Sursa: Cătălin Tolontan (fragment)
Cu 23 de milioane de euro publicitate în 2012 față de 82 de milioane în 2008, evaluări Media Fact Book, presa scrisă din România pare Vestitorul Sumbru și Involuntar al viitorului presei scrise din toată lumea.
Așa am crezut. Că, în subdezvoltarea noastră, prevestim ceea ce se va întîmpla tuturor celorlalți. Că sîntem un soi nou de anticipatori prin neputință. Un viitor rău, o distopie. Cifra netă va fi mai mică de 23 de milioane!
Și am fost convinși că reprezentăm prefigurarea viitorului tuturor celorlalți, chiar dacă nicăieri nu a avut loc o cădere de asemenea magnitudine! În nici o țară din lume nu s-au petrecut concomitent următoarele:
1. Închiderea a sute de ziare și reviste în doi ani.
2. Coborîrea cu 75% a veniturilor din publicitate din presa scrisă în doar trei ani.
3. Scăderea încrederii publicului în media în general, mai ales în televiziuni, la un nivel fără precedent, conform barometrelor.
4. Reducerea numerică a redacțiilor ziarelor naționale la un nivel mediu de 30-40 de oameni care produc conținut (reporteri, redactori, editorialiști, fotoreporteri).
Pierderi pe toată linia
Condiția de sinistrat a presei scrise din România are loc chiar dacă nu înregistrează nici pe departe cele mai mari cifre roșii din Europa.
Pagubele titlurilor din alte țări sînt mult mai mari.
Atît de mari încît faptul că Adevărul a avut și ani cu pierderi de 30 de milioane de euro în această perioadă, iar Jurnalul Național a încheiat 2011 cu pierderi de 4 milioane de euro, date publice de la Registrul Comerțului, pălesc în comparație cu cele 55 de milioane de lire sterline trecute între paranteze de către The Guardian în ultimul an fiscal.
Miza e jurnalismul, nu ziarele
Așa se și explică faptul că trusturile străine din România, Ringier sau Sanoma, sînt mult mai calme decît investitorii autohtoni, chiar dacă, cu unii ani-excepție, multinaționalele din presa scrisă românească înregistrează pierderi de cîteva milioane de euro pe an din 2009 și pînă azi.
Pierd constant, se luptă, dar nu-și abandonează regulile profesiei și nici speranța.
În fond, din punctul de vedere al celor care înțeleg ce se întîmplă, miza este jurnalismul, nu forma sa de exprimare: hîrtie, online, TV, radio. Iar aici, în domeniul valorilor jurnalistice, România suferă cel mai mult. Nicăieri valorile și standardele n-au fost afectate atît de mult.
”Pentru fiecare 1 dolar cîștigat pe net, ziarele pierd 25 de dolari din print”
Peste tot, economic e rău. Un studiu din martie 2012 al Council of Economic Advisors și LinkedIn arată că ”industria ziarelor este piața cu cea mai mare scădere din toată America din 2007 și pînă azi”. Ziarele defilează în fruntea listei suferinde a industriilor precum restaurante, supermarketuri și auto, piețe care au suportat propria criză peste care a venit și criza generală.
Cît despre internet, acesta vine ”prea tîrziu și prea puțin”, după cum remarcă Rick Edmonds în Pointer.org, unde analizează cifrele furnizate de Asociația Ziarelor din America pe primul semestru al lui 2012. ”Pentru 1 dolar cîștigat în publicitatea pe net, ziarele pierd 25 de dolari în publicitatea pe print”, titrează Edmonds.
Și, totuși, nicăieri jurnaliștii n-au predat armele profesiei lor în mîna patronilor, ca în România. Faptul că media o duce rău economic, n-a degradat profesia într-un asemenea mod ca la noi.
Căutați rezultatul televiziunilor!
Fenomenul abandonului standardelor e masiv pe televiziuni, mai ales pe cele de știri, și rămîne de văzut dacă piața de publicitate mai mare decît la ziare va salva TV-ul din problemele financiare pe care a început să le resimtă!
Partizanatul s-a extins, mai ales în această vară, și la publicații, dar nu la toate și parcă nu în aceeași măsură.
Adevărul e că, mai ales atunci cînd cifrele îți dau în cap, dacă nu-ți aperi nici profesia, pentru ce mai lucrezi? Cînd contabilitatea trage linia, nu te poți refugia în nimic, pentru că n-ai mai păstrat nimic din vechea meserie, ți-ai predat-o în virtutea a ceea ce ai crezut că este calea salvării din criza media. Dar nu e!
Iar contabilitatea a început să tragă linie și la televiziuni.
În primă fază, devii partizan, dar audiat pe ecran de către publicul care te place, apoi irelevant pentru viața oamenilor și, în final, neprofitabil. Percepția publică și datele de la același Registru al Comerțului arată că televiziunile din România au început să treacă din etapa unu înspre fazele 2 și 3.
S-ar putea să asistăm la surpriza ca ziarele, cele nu foarte multe, dar încăpățînate, care s-au luptat să rămînă cît e omenește posibil obiective, să reziste pe piață mai mult decît televiziunile care au avut la dispoziție resurse de 10 ori mai mari, în termeni financiari!