Ca să nu umblăm cu aproximările, măsurătorile sociologice și alte politichii, vă prezint raportul Valentinei Chitoroagă, directorul Camerei Naționale a Cărții din Republica Moldova. (sursa: Gheorghe Erizanu)
PROCESUL EDITORIAL ÎN REPUBLICA MOLDOVA
ÎN ANUL 2009 ÎN CIFRE
Sistemul editorial actual s-a constituit în Republica Moldova la sfârşitul anilor 90 a secolului XX. Temei juridic pentru formarea noului sistem editorial, a servit Legea cu privire la activitatea editorială, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova în iunie 2000.
Dezvoltarea producţiei editoriale în Republica Moldova, este reflectată în culegerile statistice pentru fiecare cinci ani şi rapoartele statistice anuale, elaborate de către Camera Naţională a Cărţii (CNC), datele anuale fiind incluse şi în “Anuarul statistic al Republicii Moldova” elaborat de către Biroul Naţional de Statistică.
Evidenţa statistică a producţiei editoriale, se efectuează de către CNC, în baza Depozitului legal, recepţionarea lui fiind reglementată de art. 18 al legii menţionate mai sus.
Până în 1998, în RM activau doar 9 edituri. La etapa actuală, numărul de structuri editoriale existente pe teritoriul republicii a crescut, marea majoritate a editorilor fiind întreprinderile mici şi mijlocii, care reflectă tendinţele dezvoltării antreprenoriatului afacerilor moderne.
La începutul anului 2009, în Moldova existau circa 225 de editori, incluzând autori-editori şi firme de toate mărimile, inclusiv 5 edituri de stat, 15 centre editorial-poligrafice pe lângă instituţiile superioare de învăţământ, aproximativ 50 de editori din structurile de stat.
În anul 2009, numărul de titluri editate, conform datelor CNC, a fost de 2246 în termeni globali, ceea ce presupune o scădere cu 8,2 % faţă de anul anterior. Fără îndoială, se înregistrează o dezvoltare mai mare în ceea ce priveşte editarea pe un alt suport decât hârtia (electronic, e-books, materiale care se descarcă de pe Internet etc.), înregistrând o creştere de 52% în comparaţie cu anul anterior, editarea electronică crescând cu 48,2% în aceeaşi perioadă.
Evoluţia şi dezvoltarea producţiei editoriale au fost foarte importante în ultimii ani, după cum reiese şi din Tabelul următoare:
Tabelul nr 1
Graficul nr 1
Tabelul nr 2
Cota editurilor de stat (presupunând departamentele), în 2009, a reprezentat aproximativ 50% din producţia de carte, vizavi de numărul de titluri şi mai mult de 40% din tirajul total. Ar trebui remarcat faptul că marea majoritate a acestor cărţi sunt manuale editate de către editorii şi departamentele de stat.
Odată cu rata creşterii numărului editorilor şi rotaţia constantă vizavi de această creştere, se observă concentrarea editării cărţilor în câteva structuri mari, care determină principalele linii directorii în sistemul editorial. După cum se deduce din datele citate de către ISBN, în sectorul editorial de la noi, din totalul de editori înregistrat, 60,0 % se distribuie între cele mai principale edituri.
De asemenea, există o concentrare teritorială notabilă: Chişinăul, în rolul de centru al industriei editoriale, care reprezintă 80,0 %, din totalul înregistrat al publicaţiilor editate.
Evoluţia producţiei editoriale naţionale în anul 2009, pe sectoare, a fost următoarea:
Tabelul nr 3
Indicatorii cantitativi s-au schimbat, astfel crescând semnificativ numărul de titluri din domeniul învăţământului. Editarea literaturii artistice (inclusiv cea pentru copii) a literaturii politice şi social-economice au indicatorii aproape identici.
În anul 2009 în Republica Moldova s-au editat cărţi în 13 limbi, inclusiv în limbile minorităţilor naţionale de pe teritoriul RM.
Tabelul nr 4
În anul 2009 în Republica Moldova a au fost traduse cărţi şi broşuri din circa 15 limbi străine, inclusiv din limbile minorităţilor naţionale ale RM.
Tabelul nr 5
Dacă luăm însă în considerare numărul de titluri publicate, în anul 2009, pe piaţa cărţii pe primele patru locuri erau situate editurile Pontos, USM, Cartier, Bons Offices care au publicat peste 50 titluri/an. Datele din tab. Nr 5 demonstrează că aceşti 7 editori au editat mai mult de un sfert din totalul titlurilor publicate şi 2/4 din tirajul titlurilor apărute.
Tabelul 6
Indicatorii cantitativi a editării cărţilor şi broşurilor, în 2009, au fost mai mici decât cei obţinuţi în 2008, atât a numărului de titluri cât şi a tirajului.
Numărul de exemplare tipărit în anul 2009 a fost de 1974,2 mii, cu un tiraj mediu de 300 exemplare din fiecare titlu, la un preţ mediu pe carte între 15-100 de lei. Nu se cunoaşte numărul de exemplare vândute pe piaţa internă, nu există studii asupra pieţei de carte în RM. Lipsa datelor se datorează editurilor care nu vor să-şi declare cifrele exacte de vânzare şi nici nu-şi comandă studii de piaţă.
Tabelul nr 7
Dacă să vorbim despre structura cărţilor apărute, trebuie de remarcat echilibrul, balanţa repertoriului cărţii naţionale în 2009, o creştere constantă a publicaţiilor de importanţă culturală şi socială.
Asistenţa financiară din partea statului structurilor editoriale, se efectuează sub două forme: sprijin financiar direct pentru proiecte individuale şi programe sub formă de un număr de privilegii diferite şi preferinţe fiscale, vamale şi alte măsuri (so-called, indirecte de sprijin). Astfel, în conformitate cu “Programul de stat pentru editarea cărţii naţionale”, aprobat de Guvernul Republicii Moldova, anual, pentru a sprijini 50 de publicaţii relevante, sunt alocate şi cheltuite aproximativ 700 de mii lei (aproximativ 56 de mii de dolari).
Indiferent de dimensiunea şi puterea lor economică, toate editurile îşi fac publicitate prin reclame difuzate în presa scrisă, emisiuni radio şi TV, târguri de carte, scrisori de noutăţi trimise prin email potenţialilor clienţi, pe site-urile editurilor, lansări de carte.
La Editura “Cartier” de exemplu, strategia de promovare se proiectează în funcţie de colecţie şi respectiv titlu. O colecţie nouă, de lux, cu supracoperte, care este vândută la un preţ rezonabil reprezintă o “vitrină publicitară”.
Editura Ştiinţa, Litera, Prut Internaţional îşi face reclamă în presa scrisă, televiziune,radio, practicând vânzarea directă şi stimulente de vânzare utilizând toate oportunităţile oferite de târgurile de carte.
În industria cărţii, marketingul este utilizat mai puţin ca studiu pentru un produs sau ca mijloc de previzionare a potenţialului pieţei sau de investigare a procesului de dezvoltare a produselor, editorii axându-se în principal pe acţiunile promoţionale.
Problema fundamentală rămâne în cadrul producţiei de carte infrastructura, adică lipsa unei informări naţionale şi a unui sistem de distribuţie naţional. La ora actuală nu există nici un intermediar care să poată acoperi piaţa de carte, care să fie informat la începutul anului asupra programelor editoriale ale editorilor cu care are contract şi în plus să mai aibă şi o strategie de vânzare. Distribuţia de carte rămâne în continuare punctul vulnerabil al industriei editoriale, dar trebuie să subliniem expansiunea internaţională a firmelor naţionale în spaţiul român, acolo unde grupurile editoriale au o poziţie foarte puternică din motive legate de limba comună.
Costurile comercializării au crescut continuu, ceea ce a făcut ca o bună parte a riscurilor distribuţiei de carte să fie preluate de către editori. Ca alternativă, marile edituri şi-au creat propriul sistem de distribuţie şi propriul lanţ de librării, care însă nu acoperă semnificativ piaţa de carte.
Progresul pe care l-au făcut tehnologiile informaţiei şi comunicării în industria sectorului editorial au condus la necesitatea de a stabili o supraveghere continuă a schimbărilor care se produc, a provocărilor şi a oportunităţilor pe care le oferă noua situaţie şi a modificărilor ce trebuie să aibă loc neapărat în ce priveşte atât modelele productive ale acestui sector, cât şi al canalelor de distribuţie şi vânzare de cărţi, prin intermediul Internetului şi al comerţului electronic.