Zygmunt Bauman s-a născut în 1925, în orașul polonez Poznan. Părăsind Polonia ocupată de naziști, familia lui Bauman s-a refugiat în URSS la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Viitorul sociolog și filozof s-a înrolat voluntar pe front, luptând de partea doctrinei comuniste, în cadrul detașamentului prosovietic al Armatei Ludowa, primind apoi, pentru curajul său, medalia Crucii de Război. La finele războiului, Bauman a revenit în Polonia și s-a înscris la studiile de sociologie de la Academia de Studii Sociale din Varșovia, iar mai târziu – la Facultatea de Filozofie a Universității din Varșovia. În 1964 publică volumul Scjologia na co dzień [Sociologia cea de toate zilele], în care expune principalele idei ale teoriilor critice ale marxismului occidental, ceea ce a dus la excluderea lui Bauman din cadrul Partidului Polonez Muncitoresc Unit. Epurările antisemite din 1968 l-au forțat pe sociolog să părăsească țara, retrăgându-i-se și cetățenia. Emigrând în Israel, Bauman a predat până în 1971 în universitățile din Tel-Aviv și Haifa. Mai târziu a fost invitat în Marea Britanie ca profesor la Universitatea din Leeds. În 1990 Bauman a devenit profesor emerit al acestei universități, iar în 2010 a fondat Institutul Bauman. Domeniul de preocupări al savantului include problemele societății moderne, teoria postmodernității și a globalizării, mecanismele de construcție ale imaginii „celuilalt”.
