CriticAtac a convocat în urmă cu câteva zile prieteni, cititori, reprezentanți ai unor grupuri cetățenești care simt că pot împinge pe agenda politică a orașului și teme complet ignorate sau, mai rău, teme complet deformate de specialiștii în „politici” și „bună guvernare”. Le mulțumim tuturor pentru prezentă, pentru problemele formulate. Ne rămâne să promovăm rândurile cu care suntem toți de acord sau să lămurim în alte discuții ce așteptăm de la Bucureștiul post-Oprescu. Se vor aresta corupți diverși? Foarte bine. Să nu-i lăsăm să ne ia pâinea cu prea mult circ. Începem cu niște principii tari enunțate de mai multe persoane din sală și apoi trecem la un desfășurător propriu-zis:
TAXAREA SERIOASĂ A PROPRIETĂŢII – Bucureștiul a fost și rămâne raiul speculei imobiliare netaxate. Noul cod fiscal dă posibilitatea măririi taxelor. E timpul să gândim o taxare diferențiată într-un București în care s-a cheltuit enorm pentru „rezidențial”, „special”, „complex”, „mall”, „supermarket” etc. Taxarea trebuie să fie pe măsură. Ponderea din taxele pe proprietate e ridicolă în actualul buget. Doar așa putem spera la bugete sociale serioase și la reconstruirea spațiului public în toate formele lui.
Curentul anti-privatizare și pro-transparență. Nu putem ignora un întreg val european de reluare în posesie a unor companii strategice pentru orașe – companiile de apă, de exemplu. Toată lumea a auzit de recordmenii scumpirii apei, Apa Nova. Ei ne arată eșecul credinței că privatizarea rezolvă problema corupției sau pe cea a calității managementului. Pentru asta trebuie regândite ofensive politice și forme de control cetățenesc.
VIDUL POLITIC. Imposibil de ignorat, vidul e real, dar nu ține mult. Partidele vechi se regrupează, Bucureștiul e celebru pentru grupări de afaceri care conduc transpartinic. Până la organizarea unui atac politic organizat al establishmentului, atacul tematic rămâne foarte important. Nici un politician nu luptă împotriva businessului distructiv și anticetățenesc, nici un politician nu stă astăzi pe poziţii împotriva privatizării serviciilor și spațiilor publice.
Cum ne vrem Bucureştiul? Aici intră discuții despre mobilitatea urbană, cât suntem dispuși să cedăm din Bucureştiul mașinilor personale?, cât buget mai vrem să concentrăm pentru centre de business și de turism-consum și cât suntem dispuși să investim în confortul cartierelor? Detaliat, mai jos.
Am listat diversele propuneri. Discuția rămâne însă deschisă. Putem prelucra, adăuga și, evident, dezbate formulări mai bune pentru unele dintre teme. Am avut în atenție mai ales preocupările pentru re-ocuparea Bucureștiului de către interesul public și pentru punerea la respect a imensului interes privat. Dacă e o luptă serioasă în București, aceasta se dă între drepturi, acces liber, comun și îngrădire – abuz economic.
Persoanele cu dizabilități – ignorare constantă, în ciuda faptului că sunt în jur de 70.000 de persoane cu dizabilități în București. De la proasta gestionare, inclusiv în ce privește luarea în evidență a acestor persoane, până la rampele la 70 de grade făcute în bătaie de joc. Lipsa de minimă infrastructură blochează accesul la educație, în primul rând. O confruntare a apărut în momentul în care s-a oferit soluția unor licitații care să permită accesul unor firme private – s-au dat exemple de firme private care au neglijat oameni în nevoie cu și mai mare talent decât instituții ale statului. Soluția nu e privatizarea serviciilor publice.
Planul de mobilitate urbană. A fost prezentat de Marian Ivan (de la OPTAR – apropo, pe 19 septembrie au al șaptelea marș al bicicliștilor). Problema e că planul e încă „secretizat” cu forța, în variantele lui intermediare, de Primăria Generală. Însă de aici au ieșit întrebări cât să intereseze orice bucureștean de rând:
- Sunteți gata să reducem traficul de 4 ori pentru un oraș respirabil?
- Sunteți gata să oprim șirul nesfârșit de investiții mari în pasaje supra- sau subterane care nu fac altceva decât să agraveze problema traficului?
Tot din această discuție a rezultat și o temă-cheie?
TRANSPORT ÎN COMUN PRIVATIZAT? Multe voci din sală au respins clar această variantă. S-a dat exemplul unor alte privatizări de succes pentru investitor și de mare insucces pentru banul public – pe lingă cunoscutele Apa Nova, s-a dat și exemplul unor departamente privatizate din Metrorex care au reușit performanta să crească preturile rapid fără vreo investiție în plus.
Transport în comun – detalii: Nu există bandă unică pentru autobuze, planurile avizate nici nu au fost începute, sânt bani din diverse fonduri care ar putea fi pierduți și recuperați doar din bugetul orașului.
Pietonal lipsă. Problemele bicicliștilor sunt reale, însă ei măcar s-au organizat cât de cât. Pietonii sunt o masă informă de abuzați în toate felurile posibile.
Investiții care blochează și mai mult: mall-uri, supermarketuri care sugrumă orașul.
Accesul la sport. Școli închise și pentru copii, terenuri contra cost pentru orice fel de sport. Orașul trebuie redeschis sportului gratuit.
Locuințe sociale(aici și revendicări ale FDCL). Nevoia ca ANL să revină la construcția de locuințe sociale.
Cum sunt afectate nevoile de locuire de nevoia de mobilitate? – a fost o întrebare importantă. Uneori obsesia pentru un oraș cât mai flexibil poate duce către uitarea sărăciei și excluderii pe care o generează dezvoltarea capitalei.
Bugetul social. Primăria generală și cele de sector alocă prea puține resurse pentru nevoi urgente: centre de îngrijire, centre de adăpost pentru victimele violenței domestice, fonduri pentru îngrijirea dependenților de droguri; s-a propus și un prim centru pentru protecția persoanelor LGBT abuzate.
Grădinițe/creșe. Lupta cu privatizarea lor discretă, creșterea accesului pentru persoane cu venituri mici. În București trebuie combătut abandonul școlar – el există și din cauza sutelor de forme discrete de taxare și excludere, iar autoritățile locale au o responsabilitate enormă în această chestiune.
Proprietate publică transparentă. Nu știm exact ce e în proprietate publică și ce nu. Trebuie o listare cât mai transparentă a proprietății publice. Auditarea tuturor concesiunilor, domeniilor, locuințelor. Toate astea sunt ascunse sau semi-ascunse cu metode birocratice binecunoscute.
Impozite serioase pe proprietate. Foarte puțini bani sunt colectați de la zona de afaceri și din rentele imobiliare, într-un oraș extrem de activ economic. Impozitul diferențiat pe proprietate și taxarea serioasă a luxului imobiliar. Impozitul pe proprietate impus de autoritățile locale poate repara ceva din nedreptatea cotei unice și, în general, a impozitării foarte mici a marilor venituri.
Luxten. Desecretizarea contractului.
Apa Nova. De aici trebuie începută discuția municipalizării/naționalizării – s-au propus mai mulți termeni – luarea înapoi în administrație publică a unor companii care n-ar trebui să funcționeze pentru profit, ci pentru continua îmbunătățire a serviciilor și asigurarea serviciilor publice pentru toți.
Referendum pentru naționalizarea sau păstrarea în domeniul public a unor companii cheie pentru București.
Mărirea salariilor funcționarilor publici. O propunere care vrea să rezolve problema birocratizării în baza piramidei și a blocării accesului cetățeanului simplu. Sunt vizați mai ales funcționarii care au contact direct cu publicul.
Transparentizare / Digitalizare a datelor și documentelor administrative. S-a propus și auditarea tuturor contractelor făcute de Primăria generală și a celor de sector. Înlesnirea prezenței cetățenilor la ședințele de consiliu.
Educația. Studenții în București nu intră în vizorul politicienilor pentru că nu votează decât foarte puțini la alegerile locale. Și totuși sunt o categorie importantă complet ignorată, cu foarte mari probleme în ce privește cazarea și supraviețuirea într-un București mai scump decât restul țarii. Locuri de cazare gratuite pentru toți studenții care intră în locuri bugetate de stat.
Gratuitatea reală a învățământului. Aici fondurile publice trebuie să contribuie la acces cât mai mult. Inclusiv cu casă/masă pentru cetățenii care au intrat în mecanismul educațional.
La rubrica știați că… Foarte mulți bani se fură cu UDATUL STRĂZILOR.
Amenajarea de cișmele și bude publice în oraș.
Problema deșeurilor, care acum este o afacere profitabilă.
Prețul general al locuirii în București. Bucureștiul este una dintre cele mai scumpe capitale din UE, chiar dacă veniturile sunt printre cele mai mici.
Viziunea asupra Bucureștilor. Avem un București așa cum l-a văzut Ceaușescu și care după 90 doar a fost parcelat, feliat și privatizat. Ce vrem de la București în viitor? sunt foarte puține răspunsuri clare aici.
Bucureştiul e un oraș bogat și, ca orice oraș bogat, își ascunde cu talent săracii sub preș, nu cheltuie pe bugete sociale decât ca să mai distribuie niște rente unor cadre administrative sau private de rangul 2-3.