Martie ar trebui să fie luna deciziilor. Liderii europeni au deja trei summit-uri prevăzute. Primul va avea loc în această vineri, la Bruxelles. Angela Merkel, Nicolas Sarkozy şi omologii lor din cele 17 ţări membre ale zonei euro doresc să iasă din criză. Se va vorbi despre majorarea fondurilor UE destinate ţărilor atinse de criză şi de normele bugetare pe care statele trebuie acum să le respecte. Fără a uita tema favorită a Angelei Merkel, pactul de competitivitate. Doar un singur subiect nu va fi la ordinea de zi: fragilitatea băncilor. Politicienii europeni dau impresia că această criză a fost mult timp o chestiune de stat, mai ales a celor de la periferia zonei euro, precum Grecia, Portugalia şi Irlanda.
Dar nu este corect. Această chestiune priveşte de asemenea băncile, inclusiv cele germane. Să ne amintim de salvarea Irlandei toamna trecută. Europa a forţat Irlanda să accepte protecţia Europei. De ce ? Deoarece la momentul respectiv, cancelarul german a susţinut că a salva Irlanda însemna a salva euro-ul. “Pentru a menţine poziţia puternică a monedei euro, trebuie să eliminăm orice slăbiciune“.
O explicaţie mai plauzibilă circulă totuşi printre economişti : guvernul irlandez se gândise să refuze ajutorul Europei şi intenţiona să declare insolvabilitatea băncilor sale, atunci la margine de prăpastie. Ar fi fost o lovitură pentru creditorii băncilor irlandeze, care ar fi trebuit să renunţe la o parte din banii lor. Băncile germane ar fi fost grav afectate. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că această idee a stârnit o respingere violentă din partea Consiliului European, în special din partea Germaniei.
Criza s-a întors la începuturile ei
Criza a ajuns din nou de unde a început : în bănci. Până acum se pleca de la ideea că criza financiară s-a transformat în criză economică mondială, apoi în criză a datoriilor şi a monedei. Astăzi, vedem că în inima crizei euro se află o dublă criză bancară : în ţări precum Irlanda, băncile sunt cele care au permis statului să se îndatoreze în proporţii atât de vertiginoase. Iar slăbiciunea băncilor în ţări precum Germania împiedică creditorii statului să participe adecvat la rambursarea datoriilor. “Unul dintre motivele pentru care încă nu s-a putut risca o restructurare a datoriei în Grecia sau Irlanda, este că sectorul bancar nu este suficient de solid pentru a absorbi aceste pierderi“, explică Clemens Fuest, expert financiar din Oxford .
Europa a decis că cetăţenii vor plăti factura şi că băncile vor scăpa nevătămate. Datoriile private devin astfel datorii publice. Şi când statele nu vor mai fi de ajuns, alte state vor sări în ajutor. Statele bogate salvează statele sărace cu bani împrumutaţi de la bănci. Un ciclu (monetar) care costă scump.
Şi acest întreg sistem funcţionează deoarece băncile au devenit incredibil de puternice faţă de state. “În Irlanda, salvarea Băncii Anglo-Irlandeze (Anglo Irish Bank) a costat singură echivalentul a 20% din PIB-ul anual“, explică Fuest. În Spania, există temeri cu privire la rentabilitatea împrumuturilor imobiliare. Într-adevăr, valoarea bunurilor finanţate cu aceste împrumuturi se prăbuşeşte. “Nimeni nu ştie cât va costa, declară Fuest, dar există îngrijorări că aceste sume ar putea reprezenta între 5 şi până la 40% din PIB-ul anual“.
Băncile au încă multă curăţenie de făcutîn activele lor
În ceea ce priveşte situaţia băncilor germane, este probabil unul dintre secretele cele mai bine păstrate. Preparativele pentru noile “teste de stres” au început vinerea trecută. Aceste teste sunt presupuse să reflecte riscurile pentru bănci oriunde apare o situaţie la fel de dramatică.
Nu ar fi o idee rea dacă acestea ar fi implementate cu suficientă rigoare. “Teste precise ar arăta că multe bănci au încă multă curăţenie de făcut în activele lor“, explică Hans-Werner Sinn, şeful Institutului de Cercetări Economice (Ifo Institute) din München. Cu toate acestea, băncile nu au niciun interes să accepte teste constrângătoare şi deci exersează cât mai multă presiune asupra organizării acestora. Ele pot schiţa un şantaj : dacă testele sunt prea severe, multe dintre ele nu le vor trece. Investitorii îşi vor retrage banii, băncile vor da faliment, iar statele vor trebui să le sară în ajutor. Prin urmare, după toate aparenţele, există un scenariu care nu va fi luat în considerare de aceste teste : ce se întâmplă dacă o ţară europeană se declară cu adevărat în stare de faliment ?
Oricum, irlandezii vor să-şi renegocieze planul lor de salvare. “Acceptând ajutorul european, Irlanda şi-a asumat o responsabilitate în numele Europei. Iată de ce alte ţări ar trebui să-i ofere acum o rată de dobândă mai mică “, spune Edgar Morgenroth, economist irlandez. Irlandezii v-au salvat băncile. Este rândul vostru să vă arătaţi recunoscători.