Costi Rogozanu pe VoxPublica Scandalul polonez. Revista Vprost dă nişte interceptări cu înalţi oficiali polonezi vorbind exact invers decît o fac oficial. Adică pe bune. Ce aflăm din acest scandal polonez al convorbirior private?
- că un ministru de interne poate vorbi cu şeful băncii naţionale despre alegeri şi despre cum să iei nişte măsuri ca să obţină nişte voturi în plus. Altfel, oficial, desigur băncile naţionale sînt independente şi pline de tehnocraţi apolitici
- tranzacţia între bancher şi ministrul de interne: mistrul de finanţe pus pe liber. Ceea ce s-a şi întîmplat.
- că poţi trimite poliţia să ia pe sus, fără mandat, probe de la ziarişti şi că libertatea presei e o glumă care are limite serioase
- că de cîte ori se petrece o astfel de dezvăluire, ruşii sînt de vină – aşa s-a apărat premierul Tusk. Se poate ca ruşii să fi dat înregistrările, ok. Asta ne închide urechile?
- că uneori politicienii sînt lucizi şi ştiu exact ce prostii fac. De exemplu, politica externă şi relaţiile prea strînse cu SUA, în detrimentul UE. Noul val de înregistrări cu celebra vorbă colorată a lui Sikorski: “This shit we quarreled with the Germans and the French, as we sucked Americans as last pigeons. Polish problem is that we have cheap national pride and low self-esteem.”
- că discuţiile private ies din ce în ce mai uşor în public, că spionajul în masă e upgradat acum la nivelul bătăliilor între armate de spioni. Primele victime: criticii adevăraţi ai sistemului. Primii avantajaţi: thinktankişti care citează abundează din Stratfor şi din documentele de pace comercială euroamericane.
Relaţiile cu americanii sînt privite cu suspiciune nu doar în Polonia. Din noile documente Snowden, un citat dar de Spiegel:
It seems Germany’s chief federal investigator may ultimately follow the dictum given by Foschepoth: “The German government is more concerned about keeping the Americans happy than it is about our constitution.” (sursa)
Acum trecem la interpretări. Mai întîi aparatul hermeneutic american, în frunte cu interpreţii Stratfor, au trecut la ofensivă deschisă în ultimul an. Rusia atacă, asta-i ideea pe scurt, vrea să destabilizeze frontul de Est al NATO şi, iată, în Polonia reuşeşte să provoace alegeri anticipate. Ca şi în cazul Snowden, legătura cu Rusia ar trebui pentru oficialităţi să discrediteze toate dezvăluirile grave. Politicienii, bancherii, înalţii funcţionari vor un soi de amnistie publică pentru tîmpeniile pe care le-au făcut pentru că tîmpeniile ar fi fost dezvăluite de ruşi. (Axiomă. Dacă sursa e dubioasă, fie că-s ruşi, fie că e camera video de pe cravata lui Băsică, atunci nu trebuie să ne mai intereseze conţinutul înregistrărilor.) Emil Hurezeanu face legătura scandalurilor de pe frontul estic (îi
mai face şi o odă lui Nixon, printre altele) într-o intervenţie pe Digi24, minutul 5. Scandalul din Polonia vine în acelaşi timp cu scandalul Mircea Băsescu. Hurezeanu ne avertizează că nu vrea să facă vreo legătură. Dar o face:
“Fără să fac nici un fel de comparaţie şi nici un fel de trimitere, mi-aduc aminte de o conferinţă de la Bucureşti a lui Robert Kaplan – şi mă gîndesc şi la alte analize Stratfor şi la alte analize americane în ultimul timp – care atrăgeau atenţia asupra pericolului iminent al unor încercări ruseşti de destabilizare prin orice mijloace a sistemelor politice din ţări est-europene care au relaţii încordate cu Rusia în acest moment. trebuia să vorbesc şi despre ce se întîmplă în polonia pentru că coincidenţa de calendar mi se pare interesantă, atîta tot.”
Faptele comise de politicieni români sau polonezi, de cînd cu conflictul cu Rusia, nu mai pot fi judecate la fel. Şi aşa devine Băsică geopolitic. Aşa vor apărea, dacă n-au apărut deja, legăturile moguli-Rusia, vulnerabilităţile României ca forme de atac rusesc etc. Voiculescu îşi urmărea doar interesul meschin de salvare a propriului cur. Interesul meschin nu va mai fi doar interes meschin. Interesul de mogul devine periculos, iar Sebastian Ghiţă, mai tînăr şi mai proamerican, deja promitea că se dezoligarhizează numai să nu cumva să devină antiamerican. În Polonia, politicienii fac ce face toată UE, mişcări impersonale tehnocrate cu subsol politic-financiar absolut nelegitim, nedemocratic. Nu era nevoie de ruşi ca să criticăm asta. Dar ei au nevoie de ruşi ca să închidă discuţiile despre asta. Paranoia NATO Rasmussen, şeful NATO, a mai întărit o dată linia de atac americană a chestiunii energiei. Nu se discută exploatarea gazului de şist pentru că dacă te opui s-ar putea să fii agent rus:
Speaking at the Chatham House foreign affairs think-tank in London, Anders Fogh Rasmussen said Russia was mounting a sophisticated disinformation campaign aimed at undermining attempts to exploit alternative energy sources such as shale gas.He said: “I have met allies who can report that Russia, as part of their sophisticated information and disinformation operations, engaged actively with so-called non-governmental organisations – environmental organisations working against shale gas – to maintain European dependence on imported Russian gas. That is my interpretation.”
Nu sînt glume. E foarte probabil ca servicii secrete de toate felurile să infiltreze toate mediile, deci şi ecologişti, dar şi sereişti. Ce contează? Înseamnă asta că nu mai pot întreba cum se fac exploatările şi cu ce costuri? Algoritmul NATO de identificare a inamicului e folosit din ce în ce mai agresiv împotriva fronturilor critice. Încet-încet cauze ecologice, cauze privind drepturi cetăţeneşti şi cauze sociale într-un final – după tipar interbelic, socialiştii devin încet încet “duşmanul de acasă” – vor fi trecute pe liste periculoase (acolo unde nu s-a făcut asta deja). Dacă intelectualii mai au un rost pe lumea asta ar fi tocmai să denunţe aceste mişcări de simplă retorică pe cale să treacă în faptă abuzivă. Intelectualii noştri în bună măsură nu fac altceva decît să alimenteze cu multă morgă tocmai deteriorarea unui spirit critic civic oricum bleg. Cu cît cresc informaţiile despre spionajul în masă practicat pe proprii cetăţeni, avem şi o ofertă de “stare de urgenţă” sub asalt rusesc. În Est, pe lîngă ameninţarea teroristă, justificarea ameninţării “marelui urs” va duce probabil la noi cuvinte cheie în identificarea factorilor “periculoşi”: gazul de şist şi