Pînă una alta, să observăm că se clonează jegul iar şi iar. Lupta nu se duce decît de pe aceleaşi poziţii, uneori cu aceleaşi cuvinte. Cam asta e problema încă de pe vremea lui Năstase. Nici un proiect politic nou post-aderare, nici o viziune. Criza a dus la o şi mai mare simplificare – noi trebuie să executăm planuri “macro” simple – tăiem şi apoi aşteptăm să vedem ce spun “cifrele”.
În 2009, dacă vă amintiţi, striga unul jos comunismul, Geoană şi Antonescu fugeau să condamne comunismul mai abitir de la Timişoara. Unul populist zicea că vrea PArlament mai mic, veneau şi ăilalţi cu propunere în acelaşi sens.
Zilele astea am văzut cum au fost impuse cuvinte la modă. A zis luminatul Băsescu “mincinoşii”, marile creiere useliste au scos şi ei o injurie originală: “mincinosul”. Ce-am mai rîs de prostioara cu stenogramele date de o goarnă media PDL, despre cum pun la cale ăia de la USL atacul. Păi de aia arată atacul în halul în care arată – după ce vor învinge vor fi aproape învinşi…
Victor Ponta îi scrie lui Barroso cu uite ce-au zis ăştia că fac cu boicotul. Deci a făcut exact ce făceau alde MAcovei acum 3-4 săptămîni. Ne plîngem aiurea la un tătuc imaginar, n-avem minima forţă să ne asumăm deciziile.
Azi am auzit prostia supremă emisă de Eugen Nicolăescu cum că prin boicot şi ăştia comit o – ei bine, da! – “lovitură de stat”. Deci creierele s-au încordat şi au zis a mia oară anii ăştia: păi dacă ei ne fac proşti strigăm şi noi “ba tu”.
În această luptă cu înjurături asemănătoare a dispărut adevăratul subiect. Pînă la urmă şi suspendarea grăbită şi toate năzbîtiile semi, mini – democratice făcute pînă acum au fost făcute unui singur lucru: cetăţenii revoltaţi de austeritatea dusă la absurd, fără plan de rezervă, fără plase de siguranţă, fără măcar o speranţă. Tăieri şi împrumuturi, singura idee, şi cheltuieli clientelare şi multă multă propagandă europeană şi FMI-stică (“euFMIsme” să le numim) şi şi mai multă agresivitate pentru pătura vulnerabilă. Bail out discret pentru bănci, şi mai multe împrumuturi şi tot aşa. Idei lipsă. Şi un preşedinte care tot vorbea despre cifre, deloc despre oameni. ASTA ERA DISCUŢIA.
Despre asta trebuia să vorbim acum. Dar asta e, nu a mai fost răbdare, nu a fost pic de înţelepciune în coabitare, am ajuns rapid la referendum. Că doar am ajuns şi cu orarul la Curtea Constituţională.
Multă lume se miră democratic şi intelectual de suspendare. Vai, majoritatea proastă n-a înţeles că i s-a făcut bine prin “lăsare de sînge”, se miră ăia de la GDS în timp ce invită la anti-vot. Ce se întîmplă acum este anti-austeritate punct. USL împinge poporul de la spate sau invers? Pentru unii e clar, poporul prostul e mînat de diabolicii de la USL. Îmi pare rău, eu nu-i cred atît de deştepţi, sînt doar însetaţi de putere dar au şi ei un radar populist, au crezut că pot ataca. Însă mai e şi o răbdare ajunsă la limită. Faptul că l-au suspendat prea devreme s-ar putea să-i coste politic. Nu mă interesează. Au avut justificări? Păi aici răspund ca TB: Curtea Constituţională zice că e ok.
Ce rămîne însă: cetăţeni cu drepturi la jumătate, fără rezerve, fără sprijin social, căutători de joburi pe o piaţă semimoartă, carne de tun pentru diverşi patroni care încă mai mişcă un ban de colo-colo. Etc. Asta e lumea de 8 ani a lui Traian Băsescu şi partidelor (toate) care au guvernat. Suspendaţi asta.