Acest comunicat a fost alcatuit de membrii grupului de Facebook “Pe mine NU ma reprezinta Liga Studentilor Romani din Strainatate – LSRS”, in vederea disocierii publice de acest ONG care pretinde ca ne reprezinta. Daca ai urmat sau urmezi studii in strainatate si nu esti de acord cu faptul ca LSRS vorbeste public in numele tau, te invitam sa semnezi acest comunicat scriind pe wallul eventului numele tau, programul pe care l-ai urmat sau il urmezi, universitatea si tara. De asemenea, te rugam sa iti inviti prietenii sa faca la fel, pentru ca vocea noastra sa fie auzita. Dupa strangerea semnaturilor, acest comunicat va fi lansat catre presa din Romania. Multumim!
————————–————————–————————–———-
“Noi, semnatarii acestei scrisori, studenți sau foști studenți în străinătate, dorim să ne exprimăm public dezacordul față de discursul, pozițiile și acțiunile Ligii Studenților Români din Străinătate (LSRS) și să negăm caracterul reprezentativ pe care această asociație și-l arogă în mod nejustificat. In opinia noastra, acest ONG are un mod de funcționare profund nedemocratic, lipsit de transparență si onestitate față de propriii săi membri, pretinzând în fața opiniei publice că reprezintă vocea tuturor celor ce studiază în afara țării si propagând în numele acestora unele opiinii pe care le consideram nocive, bigote si impregnate de naționalism.
În primul rând, observăm că LSRS e o organizație care s-a constituit de sus în jos, fiind fondată de trei tineri care au făcut un apel către studenții români din străinatate pentru a li se alătura. Este de menționat faptul că acest apel s-a produs abia după ce Liga a început să existe, în ianuarie 2008. Unii studenți li s-au alăturat, iar dintre cei care au răspuns apelului unii au fost numiți, și nu aleși, „ambasadori” ai LSRS în țările în care studiază. Deși poziția oficială a LSRS constă în a se prezenta ca fiind „prima și singura organizație care asigură un cadru de organizare reprezentativ al studențimii române în străinătate”, conducerea organizației nu a fost niciodată aleasă, ci s-a autoproclamat. Ea nu a primit mandat din partea studenților români din străinătate, nici macar din partea propriilor săi membri, care sunt deja o minoritate a primului grup. Această falsă idee de reprezentativitate este întreținută de un mod de contabilizare a membrilor LSRS cel puțin imprecis: orice persoană care își introduce adresa de mail pe siteul ONG-ului, indiferent că are intenția de a participa la acțiunile organizației sau vrea doar să pună o întrebare pe forum sau să primească un newsletter despre studiile în străinătate, este automat considerată ca membru deplin, pe termen nedeterminat. Astfel, unii dintre semnatarii acestei scrisori au constatat cu surpriză ca fac parte din miile de asa-zisi membri ai LSRS, deși nu au cerut niciodată asta și nu au participat niciodată la activitățile organizației.
În al doilea rând, in LSRS doar un grup minuscul are acces la luarea deciziilor în vreme ce membrii nu sunt nici măcar consultaţi de către conducerea care decide. Conform Statutului LSRS, conducerea ONG-ului trebuie aleasă periodic de Adunarea Generală, compusă din toți membrii, 4500 la ultima numărătoare. Pentru a reuni AG-ul, cvorumul trebuie să fie de jumătate din totalul membrilor. Cum aceștia sunt risipiți peste tot prin lume, și unii nici măcar nu știu că sunt membri, până acum adunarea nu s-a reunit niciodată în această formă. După statut, se poate reuni conform acelorași reguli și virtual, iar ședința e deschisă timp de doar 12 ore, ceea ce, date fiind diferențele de fus orar, înseamnă că prezența majorității membrilor e la fel de improbabilă. Dacă Adunarea Generală nu se reunește din prima încercare, regulamentul prevede că a doua oară deciziile sunt valabile oricât de puțini membri ar fi prezenți. Practic, câţiva LSRS-iști decid mereu în numele tuturor. De exemplu, la Adunarea Generală din 2010 (aşa cum apare pe forumul LSRS) membrii sunt invitați să răspundă cu ‘da’ sau ‘nu’ unui vot de încredere pentru conducerea de la acel moment, nu sa faca propuneri şi să aleagă membri conducerii. La acest vot au participat 54 de persoane (!), dintre care 49 au spus ‘da ‘(una dintre ele a spus “da, în așteptarea unor rezultate”). În cele din urmă, din miile de “membri” mai puțin de 1% par să se implice activ în organizație, ceea ce nu l-a împiedicat pe secretarul LSRS sa anunțe oficial membrilor organizației că 90,74 la sută dintre ei și-au dat votul de încredere pentru actuala conducere.
Un alt punct care ne desparte de LSRS este lipsa trasparenţei, chiar şi în interiorul organizaţiei. Încă din 2009 unii membri au început să ceară repetat pe forumuri acces la documentele operative LSRS (Planul de dezvoltare a LSRS, Strategia executivă LSRS și Misiunile “ambasadelor” LSRS), pentru ca acestea să fie votate de consiliul director, care e un cadru mai restrâns decât adunarea generală. Președintele ONG-ului, secretarul general și unii “ambasadori” au refuzat din start orice vot, pentru că, spunea unul dintre ei, documentele respective „nu cred că trebuie supuse la vot, dat fiind faptul că au fost stabilite in prealabil de oamenii care, cu cele mai bune intenții, au pus această organizație pe picioare”. In plus s-a arătat ca documentele nu pot fi făcute publice. Această opacitate pare a fi devenit veritabil principiu conducător al LSRS. De exemplu, pentru evenimentul România Jună, pe care îl organizează în august, și care, declarativ, pretinde a fi un mare forum unificator al tineretului românesc, LSRS acorda dreptul de a participa printr-un proces de selecție obscur. La dezbaterile “vitale pentru viitorul țării” par sa poată asista doar persoanele agreate, din moment ce, cum se arată pe site, decizia e luata „în circuit închis”.
Principalul motiv pentru care noi, semnatarii acestei scrisori, dorim să ne delimităm de LSRS este discursul promovat de aceast ONG, centrat, credem noi, în jurul unei ideologii periculoase, naționaliste și esențialiste. Această ideologie e exacerbată de evenimentul “România Jună” organizat de LSRS în 12-15 august 2011. Un adevarat “proiect de renastere nationala” acest eveniment este promovat printr-un clip video care clamează: “Romania se autodistruge: nu-ţi lăsa ţara pradă mediocrităţii şi inculturii!”, în vreme ce cadrele prezintă o sucesiune de imagini care prezintă rromii, copiii de rromi, marginalii, săracii, probabil cei care contribuie la distrugerea “Ţării” şi împotriva cărora sunt îndemnate să ia atitudine cohortele de studenţi (NB: in 5 august clipul a fost ‘cosmetizat’ tăindu-se partea in care defilau imaginile cu rromi: se pare ca organizatorii si-au dat seama ca nu ‘da frumos’ sa fii anti-rrom in public). Dincolo de accentele de rasism şi intoleranţă pe care aceste imagini le propagă, in opinia noastră, acest eveniment pare a promova mesajul că unii români sunt mai valoroși si mai importanți pentru „patrie” datorită pedigree-ului lor etnic și confesional. Individul pare a fi valoros doar atâta vreme cât se manifestă ca un „român adevărat”. Pornind de la ideea șovină a excepționalității românești, a unicității poporului nostru, LSRS definește noțiunea de „român” în modul cel mai restrictiv și discriminator cu putință, ca etnic român de religie ortodoxă, și nu, cum ar trebui într-un stat modern, ca cetățean român cu drepturi depline, indiferent de etnie sau religie (ori lipsa acesteia). În ciuda câtorva formule îndulcite sintetic („importanța ortodoxiei pentru români…și a altor religii”), mesajul, asa cum il citim noi, e clar: orice român are datoria de a fi ortodox si de a considera naţiunea si ţara sa superioare celorlalte. Astfel, Romania Juna se adresează doar „tinerilor care simt românește”, pe care ii cheamă să construiască identitatea natională. Intelectualii sunt vinovați de a fi „întors spatele credinței poporului”, iar tinerilor li se spune că „trebuie să se apropie de spiritualitatea neamului nostru”, că trebuie să-și „facă datoria” incepand cu un pelerinaj la Putna. Dar tinerii rromi din România? Simt ei mai puțin românește? Dar tinerii de alte confesiuni decât cea ortodoxă? Oare trebuie să își facă și ei datoria, făcând un drum până la un loc de cult care le e indiferent? Sau pur și simplu maghiarii, protestanții, ateii, rromii, musulmanii nu sunt recunoscuţi ca cetăţeni români, nu sunt „chemați” ba chiar, dacă ar fi să luam în serios clipul (neajustat) de promovare, rromii în special sunt cei impotriva cărora trebuie luptat? LSRS este o organizație la inaugurarea căreia generalul Chelaru a afirmat, în stil caracteristic: „Voi împliniți cele trei simboluri: frumusețea, înțelepciunea și forța. Voi aparțineți universalității românești. Fiți ostașii acestei țări, fiți nemuritorii zamolxieni.”, un cocktail de triumfalism belicos, esențialism naționalist și protocronism dacist. Pe site-ul organizatiei abundă citatele despre ‘românism’ din părintele Stăniloae și Petre Țuțea. De exemplu, „Aici era normal să fie un popor unic, un popor de legătură între Orient şi Occident; noi unim luciditatea latină şi sentimentul de taină al Răsăritului”, respectiv „Sunt român prin vocaţie.”. Organizatia dă instrucțiuni despre cum trebuie recitată rugăciunea specială de la Putna, numită „Ierusalimul neamului românesc”. Pentru noi, semnatarii acestei scrisori, ar fi mult mai normal, în schimb, ca solidaritatea între studenți să fie bazată pe experiențele comune trăite in România, și apoi departe de țară, mai degrabă decât pe criterii religioase sau etnice. LSRS îşi anunţă obiective precum „protejarea valorilor românești” (ne întrebăm, protejarea lor de ce anume? înţelegem că aceste valori ar fi mai frumoase și mai speciale decât ale celorlalte nații) şi „consolidarea identității naționale a studenților români” (ca și cum aceștia ar fi în pericol de a avea carențe de identitate, iar LSRS ar fi suplimentul alimentar Român-Forte).
Această ideologie neaosa este propagată sub masca unui discurs tehnocratic. La forumul România Jună nu participă niște fanatici care vorbesc despre superioritatea etniei lor sau a naţiunii, ci niște „experți”, de exemplu în identitatea națională. Astfel identitatea națională devine un domeniu de expertiză (deși putem să ne întrebăm cum ajungi expert în așa ceva). Motivul pentru care acest paravan al „discursului de expert” funcționează este efortul continuu al LSRS de a mitiza studiile în străinătate și de a se autopromova ca elite naționale. Acesta este un alt punct în care ne simțim obligați să ne disociem public de acest ONG. În opinia noastra, ideea care răzbate în filigran din tot discursul acestei organizații este aceea a elitelor mesianice care au studiat in străinatate si care au datoria să salveze România. Această idee este reductivă și sugerează că absolvenţii de studii în străinătate ar fi singurii români inteligenți capabili să ‘salveze’ ţara. Mitul întoarcerii elitelor denotă condescendență și autosuficiență din partea conducerii LSRS, introducând de facto două clase diferite de cetățeni: cei care studiază în afară sunt mai importanți decât toți ceilalți, decât cei rămași acasă sau plecați la muncă necalificată. Ei sunt deţinătorii soluţiilor, ei vor lumina masele.
Avand in vedere ideologia esentialistă şi naţionalistă promovată în opinia noastră de LSRS prin România Jună, ne întrebăm cum de sunt susţinuţi şi finanţaţi de instituţii ale statului. Pelerinajul la Putna este organizat chiar sub înaltul patronaj al BNR. Când o organizaţie studentească propagă naţionalismul şi în numele nostru, noi nu putem rămâne indiferenţi. Când o organizație și un eveniment vizibil naționaliste sunt susținute din banii publici, iar nu putem rămâne indiferenți. Noi ne delimităm aşadar de poziţiile LSRS din ultima perioadă, şi in special de evenimentul “România Jună” in care regasim (si noi) ecouri clasice:
Romanii Verzi, (Ion Luca Caragiale, 1901)
“Spiritul de asociație, trebuie să constatăm cu bucurie, a luat un mare avânt la noi.
(…)
Statutele societății “Românii Verzi”
Cap. I – Despre numele, membrii și emblema societății
Art. 1 – Se înființează în România o societate română cu numele de “Românii Verzi”.
Art. 2 – Oricine poate face parte din această societate, fără deosebire de sex, de etate sau de coloare politică, dacă este român sau româncă verde.
Art. 3 – Emblema societății va fi un român verde zdrobind falnic cu călcâiul său șearpele străinismului, care scrâșnește și țipă.
Cap. II – Despre datoriile membrilor societății în genere
Art. 4 – Membrii de orice sex și etate ai societății “Românii Verzi” sunt datori să urască tot ce e străin și tot ce e de la străin, tot ce nu e român verde sau tot ce nu e de la român verde.
Urmează apoi mai multe articole unde se enumără cu de-amănuntul tot ce nu este verde românesc și care trebuie sistematic respins de orice membru al societății, ca, de exemplu, sentimente neromânești, tendințe și idealuri neromânești, arta neromânească, idei și spirit neromânești.” (http://ro.wikisource.org/wiki/Rom%C3%A2nii_verzi)
Urand mult succes junilor romani in proiectul lor de ‘renastere nationale,’ la care, cu regret, nu putem subscrie, si cu speranța că argumentele noastre au fost limpezi și suficiente, semnăm aici…”
Link aici: Pe mine NU ma reprezinta Liga Studentilor Romani in Strainatate – LSRS