A apărut un raport APADOR-CH despre situaţia din Pungeşti. Raportul nu modifică radical percepţia deja existentă, dar e un document mai sistematic şi care, avînd greutatea activităţii de apărare a drepturilor omului recunoscute internaţional a APADOR, ar trebui să conteze altfel, inclusiv în UE.
Din descriere se desprinde aceeaşi concluzie ca şi din celelalte relatări: statul a instituit o stare de asediu asupra unei zone în care localnicii sînt supuşi unei terori constante. Oamenii sînt bătuţi, lipsiţi de drepturile lor fundamentale, hărţuiţi, intimidaţi şi agresaţi constant. “Teroare” este termenul cel mai adecvat pentru ce se întîmplă acolo.
Sătenii sînt legitimaţi cînd merg cu vaca la păscut, sînt amendaţi dacă nu au veste reflectorizante cînd merg cu căruţa, nu li se permite să iasă din case sau curţi după ora 18 şi sînt bătuţi dacă încalcă această interdicţie verbală. Nu li se permite să meargă cu colindul sau “capra”.
Pentru că ceea ce se întîmplă este un abuz grav al statului, localnicii nici nu au fost informaţi oficial despre ce se întîmplă, ce înseamnă “zona specială de siguranţă publică” instituită şi de ce a fost adoptată ea. Nici măcar primăria nu a fost anunţată oficial, printr-un act, de asta. În ciuda obsesiei Chevron şi a guvernului pentru “comunicare”, cum ar veni că totul e o simplă neînţelegere şi necunoaştere care se va rezolva cu mai multă “comunicare” (Chevron şi începînd serios propaganda promisă), oamenii nu sînt informaţi de lucuri fundamentale care le afectează grav viaţa.
Merită notat că instituirea acestei zone de siguranţă publică este în mod vădit ilegală: legea spune că ea se poate institui “atunci cand pe un spatiu restrans se concentreaza un fenomen infractional – violente, trafic si consum de droguri, prostitutie etc.” Evident nu este cazul, protestele localnicilor au fost în mod insistent paşnice, pînă cînd violenţa şi abuzurile jandarmeriei au escaladat situaţia. Chiar şi aşa, violenţele de la ultimul protest sînt departe de a se încadra în genul de stare infracţională pe care, în mod evident, îl are în vedere legea. Şi oricum, tot legea zice că măsurile speciale încetează în momentul în care cauzele încetează, ceea ce nu s-a întîmplat.
Iată concluziile raportului:
Continuarea aici