Pe data de 28 Mai 2013 Europe Economic Research a publicat raportul intitulat: ”The Euro Area Ajustment – About Half Way There” scris, de un colectiv al bancherilor JPMorgan exprimînd interesele oligarhiei bancar-corporatiste internaționale. În acest raport, lucrurile sunt spuse pe șleau fără menajamente.Critica și intențiile sunt detailate, la fel ca și, prognoza pentru viitorul apropiat și mediu-îndepărtat al evoluției economice și politice a țărilor din Zona Euro. Esența mesajului acestui raport este:
”Europeni, Constituțiile naționale, rezultate după victoria asupra fascismului, sunt astăzi nepotrivite scopului (integrării europene). Ele au o puternică influență socialistă, incluzînd printre altele, protecție constituțională a drepturilor sindicale , a dreptului la protest în cazul schimbărilor nedorite a status quo politic și posibilitatea de a vota penrtu partide ce se opun integrării”!
După declanșarea crizei financiare și economice asistăm la un proces de instaurare a Constituției Creditorilor în țările europene, prin adoptarea de amendamente destinate să consfințească prioritatea absolută a plăților către creditori deasupra tuturor altor interese naționale. Astfel, în 2011 guvernul spaniol a trecut un amendament constituțional pro-credit care, stabilește prioritatea absolută a plățiilor către creditori în detrimentul tuturor priorităților naționale. La începutul anului 2012, Grupul Miniștrilor de Finanțe ai celor 17 au forțat guvernul Greciei să accepte un amendament constituțional de aceiași natură. Amendamente similare au fost impuse Irlandei, Portugaliei si mai recent Ciprului.Un număr crescut amendamente de tipul ” debt-brake și balance buget” au fost adoptate de legislațiile europene avînd aceiași direcție, prioritatea creditorilor trasată de EU Stability Treaty, Tratatul de la Lisabona sau Maastrich.
Analiza raportului bancherilor este relevantă pentru stadiul în care se află ”reforma structurală” dorită de bancherii creditori. Astfel, aflăm că ”reforma” este doar la jumătatea drumului și că se impun eforturi sporite pentru stimularea ei. În această idee, deși se prevede menținerea politicii de austeritate totuși, programele EU-IMF permit o relaxare a obligațiilor de achitare a datoriei naționale în schimbul , accelerării reformelor ”structurale” dorite de oligarhia creditoare. Tot din lectura raportului JPMorgan aflăm că predicția bancherilor este că: vor urma mulți ani de austeritate în țările europene deoarece, pesimismul domină spectrul ” rectitudinii financiare” și a competivității dar și, datorită unui exces de democrație care se manifestă în unele țări perifeice ale uniunii și care, trebuie neapărat eradicat. Redau citatul integral:
”In the early days of the crisis, it was thought that these national legacy problems were largely economic, over-levered soverigns, banks and households, internal real exchange rate misalignments, and structural rigidities. But, over time it has become clear that there are also national legacy problems of a political nature. The constitutions and political settlements in the southern periphery, put in place in the aftermath of the fall of fascism , have a number of features wich appear to be unsuited to further integration in the region……..
The political systems in the periphery were established in the aftermath of dictatorship, and were defined by that experience. Constitutions tend to show a strong socialist influence, reflecting the political strenth that left-wing parties gained after the defeat of fascism”.
Cu alte cuvinte, constituțiile statelor din sudul Europei sunt prea la stînga deoarece, au fost elaborate de anti-fasciști după înfrîngerea fascismului. În opinia autorilor, David Mackie si Malcom Barr acestă situație înrădăcinată în statele europene din sud trebuie schimbată dacă se dorește ca EMU , uniunea monetară europeană sa funcționeze a la long. Aici, în opinia mea, apare logic în raționament o întrebare neliniștitoare. Dacă evoluția constituțiilor statelor europene în direcție opusă absolutismului de tip fascist nu este pe placul oligarhiei atunci, logic vorbind, înseamnă că oligarhia preferă constituții de tip absolutist dictatorial ??? Cred că subiectul rămane deschis….
Deși, din punct de vedere istoric nu este întrutotul adevărat că toate statele din sud au urmat aceiași cale de evoluție constituțională. Italia nu a urmat procesul de de-nazificare precum Germania. În Spania, spiritul democratic al regelui Juan Carlos a jucat un rol major în tranziția de la absolutismul regimului Franco. Grecia prezintă o istorie aparte unde, insurecția populară socialistă a contribuit la răsturnarea regimului, mișcarea studențească Athens Polytechnic Uprising fiind la baza Metapolitefsi (schimbarea politică) dar și alți factori precum, lovitura de stat și invazia Ciprului de către Turcia. În Portugalia, rebeliunea socialistă Revolucao dos Cravos a dus la căderea regimului Estado Novo. Este adevărat că, bazele statului social, welfare au fost puse în cele trei țari în anii 70-80’ și s-au datorat forțelor de stînga democratice sau, în cazul Italiei, partidului Creștin Democrat, care a dominat viața politică italiană timp de 50 de ani.
Următorul paragraf din raport este edificator în cea ce privește concepția bancherilor în privința structurii politice a statelor din sudul european, prin prizma ”necesității” supremației politice a creditorilor asupra debitorilor . Citez :
”Political systems around the periphery typically display several of the following features: weak executives, weak central states relative to regions, constitutional protection of labour rights, consensus building systems wich foster political clientelism, and the right to protest if unwelcome changes are made to the political status quo. The shortcomings of this political legacy have been revealed by the crisis. Countries around the periphery have only been partially succesful in producing fiscal and economic reform agendas with gouvernments constrained by constitutions( Portugal) , powerful regions (Spain) and the rise of populist parties (Italy and Grece)”.
Constituțional vorbind, un executiv slab implică un legislativ puternic, prevalent. Acest aranjament ar trebui să fie norma într-o democrație unde, executivul îndeplinește rolul de executant iar legislativul, ales democratic, îndeplinește rolul de coordonator, Parlamentul fiind suveran. Aceasta este rațiunea democrației occidentale , opțiunea liberal democraților din trecut, de a avea Parlament în locul unui sistem de suverani aleși. O altă problemă este existența unor guverne slabe comparativ cu regiunile(cazul Spaniei) situație care nu este, bineînțeles, pe placul bancherilor. Democrația locală este un nonsens, ia mai scutiți-ne de astfel de aberații! Executiv slab, regiuni puternice, protectia constituțională a drepturilor sindicale, dreptul la protest…. sunt obstacole , în viziunea raportului , în integrarea țărilor din periferia uniunii.
Raportul JPMorgan este, în final, onest și recunoaște obiectivele oligarhiei bancar corporatiste care reprezintă puterea în UE. Oligarhii doresc state cu executive autoritare, centralizarea puterii , abolirea drepturilor sindicale constituționale, abolirea dreptului la protest și un mecanism prin care popoarele să nu aleagă partide ostile integrarii (oligarhiei). Aceste obiective, de altfel, se regăsesc și în Tratatul de Funcționare al UE care va intra în vigoare din 2014. Cea ce este încurajator, pentru noi, este faptul că în raport se recunoaște că aceste obiective politice , ”political reform” cum o numesc ei , se află abia la început!
Metodele prin care unele dintre aceste obiective sunt atinse reprezintă un alt capitol de interes. Proliferarea decretelor Prezidențiale care sunt apoi ratificate de Parlament, dezintegrarea sistemului de contracte colective de muncă, legi anti-labor, brutalitatea poliției în contracararea mișcărilor de protest, supravegherea electronică generalizată, activitatea serviciilor secrete în afara cadrului juridic etc.etc pot fi considerate ca aparținînd unei strategii globale de urmărire a obiectivelor. Deasemeni, strategia neoliberală este aceea de a introduce schimbări la nivel constituțional care apoi să fie foarte greu reversibile. Am putea spune că, la nivel european acest sistem a lucrat foarte bine, dacă ne gîndim la tratatele Maastrich, Lisabona, EST. Din raport rezultă că oligarhia conservatoare preferă un executiv autoritar și un Parlament bicameral în locul unui legislativ puternic și unicameral, tocmai pentru a putea contracara cea ce ei numesc ”excesul de democrație”. Este de acum clasic subiectul arhitecturii constituționale, un cadru constituțional care să favorizeze elitele și un cadru constituțional care să favorizeze cetățenii de rînd. Acest vechi antagonism a constituit baza disputei între Hamilton și Jefferson. Totuși, există riscul ca un executiv autoritar să manipuleze majoritatea legislativă, într-un parlament unicameral și, să devină o dictatură aleasă democratic.
În concluzie , raportul JPMorgan din perspectiva europeană constituie unul dintre puținele documente în care oligarhia bancar corporatista îsi exprimă , prin ventrilogii ei academici, nemulțumirea față de progresul lent al ”reformei structurale” a integrării economice și politice, din cauza obstacolelor constituționale și a excesului de democrație pe care statele europene trebuiesc să îl corecteze dacă, doresc să apuce pe drumul luminos al dictaturii oligarhiei și a șerbizării generale !!