mai departe pe tărâmul programelor, ideilor şi valorilor, cele care ar trebui să distingă între proiecte politice.
Lui Nicusor Dan îi cunosc mai bine trecutul şi mai puţin viitorul. Trecutul îi este convingător. Candidatura este legitimă, pentru că s-a construit în timp, cu persistentă, în afara politicii dar aprope de ea. Combina argumentul competenţei, puţin problematic de altfel şi cel al pasiunii pentru o cauză. Viitorul lui însă va fi însă unul politic. Vor fi alte reguli, presiuni, oportunităţi, mize şi instrumente. Vor exista teme delicate asupra cărora trebuie să se exprime. Vor fi situaţii politice delicate în care va trebui să se poziţioneze. Pentru un om politic anti-sistem, non-ideologic aceasta tranziţie ar putea fi dureroasă şi costisitoare. Poate nu va avea răbdarea, forţa şi norocul să rămână în politica aşa cum a debutat. Poate va alege o tabără sau un partid existent în care să activeze. Ar fi incorect faţă de cei care l-au ajutat să intre în politică, că independent. Poate va candida şi în alte curse electorale, independent sau în cadrul unui partid. Poate va descoperi afinităţi cu persoane precum tânărul şi ambiţiosul fost premier, care ne trimite la muncă.
Pentru Nicusor Dan greul de abia începe. Va avea responsabilitatea zecilor, poate a sutelor de mii de voturi primite. Campania lui i-a creat un profil de personaj providenţial. Aşteptările sunt mari. Cu atât mai mult cu cât a fost votat de persoane educate, atente şi pretenţioase. Echipa lui de campanie, formată din oameni extraordinari, va avea aşteptări legitime faţă de el. Aşteptările prea mari sunt cel mai mare adversar al politicienilor aflaţi la început de drum sau mandat.
Nu mă recunosc integral în mesajul şi candidatul Nicusor Dan. Campania lui mă mobilizează şi demobilizează în acelaşi timp. Unele mesaje sunt iritante, sugerând că persoanele care îl votează sunt de bun simţ şi altele nu. Viitorul lui şi alegerile făcute de el în momente cheie mă îngrijorează. Clarificările de viziune politică, inevitabile, ar putea să ne îndepărteze sauchiar sau ne plaseze în poziţii adverse.
Cu toate acestea voi merge la vot şi îl voi vota pe Nicusor Dan pentru Primar General şi Consiliu General. Motivele sunt numeroase.
E un vot relativ sceptic dar optimist. Este un vot cântărit îndelung şi asumat public. Cel mai important, este un vot acordat lui Nicusor Dan şi tuturor celor care în viitor vor alege să lupte cu sistemul, cu ceilalţi şi cu ei înşişi şi pentru a face o schimbare. Este un vot care împreună cu altele, multe sper, va marca momentul de început pentru regenerarea democratică a societăţii româneşti.
Succes Nicusor Dan!