Scandalul drepturilor de autor continuă, mai mult pe bloguri şi reţele de socializare. O analiză ceva mai amănunţită a stării în care ne aflăm, aici:
Contextul nu-l reiau. Scandalul s-a extins. Siteurile de văzut filme şi seriale la liber au fost direct reclamate. Reclamanţii se pretind îngerii păzitori ai proprietăţii, ai drepturilor de autor. Ceilalţi sînt băştinaşii furăcioşi. Numai că de data asta “hoţii” sînt toţi din clasa de mijloc aspiraţională (aşa li se zice ălora plini de credite care mai gem în piaţa muncii). Iar ăştia, spre deosebire de zona rurală, atunci cînd îi faci leneşi şi hoţi, devin aprigi luptători pe facebook.
Un paradox, de debut. Mai multe studii confirmă un fapt clar: ăia care “fură” cumpără mult mai mult din respectiva gamă de produse decît ăia care nu fură. Aici spun că sînt cam cu o treime peste – şi e vorba despre piaţa franceză, destul de bine controlată şi reglementată. Deci multe companii vînătoare de piraţi îşi vor de fapt consumatorii fidelizaţi extrem, mai captivi. Cine face distincţia între ăia cinstiţii şi ăia hoţii e doar un propagandist de trei lei.
Un tip o dă direct: noi, ăştia cu drepturile sîntem cu SUA şi UK în spate; apropo, vreţi în UE?, atunci scoateţi banul. Deci ca-n politică. Vreţi în UE, plătiţi gaz şi electricitate mai scump.
Păi atunci le spun şi eu patronilor din divertisment, presă şi altor “gînditori europeni”: vreţi în UE? păi atunci daţi drepturi angajaţilor! Nu mai faceţi fibrilaţii numai cînd auziţi că “angajaţii au şi ei drepturi”. Dar nu, ăştia vor în UE numai cum le convine. Ba chiar vor avea tupeul să spună că angajaţii nu au drepturi pentru că fură Vocea României. Ştiu ce varză e pe piaţa muncii media – autorii de acolo sînt primii care cedează orice drept.
Să ne întoarcem acum la furtul cel de toate zilele din seriale şi filme noi. Vrem să consumăm cum şi cît vrem noi, nu cu program tv, nu mai avem chef de tîmpeniile astea. Plătim oricum. Cam asta e filozofia. Nu mai sîntem în vremurile de stat în faţa televizorului şi aşteptat programe preferate. Cînd am timp, mă uit la ceva.
S-a schimbat obiceiul de consum, cum le place lor să spună. Dar cine mai stă să vadă serialul atunci cînd vor Sîrbu sau Voiculescu, la ora stabilită de ei cînd trebuie băgată publicitate multă? Omul se duce pe siteuri din astea ca să vadă ce şi cînd vrea el. De cele mai multe ori e plătitor de abonament TV, deci şi-a cumpărat dreptul de acces la cele mai multe din aceste producţii – poate ştiţi, dar foarte mulţi revăd sau caută seriale celebre vechi, nu sînt toţi înnebuniţi de nou, ba chiar aşteaptă să se termine o serie şi o văd apoi întreagă. Nu întîmplător aceste siteuri vizate precum vplay şi multe altele s-au dezvoltat cu seriale înregistate mai ales, deci cu fideli ai televiziunii de fapt – televiziune care nu a înţeles că nu mai poţi ţine captiv spectatorul la o oră anume ca să scoţi tu reclamă – trebuie găsite alte căi (de fapt, în curs de dezvoltare prin schimbări tehnice importante în următorii ani). Dar calea HBO GO de exemplu este stupidă: eu plătesc deja un abonament HBO? De ce vrei mai mult pe acelaşi lucru? Doar pentru că în sfîrşit ai făcut un efort şi ai pus pe net serialele?
Împotriva taberei Sîrbu&CNA stau cabliştii şi alţi mari distribuitori de conţinut (prin net, telefonie etc.). Deşi nu o spun chiar pe faţă, interesul lor e evident. Fac ce-au făcut atunci cînd dădeau porno la pachet cu discovery sau atunci cînd au cumpărat fotbal: abonaţi noi mai mulţi. Acum e chestia cu netul. Oferă acces gratuit la foarte mult conţinut. Credeţi că n-ar putea să împiedice accesul dacă ar vrea? Uitaţi-vă cît de vigilenţi sînt cei care cumpără drepturile la meciuri. Imediat zboară şi de pe youtube şi de oriunde imaginile ilegale dintr-un meci petrecut cu cîteva ore înainte. Ar putea face asta şi cu filmele dacă ar fi interesaţi. Dar nu, vînd ţeavă zdravănă exact pentru asta şi gata.
Vînzarea la bucată
În bătălia Sîrbu-Voiculescu, întotdeauna a existat un pionier şi un copiator. Voiculescu a fost cel care a tot copiat modelul. Nu şi în acest caz. Voiculescu a fost pionier. El a cerut primul bani de la cablişti pentru posturile sale de televiziune. Şi cred că e o idee ceva mai bună decît a lui Sîrbu, să ceri de la distribuitorul care prosperă şi pe seama ta. Aşa cum ar trebui pusă presiune pe retail să plătească onest producătorii şi să se mai scurteze şirul intermediarilor – şi acolo presiunea e pe producători să se unească pentru a nu fi călcaţi în picioare.
Sîrbu în schimb vrea să fie plătit de consumator de două ori. Odată prin faptul că-şi plăteşte abonamentul la cablu, unde e PRO. Şi să-şi mai ia şi abonament la voyo pentru acelaşi lucru plus cîteva firimituri în plus. Sîrbu e mai diplomat, nu vrea ceartă directă cu cabliştii. Lucrează indirect prin CNA.
De fapt, Voiculescu şi Sîrbu vor acelaşi lucru: plata la bucată. Ceea ce e o tîmpenie. Oricît de tare ar fi show-ul tău nu mai poţi să-l vinzi la bucată. De aia a şi murit presa scrisă. Se pare că nu mai dorim să ne cumpărăm doar o felie de ceva. Televiziunile au trăit mai mult şi pentru că vînd produsul altfel, prin advertising, nu la bucată, prin răspîndire de abonament TV. Vă asigur că, dacă s-ar vinde la bucată Vocea României sau Badea şi Gâdea sau mai ştiu eu ce, audienţa ar scădea 90 %.Vă asigur că dacă ProTV s-ar vinde separat prin cablişti, lumea ar renunţa lejer la marele post TV. Pentru că televiziunile rezistă tocmai prin difuzarea la grămadă. Tocmai de aia nu a rezistat presa scrisă – pentru că lumea vrea acces la mari felii de informaţie deodată.
De ce nu se unesc Voiculescu şi Sîrbu să se bată să scoată ceva mai mulţi bani de la cablişti. Pentru că aceştia din urmă au devenit foarte puternici. Mult cash, multă infrastructură. Şi atunci să sărim pe consumatori. În acelaşi timp, piaţa de publicitate e în aşa hal de viciată de aceleaşi televiziuni încît banii circulă haotic, complet neadaptat la noul tip de consum. Dacă se aliază, unii vor pierde privilegii de pe piaţa de publicitate. (articol integral, aici)