Mîine, la Piaţa Universităţii în Bucureşti se iese împotriva ACTA, după 17.00. Zeci de mii se dau protestatari pe facebook. Aştept să-i văd şi în stradă, altfel îi sfătuiesc să nu mai dea click aiurea. Înţeleg că mai sînt anunţate astfel de mişcări în ţară şi în Europa. Cu cît mai mulţi, cu atît mai bine.
Ce-ar fi de cerut: 1. Am semnat fără să ne întrebe nimeni. Dezbaterea a fost teatru ieftin la nivel european, iar în România autorităţile ne-au mai şi luat peste picior. 2. Vrem scuze publice din partea autorităţilor şi a semnatarilor, aşa cum s-au întîmplat deja în Slovenia sau Polonia. 3. Vrem retragerea din ACTA.
Despre probleme de copyright, comportamentul industriei de entertainment cînd intră în reţea, ACTA, am vorbit cu prietenul meu, Cornel Dumitraşcu, programator de meserie. El colecţionează de mult timp posibile linii de abuz online, iar de cînd cu semnarea ACTA a fost printre acei primii care au tras semnalul de alarmă pe FB şi care au linkuit către materiale lămuritoare. Din discuţiile noastre din aceste săptămîni am extras cîteva teme într-un soi de interviu.
ACTA te-a suparat foarte tare. Sint motivele deja invocate in toata lumea, dar ai parut deranjat si de felul in care trateaza autoritatile romane problema. Ce ar trebui să facă autorităţile române?
Semnarea ACTA in Japonia a fost un eveniment important. Global. Eu traiesc prin lumea mea asa, stii cum e, scarbit de multe. Am partea mea de vina ca nu m-am prins decat tarziu. Dar…trebuia sa se auda si pe la mine prin pestera. Prim-ministrul din cate am vazut “la cald” era in pestera cu mine, nici nu stia despre ce e vorba cand a primit prima intrebare. Asta ar fi una, minora.
A doua ar fi, odata ce s-a semnat, prima reactie a fost ca oricum semnatura nu conteaza. As fi ras tare daca nu ma enervam.
A treia, odata ce s-a cerut o pozitie oficiala (totb a cerut joi asta), m-as fi asteptat ca cineva de prin ministere sa fi fost in cunostinta de cauza. A trecut vineri cu telefoanele inchise (din ce-am inteles), un weekend, iar luni…pozitia oficiala a fost doar o serie de negatii. Nu e vorba doar de internet, nu se vor schimba legi, nu se va schimba nimic, nu suntem China, nu suntem Rusia, nu suntem Germania, nu suntem Cipru. Pai…cine suntem, ce-am semnat si de ce?
Mimarea comunicarii e mai rea decat tacutul din gura. Practic au fost fortati sa vorbeasca si-au…zis si ei din burta. Deci al doilea lucru ar fi sa actioneze/semneze in cunostinta de cauza, sa aiba explicatii pregatite si sa ni le zica si noua. Serios vorbind eu tot n-am explicatii: 1. Faptul ca nu suntem nu stiu ce tara nu e explicatie 2. Faptul ca un ministru zice cu gura lui ca el reprezinta corporatii in loc de cetateni, nu-i o explicatie, pentru mine. E doar bataie de joc. Luat la misto. Al 3-lea lucru: sa nu minta. Nu intru in detalii, Parlamentul Romaniei nu are nici o sansa sa schimbe clauze din tratatul respectiv cata vreme Parlamentul European nu poate decat sa aprobe sau sa respinga tratatul respectiv. Nu vreau o pozitie submisiva cu explicatia “lasa ca ne-ntelegem noi, daca nu-i bine schimbam”. In cursul taraboiului am descoperit organizatii foarte informate, bine pregatite de care aflu si eu ca de multa vreme trimit observatii la diversele legi pe comunicare si IT. Exemplu : apti.ro, de la care am ajuns pe la edri.eu. Mai sunt si altii. Din punctul meu de vedere exista voci mai organizate, mai pregatite decat a mea, care merita consultate, ascultate. Exista obiectii, la noi si aiurea, trebuie culese si raspuns la ele. Dialogul presupune sa raspunzi la suspiciuni si intrebari. Suspiciunile sunt clare, intrebarile s-au pus, dialog nu prea a fost (intrunirea MCSI cu cele 3 organizatii si bloguri nu mi s-a parut un dialog). Eu eram complet neinformat. Aveam parerile mele generaliste. Dar am citit intre timp. Pai asta astept si de la guvern inainte sa semneze, si de la Parlament inainte sa voteze, sa voteze in consecinta, sa ma mai reprezinte si pe mine, nu doar lobby-ul marilor corporatii sau preceptele globale la care vad ca aderam cu entuziasm si atunci cand nu e obligatoriu. Si sa justifice rational, punctual, cu afirmatii in loc de negatii atunci cand sunt intrebati. Iar daca nu stiu, sa intrebe, nu sa ne ia la misto. Opozitie nu e doar in Parlament, opozitia nu-s doar partidele.
Azi am citit si un articol din “Journal of Current Pharmaceutical Research” despre implicatiile ACTA in domeniul farmaceutic. Sunt puse probleme si acolo, de monopol, de pretul medicamentelor, de acces la medicamente… Partea asta de discutie si pozitii oficiale pe unde e? Caut, nu-i vorba… totul e sa nu fiu printre putinii nesemnificativi care cauta. Bine-ar fi ca cei care semneaza sa caute ca si mine.
Esti din ce in ce mai nemultumit de felul in care industriile de tot felul devin din ce in ce mai intruzive. (ultima oara imi povesteai de jocurile care cer inscrieri online etc.). Paradoxul era ca esti mai liber daca furi jocul decit daca-l cumperi… comenteaza putin.
Pai termenul “furat” e problema. Am fost si eu pirat sadea prin studentie si ceva dupa. Oricum preturile erau de-a dreptul nebune dac-ai fi vrut sa-ti cumperi ceva. Pentru multe chestii inca sunt aiurea. Eu am sistemul de operare licentiat, programele utilizate des sunt in regula, insa pe partea de “gamer” inrait sunt ca atunci cand eram mic cu timbrele, acum am 2 rafturi de biblioteca pline cu DVD-uri cu jocuri RPG (asta-i virusul meu). Sunt colectionar, efectiv, si ca orice colectionar vreau lucrurile originale, eventual “Collector’s Edition” si… ma rog. Sotia sa ma tot sufere ca tot dau bani pe astea. Ma mai intreaba din cand in cand “dar tu chiar le joci pe toate?” – si are dreptate sa ma banuiasca, evident ca nu le joc pe toate.
Dar cata vreme am cutiile frumoase (ca vreau cutiile fizice), tot ca orice colectionar, le protejez, nu vreau sa stric DVD-urile, deci pacatele capitale sunt ca am backupuri pe un hard-disk extern, facute de mine sau downloadate, plus rar joc vreunul fara “crack”. Am un laptop. Unele jocuri merg doar cu DVD-ul in unitate – aplic un crack sa mearga fara; altele, ca sa le pot juca, trebuie sa dau cu numele, prenumele, adresa de mail, adresa reala la producator sau distribuitor pe site. Altele au protectii mai destepte care pur si simplu trimit date de pe calculatorul meu naiba stie unde. Nici una din cele 3 situatii nu-mi convine. A doua (cu inregistratul cu date personale) imi convine cel mai putin si fix asta e trendul in ultimii ani. Uite, intr-o vreme era stupid sa compari softurile cu produse fizice, dar, in ultimele tendinte, treaba se schimba, asa ca o sa ma folosesc de asta.
Daca te-ai gandi la rosii, gandeste-te ca le cumpar cu viermi in ele, platesc chiar si pentru viermi (pe care nu i-as cumpara in veci separat), iar in curand n-o sa am voie sa mananc rosii decat cu viermele-nauntru (rosia devine ilegal fara un pic de carnita-nauntru) si in nici un caz sa nu-i dau vreo muscatura si nevestii. Cam asa ceva. Iar cand chiar sunt strans cu asa, dau date fictive, apas cu nerusinare bifa aia cu “da, imi asum responsabilitatea validitatii datelor mele” si merg mai departe. Trisez. Nu ma prevalez de faptul ca multi fac asta, asta e ce fac eu, fara vreo remuscare, pentru ca nu mi se pare nici normal, nici util, nici sanatos sa-mi las nume, prenume, adresa, numar de telefon pe toate gardurile posibile si imposibile.
Închei cu o concluzie a lui Cornel emisă în formă rapidă şi condensată zilele astea tot în discuţiile noastre pe fb: “Şi da, privacy-ul e dus de cativa ani. Mangaierea era ca nu puteai fi totusi luat cu duba.“