Intervin şi eu, după Adi Schiop – care zicea că “deştepţii” se sparg în figuri cu Nimphomaniac în timp ce distracţiile sărăcimii sînt tăiate din program – şi după Ciprian Şiulea (articolul de ieri), să spun că închiderea Taraf TV e abuzivă şi cu tentă şovină. Motivele închiderii sînt motive de neprelungire a licenţei sînt motive de neprelungire pentru cel puţin jumătate din televiziunile româneşti.
Logica infailibilă a deştepţilor care aşează legea pentru ei, aşadar. O penetrare artistică a lui Lars e mult mai presus decît scuturări de buci pe un post de manele. Apoi, scuturările de buci de pe aproape toate posturile TV româneşti sînt şi ele de diverse calităţi cu bugete diverse în spate. Apoi, poate la Taraf a contat şi acţionariatul lui Prigoană şi o oarecare colorare politică. Deci se poate ca o parte a CNA-ului să fi votat pur şi simplu antibăsist, aşa cum o fac tot timpul.
Cu CNA e însă şi mai adîncă problema, nu e pudibonderie, e calcul. În ultimul deceniu au încurajat transferul de tabloid în ore de maximă audienţă. După-amiaza, timp de vreo 3-4 ore, are loc orgia cotidiană a posturilor TV. OTV-ul a fost închis legal – a călcat în picioare tot ce se putea. De ce nu au fost aspru amendate sau închise programe care au făcut exact ce a făcut OTV?
Aşadar, practic a fost devalizată o televiziune de toate vedetele, subiectele lucrative şi au fost mutate la televiziuni unde puteau liniştiţi Procter & Gamble, Kraft Foods, Orange şi Vodafone să-şi verse reclama. Cam aşa se întîmplă şi cu Taraf şi în general cu manelele. Lăsaţi-ne maneliştii nouă, deştepţilor pămîntului, să vindem reclamă la detergent cu ei. Dar distrugeţi-le mediul: Taraf, de exemplu. Maneliştii nu sînt cenzuraţi, e ceva mai rău: sînt doar forţaţi să cînte la masa care trebuie, pe audienţe mai mari şi în rame prestabilite, în formatul “ţigăneală”.
Inutil de spus că sexismul, semi-pronografia sînt regulă în toate genurile, de la pop la hiphop găsim scuturare de fese continuă. De aceea decizia CNA este de fapt una dubioasă rău: îi putem opri e TARAF pentru că datul din buci pe manele e mai pervers decît datul din buci în general. Minorele provocatoare din showbizul mainstrem sînt mai ok decît cîntăreţii minori manelişti.
Mai multe piese au fost interzise pe mai multe posturi (vezi aici), deci nu e doar cu Taraf, e un atac la un gen muzical extrem de popular. Ne putem juca de-a cenzorii liniştiţi cu plăcerile poporului, că nu-l doare. În mod normal, nu doar că astfel de reguli ar trebui să fie valabile pentru toţi – uite aşa ajungi să aperi drepturi egale pentru sexişti pentru că, dacă închizi ochii, tolerezi abordarea rasistă pe deasupra -, dar maneliştii ar trebui să clameze dreptul de a exista în topurile muzicale, inclusiv cele ale postului public. Un gen atît de popular nu poate fi ţinut la nesfîrşit în capsule speciale ca să poată elita românească să respire liniştită.
Redau replicile de la CNA, de pe pagina de media. Ipocrizia argumentelor e evidentă. Cea mai aberantă e aia cu refugiul în “lăutărescă clasică”, veşnicul refugiu al snobilor care vor să se dea toleranţi.
Continuarea aici