Imaginaţi-vă că Isus ar fi costat. Că ’’vizitele’’ lui ar fi avut nevoie de o susţinere financiară consistentă, de apostoli-bodyguarzi şi de multe garduri ca nu cumva cineva să-i arunce cu o piatră-n cap. Şi-aşa, făcînd minuni pe gratis, a fost răstignit, dar dacă minunile ar mai fi avut şi-un preţ?
La Madrid, protestele vehemente împotriva descinderii Papei Benedict al XVI-lea, au adunat, pe 17 august, mii de revoltaţi sub sloganul ’’Nimic pentru papă din taxele mele’’. Protestatari cu vîrste cuprinse între 17 şi 70 de ani au contestat vehement o vizită care costă 60 de milioane de euro (fără serviciile de securitate), în contextul în care Spania se confruntă cu tăieri bugetare masive şi cu o rată a şomajului de peste 20%. Contabilizată, această vizită reiterează sfidarea economică obscenă pe care investiţiile în biserică par să nu o conştientizeze.
Rosa Vasquez în vîrstă de 55 de ani are scris pe o pancardă: ’’Religia este opium-ul oamenilor, nu vă drogaţi cu taxele noastre’’, iar pe bannerele contestatarilor se poate citi: ’’Papa călătoreşte, Papa plăteşte’’.
A doua treaptă a protestului, şi anume implicarea preoţilor din zonele sărace în acţiunea de solidarizare cu cei care se opun sumei odioase alocate vizitei Papei Benedict, reprezintă o poziţie de normalizare a raportului ’’angajator-angajat supus’’ şi de subminare din interior a unui sistem care a ajuns să-şi reprezinte exclusiv propriile interese şi afaceri, fără să-şi mai asume misiunea de reprezentare a unei societăţi vulnerabilizate. Costul vizitei pune în discuţie degradarea fundamentală a rolului biserii şi transformarea ei într-o reţea de consum, de bunuri şi servicii care costă din ce în ce mai mult.
Venirea Papei este un gest instrumentalizat politic, menit să aducă, probabil, pacea în sufletele celor care protestează împotriva tăierii masive a fondurilor publice. Numai că această venire costă cam cît ar costa liniştea financiară a multor spanioli.
România 2011. Catedrala ’’bîntuirii’’ Neamului se face. Ea va avea 110 de metri înălţime, 12 lifturi, 250 de locuri de parcare subterane (să fie ele pe veci?!) şi două spaţii de cazare, totalizând 500 de locuri şi va costa în jur de 400 de milioane de euro. În ciuda articolelor vehemente care s-au scris şi a unor proteste, Catedrala se va ridica.
N-am văzut nici un preot din rîndurile Biserii Ortodoxe Române care să se opună construcţiei unui mastodont religios, ce va arăta ca un mall în toată regula. Am văzut, din plin, o complicitate la ipocrizie care funcţionează perfect.
În mai 2011 am ajuns la Cluj în zona din care romii fuseseră evacuaţi în cîteva zile în luna decembrie (ce perioadă perfectă!), şi anume strada Coastei. Romilor li s-a dat, în schimb, ’’paradisul toxic’’ din Pata Rît. Au primit camere lîngă groapa de gunoi farmaceutic. Pe 23 mai, romii şi o serie de activişti care au atras atenţia, în nenumărate rînduri, asupra acţiunii abuzive de dislocare, au iniţiat un protest pe strada Coastei. Protestul s-a derulat în paralel cu o slujbă, mai degrabă cu un delir bisericesc desfăşurat în toată amploarea lui. Pe 23 mai am asistat la o ’’zi sacră’’, şi anume sfinţirea Coastei. Zeci de preoţi stăteau cu spatele la romii veniţi să-şi ceară drepturile, cîntînd şi sfinţind. Slujba era destinată – nici mai mult, nici mai puţin – noului campus teologic care va fi construit în acel spaţiu.
Romii cu care am vorbit şi care nu erau lăsaţi să se aproprie de preoţii apăraţi de un cordon de mascaţi trăiesc acum într-o mizerie cruntă. 250 de oameni locuiesc în circa 10 module. Un modul are 4 camere şi o baie. O cameră are 15 metri pătraţi şi o baie – 5, 96.
Pe locul caselor spulberate şi al oamenilor evacuaţi, se va ridica o afacere, încununată de aportul preoţilor. Cît despre vocile din interiorul bisericii, care să protesteze împotriva acestui ’’linşaj afaceristic’’ – tăcere totală. Că doar e mai sfîntă, nu?