CriticAtac propune o nouă temă de reflecție pornind de la orașul București. Departe de a reproduce obsesia curentă legată de acest oraș, ce abia maschează o auto-suficiență în raport cu “provincia”, București-ul pare a oferi pretextul prielnic pentru a vorbi mai general despre locuirea în oraș, viață și politici urbane, accesul și dreptul la oraș. București înseamnă totuși 20% din întreaga economie națională și locul în care lucrează 20% din salariații României, având un PIB pe
cap de locuitor mai mare decât Berlin-ul.
Însă, în general, discuția despre București s-a cantonat între doi poli: pe de o parte o abordare patrimonialistă axată pe salvarea orașului, subîntinsă de o nostalgie pentru interbelic și marcată de o vădită adeziune conservatoare pentru care orașul este doar al oamenilor „civilizați”; pe de altă parte, o abordare pur capitalistă în care orașul este doar suport pentru acumulare și consum. Între cele două s-a inserat, timid, un discurs mai mult sau mai puțin alternativ, cu tentă mai degrabă ecologistă.
A venit timpul să ridicăm și alte întrebări. Ceea ce a lipsit după perioada sistematizărilor comuniste, a fost o viziune coerentă și inclusivă despre oraș și despre ceea ce înseamă locuirea împreună. Axată pe lupte punctuale și mereu urgente, mai mult sau mai puțin justificate, discuția despre oraș a avut mai mereu un caracter reactiv, ce-i drept în raport cu o administrație locală aberantă, clientelară și pusă exclusiv în slujba capitalului. În practică, București-ul este acum un oraș extrem de polarizat, American mobile roulette on the other hand – owing to the inclusion of a 00 – sports a house edge of 5. inegal, cu mai puține șanse pentru cei din exterior care vor să își înceapă o viață aici, haotic, un permanent șantier ce se hrănește din fantasmele interbelicului hiper-prezente în librării, fără trotuare dar decorat cu dinozauri, urși polari, panseluțe și borduri. Astfel, centrul vechi funcționează ca imaginea perfectă: o ruină din care oamenii au fost evacuați pentru a face loc consumului extrem de piperat. La nivel subiectiv, exaperarea față de viața de zi cu zi în oraș, se amestecă cu mândria de a reuși să locuiești totuși aici.
Tema nu își propune să ofere un plan urban pentru Bucrești, o eficientizare a acestuia, și nici să tragă un proverbial semnal de alarmă. Intenția este de a oferi un tip de reflecție și de teoretizare care pornind de la exemplul concret al București-ului, a contextului politico-economic și social al acestuia, să ridice întrebări și abordări despre probleme care până acum au fost absente: dezvoltare urbană, prețuri, locuire, inegalități și excluziune.
Așteptăm textele celor interesați pe adresa: criticatac.ro@gmail.com până la data de 5 Septembrie.
Textele temei:
- Fotoreportaj: Graffiti-urile politice ale Bucureștiului / de Vladimir Bortun
- Economia politică a traficului congestionat din Bucureşti / de Stefan Guga
- București între fantezie și nostalgie / de Ema Andreescu
- Cu Trotsky prin București / de Costi Rogozanu