Cupru Min, primul eşec al lui Ungureanu: fără investitor, fără bani şi cu multe întrebări

Sursa Ziarul Financiar / Autor: Adrian Cojocar

Cea mai importantă privatizare din ultimii ani, cea a producătorului de cupru Cupru Min, compania care exploatează 60% din rezervele de cupru naţionale, s-a dovedit o privatizare eşuată care a lăsat în urmă numai întrebări fără răspuns. Ministerul Economiei a anunţat vineri noapte, după expirarea termenului de 10 zile de la câştigarea contractului de către o firmă canadiană necunoscută, Bayfront prin Roman Copper, că noi condiţii impuse câştigă­torului nu sunt îndeplinite şi că în aceste condiţii anulează licitaţia.

O firmă interpusă a Bayfront, Roman Copper, fusese declarată câştigătoare în faţa uneia bulgare şi a uneia australiene pentru că a oferit 200 mil. euro, de patru ori mai mult decât preţul de start pe 100% din Cupru Min. Bayfront este o mică firmă de consultanţă în fuziuni şi achiziţii, cu afaceri de sub 4 mil. euro.

De ce a acceptat statul atât la licitaţie, cât şi drept câştigător o firmă despre care nu se ştia nimic şi despre care există informaţii contradictorii ? Pe de altă parte, presaţi de mass-me­dia să spună cine este firma şi dacă nu este o problemă că nu se ştie nimic despre aceasta, ministrul economiei şi chiar noul premier Ungureanu au răspuns în toată această perioadă de la anunţarea câştigătorului şi până la eşecul din final, foarte siguri pe ei, că ştiu cine este “în spate” şi că firma îşi va asuma toate obligaţiile.

Atunci de ce statul nu a mai semnat contractul dacă firma era atât de bună? Ce a făcut Serviciul de Informaţii Externe (SIE) care trebuia să ofere informaţii despre soliditatea com­paniilor care au participat la lici­taţie? SIE are un buget de 45 milioane de euro în 2012.

Cine se afla în spatele firmei care a câştigat licitaţia şi pe mâinile cui ar fi ajuns în cele din urmă Cupru Min? Ce calitate au avut serviciile de consultanţă juri­dică oferite statului de către compania de avocaţi Boştină şi Asociaţii dacă până la urmă firma declarată câştigătoare s-a dovedit incapabilă să plătească preţul?

Ovidiu Constantinescu, purtătorul de cuvânt al Boştină şi Asociaţii, a spus că firma nu poate comenta asupra cazului fără acordul clientului. El nu a dat publicităţii valoarea contractului cu statul pentru consultanţa la privatizarea Cupru Min.

Cine este responsabil de faptul că acum tot procesul trebuie reluat de la capăt ? Cine plăteşte banii cheltuiţi cu această licitaţie nereuşită ?

De ce nu a introdus OPSPI (Oficiul pentru Privatizare) de la bun început în caietul de sarcini condiţiile legate de contul de escrow pentru garantarea investiţiilor de mediu şi termenul până la care câştigătorul trebuie să verse banii pentru companie ?

“Roman Copper nu a aderat la aceste condiţii. Ministerul Economiei va analiza situaţia creată şi suntem pregătiţi să reluăm privatizarea. (…) Ne-am dorit această privatizare, dar în condiţiile în care statul român nu îşi poate impune clauzele pe care le doreşte în favoarea sa, nu putem vorbi de un eşec al acestei privatizări. Nu mai vrem ca în România contractele să aibă clauze secrete, toate aceste contracte trebuie să fie publice şi văzute de toţi românii. Ne dorim să protejăm interesele românilor, iar privatizarea să se facă în interesul românilor”, a spus Lucian Bode, ministrul economiei, vineri-noapte după ce a expirat termenul de negociere între Roman Copper (câştigătorul licitaţiei) şi reprezentanţii ministerului.

Eşecul de la Cupru Min vine în contrast cu declaraţiile făcute în urmă cu o săptămână de către primul-ministru Mihai Răzvan Ungureanu, care spunea că privatizarea companiei este începutul unei frenezii economice care se naşte din nou.

“Să vezi că o companie în faliment, o gaură neagră, se poate vinde cu de patru ori preţul pe seama credibilităţii unui guvern care abia s-a instalat şi, la câteva zile după aceasta, să vezi un pachet minoritar de acţiuni vândut într-o suprasubscriere incredibilă, de peste 150%, mie mi se pare că sunt nişte simptome bune. Probabil că este o febră. Da, dar este febra unei frenezii economice care se naşte din nou”, spunea Ungureanu la o conferinţă pe teme economice.

Se va schimba ceva pe viitor odată cu lansarea unei noi licitaţii pentru Cupru Min?

Nici acest aspect nu se cunoaşte, reprezentanţii Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), care s-a ocupat de licitaţie, urmând să realizeze o anchetă pentru a stabili care au fost motivele eşuării privatizării şi dacă este nevoie să se modifice anumite proceduri în cea de-a doua licitaţie.

“Trebuie să se facă nişte analize şi licitaţia se va repune pe traseu. Licitaţia se va relua cât de curând pentru că analiza nu va dura mai mult de o zi, două – trei. Nu ştim deocamdată dacă se va schimba ceva în cea de-a doua licitaţie pentru că acest lucru trebuie să rezulte din analiză. Ce putem să spunem este că în ciuda acestui hop perspective sunt ok şi există în continuare interes pentru companie. Cât se poate de repede OPSPI va relua procedurile de licitaţie şi în acest timp statul va avea grijă ca Cupru Min să-şi desfăşoare activitatea în bune condiţii. Nevoia de privatizare există în continuare, dar pe termen scurt nu se va întâmpla nimic cu compania dacă nu este privatizată”, a declarat Silviu Mănăstire, consilier al ministrului economiei Lucian Bode.

După ce Ministerul Economiei a ieşit vineri noapte cu o declaraţie privind eşecul negocierilor cu Roman Copper şi reluarea procesului, canadienii de la Bayfront Capital Partners, care controlează firma Roman Copper, au declarat însă că au obţinut un acord verbal definitiv şi angajant cu autorităţile române privind Cupru Min.

“Acordul cuprinde termeni ceruţi de guvern şi acceptaţi de Roman Copper, chiar dacă nu au fost iniţial incluşi în forma contractului prezentat în pachetul de privatizare. Am fost surprinşi de refuzul comisiei de negociere de a accepta semnătura noastră scrisă”, au spus reprezentanţii Bayfront.

Voci din piaţa de fuziuni şi achiziţii spun că procesul de privatizare nu a fost pregătit corespunzător, de unde au rezultat şi bâlbâiala şi confuzia care au caracterizat acest proces.

“Privatizarea a fost foarte prost pregătită. Ar fi trebuit să aibă nişte condiţii astfel încât să-i selecteze pe cei care nu au ce căuta acolo. Băieţii aceştia care au câştigat licitaţia au vrut să facă leverage (să cumpere pe datorie – n.red.) şi nu le-a ieşit. Din moment ce vrei să privatizezi nişte active atât de importante trebuie să ai nişte criterii obiective, de ordin financiar, să pui garanţii. Nu se poate să faci licitaţia fără toate condiţiile. Nu este normal să te apuci să negociezi după licitaţie pentru că tu licitezi un preţ care depinde de aceste condiţii. Semnarea contractului ar fi trebuit să fie o formalitate. Aici consultanţii statului nu şi-au făcut treaba. Dacă Comisia Europeană nu le-a permis să includă condiţii în caietul de sarcini de ce le-au mai negociat după?”, se întreabă retoric un avocat.

Un consultant este de părere că devierea procesului de privatizare de la cel stabilit în caietul de sarcini ar putea să cauzeze litigii statului.

“Obligativitatea contului de escrow nu a fost stipulată de la bun început în caietul de sarcini deşi ar fi fost normal să fie inclusă în caiet. Când se semnează un contract se arată şi banii. Nici nu te poţi pune ca stat în situaţia de a semna fără să ştii că cel care a cumpărat nu are banii. Totuşi, într-o privatizare cum a fost aceasta, în care au fost foarte mulţi investitori interesaţi, dacă procedura nu se desfăşoară strict cum a fost prezentată în caietul de sarcini oricine poate să atace vânzătorul pentru devierea procesului. Pe de altă parte, nu înţeleg în ce context cumpărătorul putea să aibă pretenţia ca statul să nu făcă public contractul de privatizare”, afirmă un consultant.

Consultanţii spun că foarte multă lume a interpretat greşit când a evaluat Cupru Min pe baza valorii din prezent a zăcământului pe care-l exploatează.

“S-au spus foarte multe lucruri eronate legate de evaluarea Cupru Min. Datele de ordinul miliardelor care se vehiculează sunt nişte speculaţii complet naïve şi includ nişte erori de proporţii. Nu poţi să te apuci să înmulţeşti preţul spot al cuprului şi o anumită valoare estimată a zăcământului şi să zici că aceea este valoarea companiei. Este valoarea netă a fluxurilor de încasări, sunt nişte venituri şi nişte cheltuieli acolo. Dacă aduni suma plătită şi investiţiile care trebuie realizate acolo, care pot să se ridice şi la 500 milioane de euro, în şapte ani când expiră licenţa de exploatare nu ştii dacă ieşi pe profit sau nu. Dacă se întâmplă să fie un ciclu de scădere a metalului poate să iasă în pierdere. Preţul la cupru a fluctuat puternic în ultimii ani, concentraţia de minereu este cam la jumătate faţă de ce se consideră pe plan internaţional a fi o concentraţie bună, există un risc legat de faptul că firma nu are autorizaţie de mediu, iar toate aceste lucruri penalizează valoarea Cupru Min”, spune Ioana Filipescu, managing director al Raiffeisen Investment România, firmă specializată pe consultanţă în M&A (fuziuni şi achiziţii).

Guvernul a impus ofertantului la vânzarea Cupru Min să îşi asume, ca şi clauze de mediu care nu pot fi negociate, investiţii suplimentare în lucrări de drumuri şi eventuale noi investiţii care s-ar impune ulterior şi ar depăşi cuantumul estimat în prezent, refuzând în acelaşi timp orice răspundere.

Executivul nu a dorit să semneze din partea sa vreo declaraţie şi nici să acorde garanţii ori despăgubiri pentru probleme legate de protecţia mediului, indiferent de momentul apariţiei acestora, relevă un document oficial.

Pentru a obţine garanţii din partea Roman Copper privind realizarea investiţiilor de mediu, reprezentanţii statului au cerut în schimb constituirea unui depozit de 32 milioane euro, solicitare refuzată de firma canadiană.

Investiţiile de mediu au fost evaluate de partea română la 32,27 milioane euro, din care un minim de 17 milioane euro obligatoriu pentru acest an în vederea extracţiei şi preparării minereurilor neferoase şi rare.

Din suma totală a investiţiei, 50.000 euro au fost calculate pentru extracţia pietrei pentru construcţii şi a pietrei calcaroase, 12.600 euro pentru transport marfă, persoane, întreţinere şi reparaţii auto, activitatea desfăşurată la spaţiile de cazare, restaurant şi cantină, activitatea de pază, 17,32 milioane euro pentru extracţia şi prepararea minereurilor neferoase şi rare, 5,58 milioane euro pentru supraînălţarea barajului Valea Şesei în vederea exploatării în siguranţă a iazului de decantare şi 9,3 milioane euro pentru reabilitarea drumurilor de acces existente şi realizarea unor drumuri noi.

Investiţiile minime pentru acest an, de 17 milioane euro, au fost calculate pentru realizarea unei instalaţii de recuperare a metalelor prin procedee biotehnologice (14,5 milioane euro), efectuarea unor lucrări privind stabilitatea haldelor de steril (2 milioane euro) şi efectuarea unor lucrări de conservare la Valea Seşei şi Valea Ştefancei (500.000 euro).

Necesarul de investiţii tehnologice a fost estimat la 67,3 milioane euro, din care 61 milioane euro până în 2015 (41 milioane euro investiţii tehnologice şi 20 milioane euro pentru decopertare), pentru achiziţionarea de utilaje performante pentru fluxul tehnologic, creşterea capacităţii de depozitare a sterilului, dotarea cu utilaje a carierei Roşia Poieni şi realizarea unei instalaţii de recuperare a cuprului prin procedee biotehnologice.

Integral aici