Pentru că urgențele nespuse ale României sunt locuirea și fondul extrem de scăzut de locuințe publice, precum și asigurarea de iure și de facto a unei locuințe adecvate pentru persoanele cu venituri reduse sau fără venituri,

Pentru că asigurarea de locuințe sociale fond de stat pentru persoanele cele mai sărace înseamnă satisfacerea nevoii lor de locuință, dar și respectarea dreptului lor la locuință adecvată. Pentru aceste persoane, o locuință socială adecvată fond de stat ar însemna creșterea siguranței, îmbunătățirea calității vieții și reducerea vulnerabilității în față nedreptății și a exploatării,

Pentru că este timpul ca legislația, programele guvernamentale și alocarea de fonduri de la bugetul de stat să acționeze în vederea reducerii sărăciei și inegalităților de clasă, recunoscând că acestea au fost cauzate și de politica statului în domeniul locuirii din ultimii aproape 30 de ani,

Pentru că este nevoie de prioritizarea, în următorii 10 de ani, a accesului la locuințe publice a categoriilor sociale cu venituri care îi plasează sub pragul sărăciei (formând 25% din populația României), al celor care trăiesc în zone dezavantajate și marginalizate, în locuințe inadecvate, sau în locuințe neconvenționale, sunt amenințați de evacuare forțată, au devenit persoane fără adăpost, sunt victime ale violenței domestice, printre ele persoane de etnie romă supuse nu doar excluziunii locative ci și rasismului instituționalizat,

Blocul pentru Locuire a transmis deputaților și senatorilor din Parlamentul României Apelul FOND DE LOCUINȚE PUBLICE – RĂSPUNS LA CRIZA LOCUIRII ÎN ROMÂNIA.[1]

Apelul a urmat demersurile Fundației Desire din mai 2017, când echipa sa a depus în atenția parlamentarilor documentul de “Argumente și principii pentru schimbarea legislativă și instituțională în domeniul locuirii”.[2] La rândul său, acesta a fost precedat de acțiunea publică derulată de Căși sociale ACUM!, E-Romnja și FCDL în mai multe orașe cu ocazia zilei de 8 Aprilie – Ziua Internațională a Romilor și de APELUL PENTRU O POLITICĂ JUSTĂ ȘI ANTIRASISTĂ DE LOCUIRE transmis către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.[3]

Apelul FOND DE LOCUINȚE PUBLICE – RĂSPUNS LA CRIZA LOCUIRII ÎN ROMÂNIA observă că veniturile reduse și locuirea scumpă împreună conduc la pauperizarea clasei lucrătoare. O serie de analize demonstrează cât de acută și răspândită este sărăcia în rândurile populației, cât de mari sunt inegalitățile de venit, dar și inegalitățile teritoriale sau starea critică în care se află locuirea în România: fondul de locuințe în general, construcția și distribuirea locuințelor publice, privarea locativă cu multiplele sale manifestări. Este timpul ca legislația românească și programele guvernamentale să acționeze în vederea reducerii sărăciei și inegalităților de clasă, recunoscând că acestea se datorează și politicii statului în domeniul locuirii din ultimii aproape 30 de ani. Căci din cauza retragerii statului din rolul de producător de locuințe, a privatizării fondului public deja existent și a favorizării speculanților imobiliari-bancari în crearea de locuințe noi, locuința s-a transformat în marfă. Efectul acestei politici de stat este excluderea de la locuințe adecvate a celor mai sărace clase sociale prin rasism instituționalizat, rasializarea sărăciei și precarizarea muncii. Astfel, foarte multe persoane fie sunt în pericol de evacuare, fie rămân fără adăpost, fie trăiesc în spații marginale ghetoizate. Unele dintre ele sunt deposedate și de drepturi cetățenești elementare, cum ar fi actele de identitate, din cauza nerecunoașterii unui domiciliu legal.

Pentru că urgențele nespuse ale României sunt locuirea și fondul extrem de scăzut de locuințe publice, precum și asigurarea de iure și de facto a unei locuințe adecvate pentru persoanele cu venituri reduse sau fără venituri, vă chemăm să susțineți modificarea și completarea Legii locuinței 144/1996. Asta este un prim pas crucial în această direcție. Susțineți inițiativa transpartinică a parlamentarilor nr. B308/2017 din 28.06.2017.[4] Printre altele, acesta prevede:

• Constituirea fondului de locuințe sociale se face prin realizarea de construcții noi, prin reabilitarea unor construcții existente, prin transformarea unor spații/imobile vacante /abandonate în spații de locuințe sociale și prin preluarea unui fond de apartamente în stocul de locuințe sociale din locuințele construite de dezvoltatorii privați cu care consiliile locale se pot asocia;
• Unitățile administrativ-teritoriale și Consiliile Locale sunt responsabile să elaboreze anual strategia de dezvoltare a fondului de locuințe sociale și de necesitate pentru satisfacerea cererilor pe plan local;
• Au acces la locuinţă socială, în vederea închirierii, familiile sau persoanele cu un venit mediu net lunar pe persoană, realizat în ultimele 12 luni, sub nivelul pragului de sărăcie definit ca fiind 60% din venitul median;
• Pentru stabilirea de priorități Consiliile Locale vor aplica următoarele criterii și nu pot refuza acordarea de locuințe sociale pe bază de alte criterii: condiții de locuit, numărul copiilor și altor persoane care se gospodăresc împreună, starea sănătății, venitul mediu net lunar pe membru de familie. Modificarea Legii locuinței 114/1996 prin această inițiativă este un prim pas crucial în această direcție;
• Consiliile Locale și unitățile administrativ-teritoriale au obligația de a asigura accesul persoanelor și familiilor marginalizate la locuință și la serviciile publice de strictă necesitate, cum sunt: apă curentă, energia electrică, gaze naturale, termoficare.

Trimiteți apeluri parlamentarilor ca să voteze inițiativa. Promovați mesajul și în alte medii interesate: # B308/2017

Convingerile politice ale platformei activiste Blocul pentru Locuire au fost exprimate până acum în Manifestul său, precum și cu ocazia lansării sale în Cluj în iulie 2017 și a primului său eveniment public.

MANIFEST[5]

Capitalismul și formarea pieței de locuințe: cauzele economice și politice ale precarizării și pauperizării locuirii

În ziua de azi, tot mai puțini avem locuințe adecvate, pentru că salariile noastre sunt prea mici și costurile locuinței sunt foarte mari. Jumătate din populația României cheltuie aproape jumătate din veniturile sale pe locuință, fiind afectată și de supra-aglomerare. Cei aflați în prag de sărăcie sunt într-o situație și mai dramatică. În plus, ei sunt deprivați de cele mai elementare condiții de trai.

Trecerea de la economia planificată la economia de piață, de la statul dezvoltator la statul creator al pieței, a afectat locuirea: mediul construit s-a transformat în obiect de investiție pentru profit, locuința s-a transformat în marfă – și pe piața imobiliară, și pe piața financiară. Nu doar că tipurile de activități economice s-au schimbat, dar și puterea de negociere a angajaților a slăbit, iar contractele de muncă au devenit mai nesigure; oamenii s-au îndatorat prin credite bancare, mulți fiind în imposibilitatea de a-și asigura o locuință adecvată pe piața privată. În numele intereselor imobiliare private, oamenii sunt deposedați și dislocați cu o violență fără precedent. Rasismul și exploatarea de clasă împing aceste persoane spre marginile orașelor, în condiții de locuit mizerabile — fără acces la servicii sociale și infrastructură de bază — și înspre locuri de muncă etnicizate, stigmatizate și prost plătite. Autoritățile joacă adesea rolul implementării eficiente a acestor procese violente. Aceste procese redefinesc statul ca agent al claselor privilegiate și doar rar și întâmplător ca reprezentant al nevoilor claselor deposedate.

Politica economică și socială a locuirii

Fondul public de locuințe a scăzut de la 30% la sub 2% în ultimele trei decenii. Din cauza retragerii statului din rolul de producător de locuințe, a privatizării fondului public deja existent și a favorizării speculanților imobiliari-bancari în crearea de locuințe noi, locuința s-a transformat în marfă. Crearea și susținerea pieței imobiliare private este politică de stat. Efectul este excluderea de la locuințe a celor mai sărace clase sociale prin rasism instituționalizat, rasializarea sărăciei și precarizarea muncii. Pe de altă parte, programele guvernamentale care promit clasei de mijloc locuințe în proprietate privată sunt de fapt instrumente de susținere și dezvoltare a pieței, care îndatorează și constrâng pe viață noii proprietari, mărind profitul dezvoltatorilor privați și al băncilor.

În contextul în care, comparat cu celelalte state din Uniunea Europeană, România are oricum cel mai mic procent din PIB pentru protecție socială, fondurile pentru locuințe publice s-au redus dramatic. Politica socială de locuire lipsește chiar și din măsurile de incluziune socială pentru clasele marginalizate. Astfel, foarte multe persoane fie sunt în pericol de evacuare, fie rămân fără adăpost, fie trăiesc în spații marginale ghetoizate. Unele dintre ele sunt deposedate și de drepturi cetățenești elementare, cum ar fi actele de identitate, din cauza nerecunoașterii unui domiciliu legal.

Conștientizând cauzele structurale ale crizei de locuire este nevoie de acțiune politică din partea tuturor: la nivel local cât și central, la nivel personal cât și instituțional. Este necesară și urgentă organizarea, mobilizarea și sindicalizarea lucrătorilor în jurul dreptului la locuință, oprirea evacuărilor forțate și crearea unui fond adecvat de locuințe publice.

Cine suntem

BLOCUL s-a constituit în urma acțiunilor grupurilor militante pentru dreptul la locuire, dreptate locativă și dreptul la oraș: Căși sociale ACUM!, FCDL, E-Romnja, Dreptul la Oraș, dar și a celor trei Forumuri pentru justiție locativă organizate împreună în ultimii ani.

BLOCUL este o inițiativă descentralizată de organizații ce luptă pentru împuternicirea și organizarea politică a comunităților în jurul acestor revendicări.

BLOCUL are o structură deschisă celor care acționează pe baza principiilor adoptate și doresc să se implice în acțiunile sale comune.

Principii

• Revendicarea dreptului la locuință și a altor drepturi social-economice pentru toți
• Susținerea dreptului clasei lucrătoare — inclusiv al persoanelor care lucrează în economia informală sau lucrează în gospodărie fără a fi remunerate — la locuințe adecvate
• Anti-rasismul și lupta împotriva rasializării sărăciei
• Împuternicirea femeilor față de sexism, rasism și clasism — în mod particular a femeilor afectate de lipsa unei locuințe adecvate
• Mobilizarea împotriva diverselor forme de inegalitate, exploatare și excludere socială, locativă și teritorială
• Sprijinirea participării directe în acțiuni a grupurilor afectate de lipsa unei locuințe adecvate, de evacuări și de alte forme ale nedreptății locative

Direcții de acțiune

• Educație politică în scopul auto-organizării feministe, anti-rasiste, anti-capitaliste
• Organizarea politică comunitară
• Acțiuni directe comune revendicative (proteste coordonate) pe plan local, național și european
• Presiune asupra administrației publice și a grupurilor politice aflate în poziții decizionale pentru soluționarea problemelor locative
• Solidarizare și mobilizare împotriva situațiilor critice, abuzive și violente legate de locuire: evacuări, limitarea continuă și sistematică a dreptului la locuire a persoanelor fără adăpost, insuficiența și degradarea locuințelor sociale

Revendicări generale

• Dezvoltarea fondul locativ public ca soluție la precarizarea și pauperizarea locuirii
• Transformarea clădirilor goale în locuințe publice/sociale
• Interzicerea și oprirea oricărei evacuări fără relocare în locuință adecvată
• Criterii de alocare a locuințelor sociale care să susțină persoanele cu cele mai mici venituri și pe cele care nu mai pot și nu mai doresc să cumpere sau să închirieze o locuință de pe piață.

ORAȘE PENTRU LOCUIT, NU PENTRU PROFIT

Între 7-9 iulie 2017 am organizat cu acest titlu cea de a treia ediție a Forumului Justiției Locative. Inițiată de Campania Căși sociale ACUM / Social housing NOW din Cluj, derulată împreună cu Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire și E-Romnja din București, precum și cu Dreptul la Oraș din Timișoara, Forumul s-a realizat în cadrul programului “Întărirea coaliției pentru locuire din România prin reformularea revendicărilor față de locuirea publică”.[6] Forumul a adus împreună grupuri și organizații din România ce militează pentru dreptate locativă.

Desen realizat de Răzvan Botiș

Programul Forumului a inclus două mese rotunde. Una cu titlul “Comodificarea locuirii în marile centre urbane din România”, la care participanții au accentuat că în ultimii aproape 30 de ani statul și-a asumat rolul de creator al pieței imobiliare și susținător al dezvoltatorilor imobiliari, în timp ce a redus procentul locuințelor publice sub 2% din totalul fondului locativ. Astfel, politica locuirii a neglijat nevoia de locuire a cel puțin 25% din populația României (clasa lucrătoare cu cele mai mici venituri), sprijinind afacerile imobiliar-bancare și eventual crescând accesul clasei lucrătoare de mijloc la locuințe adecvate prin câteva programe guvernamentale. Invitații au discutat aceste procese și modul în care se manifestă ele în Cluj, Timișoara și București, marile “orașe competitive” ale României, unde, în fiecare, în timp ce capitalul imobiliar produce și tranzacționează locuința ca marfă sau ca sursă de profit, valoarea socială a locuinței și nevoia de locuință adecvată a tuturor este neglijată de actorii decizionali.

Masa rotundă “Orașele cui? Rolul artei și discursului creativității în modelarea capitalistă a orașelor” a pornit cu discutarea proiectului Capitalei Culturale Europene – atât cel local prevăzut pentru Timișoara 2021 cât și edițiile precedente. Ne-am pus câteva întrebări cheie ce privesc viitorul orașelor noastre: transformarea centrelor în zone de consum este către beneficiul cui? Megaproiectele culturale răspund nevoilor concrete ale locuitorilor? Dacă în numele artei și culturii pot fi declanșate procese urbane anti-sociale, unde este responsabilitatea artistului? Participanții nu doar au oferit posibile răspunsuri la aceste întrebări, ci au accentuat cum scenele artistice și culturale urbane pot fi pârtia pentru lansarea și consolidarea unui discurs ce maschează și legitimează deposedarea și dislocarea produse de gentrificare, lichidarea patrimoniului de locuințe sociale și de turistificare.

În cadrul forumului am lansat două publicații: Gazeta De Artă Politică, nr. 17 cu tema Muncă și sindicate, precum și primul număr al revistei Strada realizat în Timișoara de gruparea Dreptul la Oraș. Am proiectat două filme documentare, urmate de discuții: “Dislocări. Rutele evacuărilor spre Strada Cantonului, Cluj. 1996-2016”, realizat în cadrul campaniei Căși sociale ACUM / Social housing NOW, și “A Început Ploaia”, realizat de Michele Lancione, despre evacuarea din Vulturilor și lupta pentru dreptul la locuire.

Forumul a fost ocazie pentru constituirea și lansarea în Cluj-Napoca a platformei Blocul pentru Locuire, precum și pentru prima sa acțiune publică, urmărind revendicarea spațiilor vacante/ abandonate pentru convertirea acestora în locuințe publice/sociale.

TRANSFORMAȚI CLĂDIRILE GOALE ÎN LOCUINȚE SOCIALE!

În a treia zi a Forumului pentru Justiție Locativă din Cluj, “Orașe pentru locuit, nu pentru profit”, în 9 iulie 2017 grupuri activiste din Cluj, București și Timișoara am organizat o acțiune de revendicare a transformării clădirilor goale în locuințe publice/ sociale.

Clădirea de pe str. Cantonului unde am desfășurat acțiunea, este doar un exemplu al imobilelor goale și derăpănate din oraș. Puțin mai jos de ea se află un așezământ format din aproape 200 de spații de locuit – unele amplasate acolo cu acordul primăriei la începutul anilor 2000, altele improvizate, toate caracterizate de supraaglomerare, condiții inadecvate și nesiguranță.

Aceasta nu este singura clădire de acest fel: Clujul și alte orașe mari, dar și localități mici și medii, sunt împânzite de clădiri nefolosite, atât în proprietate privată cât și a statului. În același timp însă, autoritățile afirmă că nu au de unde furniza locuințe sociale.

În cazul clădirilor goale și terenurilor virane în proprietatea de stat în administrarea unor ministere, administrația publică locală ar putea să solicite transferarea lor în administrarea Consiliului Local.

În cazul clădirilor goale și terenurilor virane în proprietate privată, de exemplu siturile industriale nefolosite, ar putea să recurgă la prevederea legală a exproprierii cu privire la locuințe sociale ca obiective de interes public.

https://www.facebook.com/BloculPentruLocuire/videos/1420143868102167/

[1] Apelul poate fi citit în întregime aici: http://www.desire-ro.eu/wp-content/uploads/fondul-de-locuinte-publice-raspuns-la-criza-locuirii-FINAL-de-transmis.pdf

[2] Partea analitică a documentului a fost publicat pe Critic Atac sub titlul “După aproape 30 de ani de măsuri pro-piață imobiliară, se impune o POLITICĂ ANTIRASISTĂ ȘI JUSTĂ DE LOCUIRE PUBLICĂ”, https://www.criticatac.ro/29558/dupa-aproape-30-de-ani-de-masuri-pro-piata-imobiliara-se-impune-o-politica-antirasista-si-justa-de-locuire-publica/

[3] Acest document se poate citi aici https://www.criticatac.ro/29496/apel-pentru-o-politica-justa-si-antirasista-de-locuire/

[4] Documentația întreagă a inițiativei se poate citi aici: https://www.senat.ro/Legis/lista.aspx?nr_cls=b308&an_cls=2017

[5] Manifestul platformei Blocul pentru Locuire a fost lansat atât în cadrul Forumului pentru Justiție Locativă din 8 iulie 2017, cât și cu ocazia acțiunii publice din 9 iulie de revendicare a spațiilor vacante/ abandonate pentru convertirea acestora în locuințe publice/sociale.

[6] Program derulat de Fundația Desire (Cluj) în perioada februarie-iulie 2017, susținut de Rosa Luxemburg Stiftung (http://www.desire-ro.eu/?cat=128). Forumul s-a derulat la tranzit.ro/cluj.