TEMA: Bine şi Rău politic într-o democraţie a şantajului
În ultimile câteva luni asistăm la preluarea puterii de către noua coaliție parlamentară majoritară formată în jurul USL, în detrimentul fostei majorități a PDL, aceasta din urmă fiind totodată forța politică învinsă în mod clar la alegerile locale din 10 iunie.
Inevitabil, această alternanță la putere este marcată de fricțiuni cu președintele Băsescu exacerbate nu numai de stilul de conducere al acestuia din ultimii opt ani, ci și de ambiguitățile inerente sistemului instituțional și constituțional. Cu toate acestea, remarcăm că, în cele două luni de când USL se află la guvernare, atât stilul de a face politică, cât şi conţinutul propriu zis al politicilor noului guvern nu diferă prin nimic de cele ale atât de criticatelor guverne anterioare. Procesul prin care s-a realizat insolvența Hidroelectica, proiectul legii sănătății, politizarea TVR, dar și declarațiile Premierului Ponta la Bruxelles prin care se angaja la continuarea măsurilor FMI indică în mod clar că ne aflăm în aceeași logică politică generală, indiferent de numele de moment ale actorilor.
Deosebit de îngrijorător este noul proiect de lege a privind reforma sănătăţii, scos recent spre dezbatere publică şi care, practic, reia principiile proiectului de lege care a fost unul dintre principalele motive ale protestelor anti-guvernamentale de la începutul acestui an. Premisele acestui proiect sunt profund anti-sociale şi contravin flagrant principiilor doctrinare care ar trebui să fundamenteze acţiunea oricărui partid social democrat – în cazul acesta PSD – indiferent de alianţele politice încheiate.
De asemenea, ne arătăm alarmaţi de tendința către abuzuri procedurale şi de interpretare laxă a Constituţiei prin care noua coaliţie guvernamentală înţelege să îşi asigure controlul politic. Numărul ordinanţelor de urgenţă emise de Guvernul Ponta în cele două luni de când se află şa guvernare este de 23, faţă de 14 OUG adoptate de cele două guverne anterioare în perioada ianuarie-aprilie 2012. Numărul ridicat de ordonanţe de urgenţă adoptate de guvernul Ponta indică o revenire la principiile şi stilul de guvernare al PDL din anii anteriori, ba chiar o exacerbare a lor, avînd în vedere domeniile în care USL alege să ocolească Parlamentul, în pofida criticilor pe care la acea vreme USl le aduce abuzurilor comise sub „dictatura Băsescu”.
Totodată, există mari semne de întrebare în legătură cu revocarea Avocatului Poporului, un act la fel de discreționar ca şi cele pe care USL le critica pe vremea când se afla în opoziţie. Neliniştitoare sunt şi intenţiile privind Curtea Constituţională, chiar dacă ulterior au existat dezminţiri ale intenţiei de revocare a unor judecători. În mod similar, felul în care atribuţiile Curţii Constituţionale sunt modificate în funcţie de interesele politice de moment denotă o atitudine periculoasă din partea USL, care înţelege să jongleze politic cu rolul şi puterile unei instituţii a statului care ar trebui să joace, prin definiţie, rolul de garant al democraţiei.
Faptul că guvernările anterioare au practicat aceleaşi metode de asigurare a dominaţiei politice nu reprezintă nicidecum un alibi moral pentru acţiunile întreprinse în aceste zile de guvernarea USL, ba chiar dimpotrivă, având în vedere felul în care electoratul a sancționat derapajele PD-L. USL nu face acum decât să-și impună propria agendă de asigurare a unei ocupări politice, în defavoarea intereselor sociale și economice ale celor pe care aspiră să-i guverneze.
În parelel cu abuzurile din ultimile săptămâni și mai ales zile, spațiul public este din ce în ce mai mult caracterizat de o polarizare, mai ales la nivel retoric, specifică primilor ani ai tranziției post-comuniste. Astfel, se pare că asistăm nu la preluarea și exercitarea puterii de către un grup parlamentar majoritar, ci de o invazie bolșevică, de revenirea la putere a comuniștilor, de o lovitură de stat, de un atac grav la democrație și la statul de drept sau chiar – așa cum am aflat chiar de la Președintele Băsescu – de o nouă mineriadă. Din ce în ce mai multe voci, atît din partea actualei opoziții, cât și din anumite segmente ale societății civile, au denunțat și denunță aceste schimbări prin petiții, scrisori și ceva mai recent, apeluri la manifestații publice în stradă.
Ar fi redundant să întrebăm însă unde se aflau toți aceștia care astăzi cer îngrijorați ieșirea urgentă și neapărată în stradă, când Traian Băsescu și PDL timp de 8 ani de zile au luat nestingheriți măsuri care au afectat în mod direct și grav vaste categorii sociale, mai ales prin
– reducerile cu 25% a salariilor bugetarilor,
– a tăierii beneficiilor sociale,
– a închiderii școlilor și spitalelor,
– a flexibilizării muncii,
– a reducerii cheltuielilor bugetare pentru educație și sănătate,
– a privatizărilor din sectorul energetic și a împrumuturilor netransparente de la FMI,
pe fundalul unor abuzuri colosale și derapaje insituționale revoltătoare.
Știm unde se aflau: de partea lui Băsescu și a PDL. Ceea ce atunci se numea reforma și modernizarea statului, acum e lovitură de stat și mineriadă. Prin această inconsistență a pozițiilor publice toate aceste strigăte recente de indignare, îndemnuri de salvare și de recuperare a democrației rămân ceea ce sunt de fapt: un simplu reflex ideologic steril și o exprimare a impotenței în raport cu puterea politică de dreapta.
Prin urmare, poziția CriticAtac este de a refuza in mod clar acest nou șantaj din spațiul public românesc care ne forțează la o alegere falsă, la o non-opțiune (pro PDL, anti-PSD, sau invers) și a diverselor forme de reacție urgentă care în definitiv o susțin. De ceea ce avem nevoie în acest moment cu toții sunt un mod de reacție și o alternativă reală la sistemul actual, impunerea unei agende social-politice autentice, iar aceasta nu se poate realiza atâta timp cât râmînem prinși în jocul de putere, de interese și de limbaj al acestuia.
CriticAtac