Colonialismul: criza de inventivitate a capitalismului biruitor

Redacția
Texte selectate sau scrise de echipa redacţională: Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Florin Poenaru.

ILIE SERBANESCU in Jurnalul.ro

Ar fi o curiozitate să ştim ce spun despre episodul argentinian al renaţionalizării controlului asupra exploatării resurselor de petrol şi gaze (vezi Jurnalul Naţional, 8 mai 2012) nobeliştii ultimilor 20 de ani care şi-au obţinut premiile pentru economie cu teoretizări despre comportamentul pieţelor şi formalizări matematice ale speculaţiilor. Până acum 20 de ani, marii economişti ai lumii mai aveau măcar un ochi şi pentru năpăstuita lume a treia şi pentru încercarea ei disperată de a ieşi din degradantul sistem colonial. Politic – căci economic n-a dispărut niciodată! –, sistemul colonial s-a prăbuşit cu decenii în urmă în condiţiile precise ale bipolarismului pe plan mondial. Blocul comunist nu le-a fost de un foarte mare folos practic ţărilor coloniale, dar exista şi juca într-un fel rolul unei contraponderi în lupta lumii a treia cu fostele puteri coloniale.

După dispariţia comunismului, capitalismul atotbiruitor, rămas singur în lume, n-a fost prea inventiv. A scos de la naftalină cel mai primitiv mod de exploatare a ţărilor slabe şi subdezvoltate de către cele puternice şi dezvoltate: colonialismul! Colonialism pe care doar l-a fardat niţeluş, perfecţionându-i mijloacele şi metodele.

Preluarea controlului asupra resurselor naturale ale ţărilor slabe şi subdezvoltate a rămas instrument de bază. Colonialiştii şi-au (re)împărţit lumea şi au trecut la treabă. Vreo 20 de ani le-a mers minunat. Nu mai aveau nici adversari şi nici vreo oprelişte. Le-a încurcat treburile doar propria lăcomie. Cel mai lacom dintre segmente – cel financiar – a început să exercite o imensă presiune asupra celorlalte segmente, ajungând să extragă la dispoziţia sa peste o treime sau chiar două cincimi din totalul profiturilor. Ca să compenseze, capitalul în ansamblu a mărit presiunea, pe de o parte, asupra muncii (inclusiv din ţările de origine) şi, pe de altă parte şi îndeosebi, asupra periferiilor coloniale. Puse să preia ravagiile făcute chiar acasă de această lăcomie a capitalului privat, statele din centru au intrat în criza datoriilor zise suverane. Iar ca să relaxeze gâtuiala datoriilor au mărit presiunea asupra ţărilor coloniale, după sistemul dintotdeauna uzitat al ieşirii din criză a celor puternici pe seama celor slabi.

În goana după bani, colonialiştii, ca să le spunem pe nume, sunt gata acum să ofere un loc la masă şi marilor emergenţi, care, cam uitând de unde au plecat, s-au dedulcit şi ei la rente şi tăieri de cupoane investiţionale. Si ca să nu le ofere preluări din propria ogradă – căci ştiu bine ce implicaţii au acestea! –, le pun la dispoziţie preluări din acele colonii pe care le consideră fieful lor. Spania cedează Chinei active nu de acasă, ci din fieful ei, America Latină. Germania cedează Rusiei active nu de acasă, ci din fieful ei, Europa de Est.

Presiunea a ajuns atât de mare încât ţările coloniale nu mai pot respira. Li s-a tăiat orice ieşire economică. Nu mai au la dispoziţie decât măsuri extreme, cu semne de întrebare în ce priveşte şansele de reuşită. Cea mai terminătoare metodă de jefuire a lor este aşa-numita liberalizare a contului de capital, căci din mişcarea liberă fără restricţii sau protecţii a capitalurilor câştigă numai cei puternici, cei slabi fiind perdanţi din start. A doua metodă constă în ceea ce nişte ONG-uri maghiare au denunţat oficial la Bruxelles cu o formulare mai mult decât relevantă: „colonialismul prin intermediul capitalului“, care are cel puţin două faţete: împingerea spre îndatorare şi apoi folosirea acesteia ca şantaj şi constrângere şi forţarea privatizării punctelor şi sectoarelor strategice.

N-au scăpat din ghearele acestui colimator decât marii emergenţi, care erau prea mari ca să poată fi jefuiţi complet şi care, tot graţie mărimii, şi-au permis să şi ignore cel puţin în parte regulile impuse din afară. Si, să fim realişti, principalii emergenţi s-au impus economic şi politic de fapt cu arsenalul nuclear la spate.

Pentru bietele ţări coloniale presiunea a ajuns insuportabilă. Stau să explodeze. Situaţia nu se va putea rezolva decât cu puşca. O vor folosi, într-o primă fază, chiar asupritorii contra asupriţilor, iar, într-o a doua fază, va fi invers!

Autor

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole