Pactul fiscal european cica a trecut Keynesianismul in ilegalitate, ne spune The Economist. Asta e. Intrebarea care se pune este urmatoarea: Cum va evita pactul fiscal enervanta persistenta a faptului ca motorul crizei a fost datoria privata iar nu cea publica? Sau faptul ca bula creditelor data de bancile Germane periferiei (acuma nu se mai numesc PIIGS si GIPSIs) a inceput taman cu era euro?
Legarea datoriilor statale de criza (lucru valabil doar in Grecia) este nu doar o figura retorica necesara pentru a vinde publicului austeritatea ci si unul dintre cele mai rusinoase episoade ale guvernantei economice europene. Cum se vede in graficul de mai jos, datoria publica medie in periferie era in descrestere. Si ca a intrat pe abrupta crestere dupa o criza provocata de sectorul privat. Si chiar cu aceasta descrestere criza a avut loc oricum, pentru ca mecanismele ei erau in sectorul privat, si nu in statul bunastarii, deficite publice.
Va contribui pactul fiscal la reducerea datoriei? Nu prea mult, ne spune chiar FMI-ul. Lucru stiut din crize sistemice trecute dar uitarea institutionalizata pare a fi mecanismul escapist al celor care conteaza in politica economica europeana.
Sursa graficelor: Krugman