„Ştiţi, povestea aia nu a fost chiar aşa.” E propoziţia cu care începe de obicei „cealaltă variantă”. Cea de regulă ignorată de presă, de public, de mainstream. Locală şi izolată, e varianta care nu stârneşte emoţii, nu smulge nicio lacrimă, nu generează nici campanii pe facebook sau twitter, ci doar un oftat adânc şi un soi de nedumerire pe chipul celui care o spune, nedumerire însoţită mereu de replica „Da’ aia de ce nu au spus?” Hai, să nu o mai lungim.”
Întregul articol pe VoxPublica, aici