100 de clujeni și de patarâteni am comemorat săptămâna asta trei ani de la evacuarea forțată a 76 de familii de pe str. Coastei din Cluj-Napoca în data de 17 Decembrie, la -17 grade. Evenimentul a fost organizat de Asociația Comunitară a Romilor din Coastei (ACRC), prima asociație romă „la firul ierbii” din Cluj, de Grupul de Lucru al Organizațiilor Civice (gLOC), o inițiativă informală a unor universitari care s-au solidarizat cu romii, și de European Roma Rights Center (ERRC), cel mai puternic ONG din spațiul european pe drepturile minorității rome. Pentru cei care nu știu, în preajma Crăciunului, în anul 2010, peste 300 de oamenii au fost mutați fără o consultare adecvată, în locuințe precare din Pata Rât, în apropierea gropii
de gunoi a Clujului, în ciuda faptului că o treime dintre ei aveau contracte până la finalul lunii decembrie în locuințele sociale acordate de primărie. În anii anteriori comemorările s-au petrecut în centrul orașului. Dar în urma refuzului primăriei de a oferi sala de ședințe a Consiliului Local pentru a marca momentul, dar și eventuale propuneri de politici publice de reinserare a evacuaților înapoi în oraș, s-a ales ca locație Pata Rât pentru a arăta prin mass-media și către participanții veniți din oraș – universitari, studenți, oameni politici, artiști etc. – un mesaj clar și decis al oamenilor din Pata Rât. Mesajul, „Scoateți-ne de aici”, a fost însemnat grafic pe tricouri, pe acoperișul caselor modulare, apoi pe pământ am scris SOS din cărămizi aduse pentru alte construcții (deși patarâtenii au primit mai mult moloz decât cărămizi de la vreun milos) și din alte deșeuri (PET-uri și placaje). Sala de ședințe a Consiliului Local din Cluj este relativ primitoare cu „societatea civilă” instituționalizată, adesea fiind invitați universitari, ONG-iști și oameni de afaceri pentru a oferi expertiză, gratuită dacă e posibil, pentru politicile primăriei. N-au fost niciodată muncitori, protestatari sau romi invitați, doar dacă aceste grupuri nu s-ar fi auto-invitat pentru a lua cuvântul la o ședință pe o problemă care îi afectează sau pentru vreun protest. În acest sens, spre deosebire de București, unde sunt și alte mize de putere, Clujul are o tradiție mai democratică. Dar democrația participativă se oprește la corpul de experți.
Sărăcimea, mai ales dacă este „neagră”, este refuzată sau e menită doar să dea feedback pentru investițiile deja planificate ale primăriei ca în simulacre de procese democratice în genul așa-zisei bugetări participative (fără buget!). Propusesem primăriei ca într-un oraș extins, Cluj-Pata/Napoca-Rât, dintre cei 1.500 de oameni din ghetoul Pata Rât, să fie prezenți într-un joc serios „consilieri și un primar pentru o zi”, care să se împuternicească pentru a găsi rezolvări posibile pentru segregarea rezidențială, pentru lipsa locurilor de muncă ori pentru o educație mai adecvată. Ar fi fost o prezență marcantă într-un centru de putere, un nou OCCUPY simbolic, dar ocuparea unei instituții a statului, nu din nou a străzii, unde ocuparea a devenit un ritual apolitic previzibil. Contestarea atât de necesară ar fi evoluat, măcar temporar, într-o dispersare a ierarhiei politice. Aveam fantezii că apar la final îmbrăcat în Moș Crăciun cu masca mea cu Boc pe față, târând un sac după mine, că mă așez pe scaunul primarului și zic: Continuarea aici