Ciprian Domnisoru pe Vox Publica
Noul regulament de organizare a învățământului preuniversitar prevede sancțiunea orei de detenție, numită “de reflecție”, oră în care elevul care a fost sancționat trebuie să citească sau să-și ocupe timpul cu “fișe de lucru” sub supravegherea unui cadru didactic.
Pentru elevul din școala-model Funeriu, experiența educației devine tot mai mult una de privare de libertate. Aflat în vizită în teritoriu, Funeriu rămânea impresionat de un liceu din Miercurea Ciuc care a introdus cartele magnetice pentru a monitoriza elevii – secretarul de stat Oana Badea anunța atunci că ministerul se gândește la introducerea cartelelor în toată țara. După succesul camerelor de supraveghere la bacalaureat și opiniile lui Boc despre cât de bune ar fi uniformele, orientarea acestei guvernări către mai multă disciplină în școli este destul de clară.
O măsură precum detenția nu ar trebui în niciun caz introdusă fără acordul părinților și totuși este lăsată la latitudinea școlilor. Şcoli care nu duc lipsă de profesori sau directori-dictatori și care pot stabili regulamente de ordine interioară mai mult sau mai puțin rezonabile. Cu ocazia descentralizării în educație aceste regulamente școlare pot deveni de-a dreptul bigote. Experiența americană arată că directorii de școli sunt în stare să sancționeze orice: în unele școli elevii nu au voie să se îmbrățișeze (public display of affection).
Măsurile disciplinare în școli sunt populare mai ales în rândul acelor oameni care raționează în termeni de “tinerii din ziua de azi” sau “pe vremea mea”. Trecuți printr-un sistem de învățământ disciplinar, opresiv, acești indivizi percep informațiile despre rezultatele actualelor generații ca dovezi că în lipsa disciplinei elevii nu mai învață. Cand ne amuza vorbind despre ce bun e Google, Funeriu arata ca avea intuiția că rezultatele slabe și demotivarea sunt consecințe ale inadecvării metodelor și a progamelor școlare la realitatea societății informaționale. Cu toate acestea, reforma curriculară întârzie și este înlocuită cu măsuri punitive, apreciate de electoratul cu nostalgia scumpilor ani de liceu cu emotii in fata sectoristului.
Pentru ca această reformă disciplinară să nu fie doar rezultatul preferințelor autoritare ale lui Funeriu și al regretelor post-totalitare ale unora, părinții ar trebui să decidă dacă sunt de acord sau nu cu măsura detenției. Pentru unii părinți poate dincolo de rezultatele școlare ale copiilor este importantă și experiența școlară în sine. Un copil învățat să ponteze când intră în școală, căruia i se interzice să iasă din liceu în pauze, care este supravegheat video și care riscă detenția la orice abatere va avea mai mult o experiență de privare de libertate decât una educațională.