De Vladimir Ionescu, Cristian Grosu | 25.6.2012 . / sursa Cursdeguvernare
Încercarea de salvare a companiei Hidroelectrica (cel mai valoros activ al statului român la această oră şi unitate strategică în politica energetică a României) prin insolvența voluntară pare să se facă după un sistem de relații similar celui care a împins compania în groapă.
Toți cei implicați în salvare și în insolvență își sunt prieteni sau susținători politici sau de afaceri, iar cronologia după care funcționează ”strategia Hidroelctrica” e plină de coincidențe care configurează ideea unui plan premeditat.
Ceea ce rămâne învăluit în mister este motivul pentru care compania a fost împinsă în insolvenţă, deşi autorităţile au lăsat să se înţeleagă, prin declaraţiile şi acţiunile din ultimele două luni, că aceasta ar fi singura şansă de-a scăpa de contractele băieţilor deştepţi. Este posibil ca aceste motive să iasă la iveală doar când se vor stabili prejudiciile – de orice natură – şi efectele colaterale ale insolvenţei.
O contradicţie
„Pentru încheierea exerciţiului financiar al anului 2011 în condiţii de profitabilitate au fost luate o serie de măsuri tehnico-economice de reducere a cheltuielilor de strictul necesar fără a afecta funcţionarea activităţii de producţie a societăţii în regim de siguranţă în vederea încadrării în veniturile realizate, măsuri prezentate şi în consiliul de administraţie al societăţii. Consiliul de administraţie consideră că datorită rezultatelor înregistrate până în prezent societatea îşi consolidează poziţia de lider al pieţei de energie şi apreciază soliditatea deciziilor luate, viziunea anticipativă a managementului, valoarea orientării strategice care constă în creşterea eficienţei energetice şi economice în producerea de energie electrică.”
Fraza de mai sus este scrisă într-un raport al Consiliului de Administraţie al Hidroelectrica, document intrat în posesia Ziarului Financiar, şi datat 25 mai 2012. Lucru remarcabil: dedesubt poartă semnătură lui Remus Vulpescu, noul preşedinte al Consiliului de Administraţie, numit după instalarea guvernului Victor Ponta.
Doar 3 săptămâni mai târziu, situaţia este prezentată invers: „Datorită secetei prelungite de la sfârşitul anului 2011 şi începutul anului 2012, care a avut ca efect diminuarea în 2011 a cifrei de afaceri a societăţii SC Hidroelectrica SA cu 10%, a pierderilor rezultate în urma diferenţelor de curs valutar şi a deprecierii monedei naţionale, a reducerii fluxurilor de numerar cu peste 27% în anul 2012, a creşterii datoriilor la termen scadent de plată mai mare de 90 de zile la 470 de milioane de lei, a pierderii financiare înregistrate (…) SC Hidroelectrica SA a hotărât în şedinţa Consiliului de Administraţie din 15.06.2012 să înainteze Tribunalului Bucureşti cererea de intrare în procedura generală a insolvenţei, în scopul reorganizării activităţii”. Aceste rânduri, care prezintă situația la polul opus, poartă semnătura aceluiaşi Remus Vulpescu.
Cine sunt salvatorii prin insolvenţă
Pe data de 8 iunie 2012, premierul Victor Ponta decide crearea unui comitet interministerial cu mandatul de-a face, în termen de o săptămână, „evaluarea situaţiei de la Hidroelectrica”.
Şapte zilei mai târziu, pe 15 iunie, într-o vineri, la Tribunalul Bucureşti era depusă cererea de insolvenţă a companiei – cerere care a provocat un şoc şi printre creditorii companiei şi la Fondul Proprietatea (acţionar cu 20% la Hidroelectrica – 80% apartinând statului român, prin Ministerul Economiei).
Patru zile mai târziu, Tribunalul decide începerea procedurilor de insolvenţă, şi în numeşte administrator pe Remus Borza, avocat specializat în insolvenţe, şeful casei de insolvenţă EuroInsol SPRL.
Iată artizanii salvării prin insolvenţă a acestei companii strategice, relaţiile dintre ei şi cronologia unei decizii care aşteaptă explicaţii, pornind de la consecinţe către decizia iniţială:
1, Remus Borza. Avocat specializat în insolvenţă. A fost coleg de facultate cu premierul Victor Ponta.
„Văd că mulți, presa, nu mai pot de grija Euro Insol. Euro Insol nu s-a născut astăzi cu Hidroelectrica, Euro Insolv activează în piață de vreo 10 ani, eu de vreo 18 ani ca avocat. Euro Insolv avea și până ieri active în administrare de până la 200 de milioane de euro. Are 14.000 de salariați și toate societățile pe care le administrează sunt pe profit, deci nu au fost luate cu pierdere. Are societăți reprezentative din toate domeniile. Servtrans, numărul III pe transporturi feroviare, Uztel Ploiești, Petrol RHS, numărul II în distribuție IT Asmita Gardens, cel mai mare proiect imobiliar World Trade Center, Plafar, aceiași acționari ca la Hidroelectrica – Fondul Proprietatea și MECMA” – şi-a prezentat activitatea, pentru cursdeguvernare.ro, Remus Borza.
Remus Borza şi EuroInsolv au fost numiţi ca administratori judiaciari de către Tribunalul Bucureşti, dar aceasta s-a făcut la cererea Hidroelectrica, prin preşedintele CA al Hidroelectrica Remus Vulpescu. Remus Borza şi Remus Vulpescu sunt prieteni. Dar:
„Nu prietenia mea cu Remus Vulpescu, pe care nu l-am mai văzut de 3 ani și cu care am fost coleg, nu prietenia sau interesul cu premierul Victor Ponta, cu care într-adevăr am fost coleg de promoșție, dar nu l-am mai întâlnit de acum 2 ani jumate de la Clubul Diplomatic când a fost întâlnirea de 15 ani.
Am fost primul angajator al lui Cristoiu, după 90, când era pe drumuri.
Eu pe 22 decembrie am scos un ziar la baia Mare care mai apare și astăzi, și am mai scos cîncă vreo 5 reviste până prin 96, când le-am vândut la Sârbu, la Media Pro.
Dar ce trebuia să facem, să dăm prima dată anunța la marea publicitate: Băi, băieți, o să deschidem insolvența la Hidroelectrica. Nici o socitate care vinde biscuiți în stradă, nici una care trimite sateliți pe lună nu o să anunțe insolvența, că e unda de șoc. Cu atât mai mult la o societate ca Hidroelectrica, cu active de 4,7 miliarde de euro. Pentru că totuși, destabilizează, piețe, cotații, bursa reală. Trebuie manageriată cu tact, diplomație, dar asta nu înseamnă conspirație și secretomanie sau cine știe ce interese oculte ar urmări unul sau altul: Cristoiu, Vulpescu, sau Ponta sau Borza.” – spune Remus Borza pentru cursdeguvernare.ro.
Din poziţia sa, Remus Borza va hotărî care din contractele Hidroelectrica rămân, el va decide care e „băiat deştept” şi care nu, el va decide cine prejudiciază societatea şi, conform Legii 85 articolul 87, va decide ce se reziliază şi ce nu.
2. Remus Vulpescu, preşedintele CA al Hidroeloectrica, cel care a cerut insolvenţa.
Analiştii din piaţă au fost contrariaţi de numirea sa în fruntea CA al Hidroelectrica: Remus Vulpescu este avocat specialist în lichidări (şi-a deschis cabinetul de lichidări judiciare pe 5 ianuarie 2010).
Numirea unui lichidator în fruntea CA încă din data de 12 mai 2012 (imediat după investirea cabinetului) acreditează ideea că insolvenţa a fost o soluţie premeditată pentru companie.
În plus, mandatul său e provizoriu, valabil doar între 2 adunări AGA: a venit, a cerut insolvenţa, a predat Hidroelectrica administratorului judiciar Remus Borza.
Remus Vulpescu a ajuns la Hidroelectrica din poziţii strategice în noul guvern:
La venirea guvernului Victor Ponta, Remus Vulpescu a fost numit director în cadrul Corpului de control al prim-ministrului.
15 mai 2012 avocatul Remus Vulpescu este numit membru al CA al Hidorelectrica și apoi președinte al CA.
18 mai 2012 – Remus Vulpescu este numit de premierul Victor Ponta în funcția de președinte al Oficiului Participațiilor Statului și Privatizărilor în Industrie.
15 iunie 2012 – CA al Hidroelectrica depune la Tribunalul București cererea de insolvență.
20 iunie 2012 – Tribunalul decide declanșarea procedurii de insolvență a Hidroelectrica și stabilește ca Euro Insol, casa de insolvență a lui Remus Borza, să fie administratorul judiciar, la propunerea CA al Hidroelectrica.
Remus Vulpescu (40 de ani) a studiat Dreptul și Științele Politice la Univ. București, în perioada 1992-1996.
2009-2012 – activiate în insolvență. Și-a înregistrat cabinetul pe 5.01.2010.
„Eu sunt administrator provizoriu numit conform legii 31, ales de ceilalți membri ai Consiliului de Administrație, dețin un mandat identic cu al administratorilor numiți de adunările generale, doar că acest mandat ale meu, potrivit legii, există între două adunări generale ordinare.
Administrator provizoriu – așa se numește instituția juridică prevăzută de Legea 31. Administratorii pot alege pentru ocuparea unui post vacant din consdiliu administrator provizoriu, care are aceleași drepturi, numai că el este provizoriu în sensul că CA, când îl alege pe administratorul provizoriu, nu se subrogă în drepturile AGA, ci AGA, la prima întâlnire, dacă dorește, hotărăște ceva cu persoana care să ocupe acest post vacant. „ – a declarat Remus Vulpescu pentru cursdeguvernare.ro.
Întrebat despre prietenia cu Remus Borza, Remus Vulpescu spune:
„Există între oamenii cu o anumită experiență profesională un anumit respect profesional care, de-a lungul timpului, se transformă și într-un respect personal. Asta ar fi explicația. Când vezi ani în șir că un om este consecvent, e dedicat acelor valori și principii morale, economice, juridice pe care le apreciezi și ți le asumi și tu, ajungi să-l respecți pe acel om și în multe cazuri acest proces intelectual este și reciproc.”
3. Iulian Butnaru. Numit membru în CA la Hidroelectrica, după ce mai lucrase în structurile Ministerului de Fianţe ca director adjunct al Directţiei de Control Vamal. Asta s-a întâmplat în anii 1998-2001 şi 2005-2007. Anii sunt foarte importanţi, vom arată mai jos de ce.
A fost o numire la fel de surprinzătoare pentru analiştii din piaţă, întrucât Iulian Butnaru se ocupa la Vamă cu ceea ce se ocupă angajaţii din eşalonul 3 de la vamă.
4. Daniel Chiţoiu, ministrul Economiei. Reprezentantul acţionarului majoritar de la Hidroelectrica (Ministerul Economiei deţine 80%, celelalte 20% aparţin Fondului Proprietatea).
Omul cheie: de el a depins, formal, numirea lui Remus Vulpescu în CA al Hidroelectrica, de care a depins, la rândul său, intrarea lui Remus Borza ca administrator judiciar la Hidroelectrica.
Daniel Chitoiu a fost in perioada 03.08.1998 – 14.03.2001, director General Adjunct – Direcţia Generală a Finanţelor Publice si Controlul Financiar de Stat Bucureşti.
Coordonarea activităţii de control fiscal şi a Gărzii Financiare, în municipiul Bucureşti – Ministerul Economiei şi Finanţelor (coordonarea activităţii de administrare şi colectare a veniturilor bugetului statului, coordonarea activităţii de Trezorerie).
În mai 2012 ajunge ministru al Economiei.
5. Un personaj neoficial în această poveste, în sensul că nu există o legătură directă cu Hidroelectrica, dar care leagă celelalte personaje: Dan Radu Ruşanu, vicepresedinte PNL.
Dan Radu Ruşanu este naşul de cununie şi mentorul şi sprijinitorul politic al ministerului Economiei, Daniel Chiţoiu. Atunci când s-au negociat poziţiile în noul guvern, între PSD, PNL şi PC, Dan Radu Ruşanu a reuşit să-l impună pe Daniel Chiţoiu. Coincidența acestui tip de relații este bizară: și Bogdan Buzăianu ”băiatul deștept numărul zero” e finul lui Dan Ioan Popescu, ministru la vremea când se inventau contractele ”băieților deștepți”.
Tot lui Dan Radu Rușanu i se datorează şi numirea lui Iulian Butnaru în CA al Hidroelectrica: Dan Radu Ruşanu a fost cel care l-a promovat la Vamă pe Iulian Butnaru şi în guvernul CDR, şi în guvernul Tăriceanu.
Dan Radu Ruşanu a fost secretar de stat în guvernul CDR la Ministerul Fiananţelor. Era, din partea PNL, unul dintre puţinii oameni (alături de Iosefina Moroşanu – PNŢCD) care ştiau totul despre scutirea de datorii a companiilor de stat privatizate. (Companiile erau vândute la preţuri derizorii din cauza îndatorării către stat, iar după privatizarea ieftină guvernul intervenea şi, pentru anumiţi proprietari, ştergea şi datoriile către stat).
Miza: Care contracte se denunță. “Băieţii deştepţi” și legendele verosimile din spatele contractelor
Guvernele României s-au străduit mai bine de un an să rezilieze contractele directe cu Hidroelectrica (aşa-numitele contracte ale “băieţilor deştepţi”), iar Ministerul Justiţşiei a primit, la un monmend dat, mandat să găsească o soluţie juridică pentru rezilierea acestor contracte.
Prevederile acestora nu au fost făcute niciodată publice, dar străduinţa guvernelor şi imposibilitatea de-a decide în favoarea Hidroelectrica lasă să se înţeleagă că legendele care circulă printre analişti ar putea fi reale.
Potrivit acestora, contractele sunt atât de avantajos făcute în favoarea “băeţilor deştepţi” încât, chiar dacă ar fi secetă şi Hidroelectrica nu ar produce curent, ea ar fi nevoită să cumpere energie de la celelalte entităţi (Termoelectrica sau Nucleareelctrica – adică energie scumpă) şi să o vândă ieftin către “băieţii deştepţi” numai pentru a onora contractele. Această vesriune poate fi, însă, combătută prin invocarea – cum s-a întâmplat anul trecut – a situației de forță majoră.
În lipsa prevederilor (ţinute la secret) din contracte, acest fapt ar putea să pară o legendă, dacă Hidroelectrica nu ar mai fi trecut prin situaţii similare:
În mandatul guvernului Năstase – când la Ministerul Economiei se afla Dan Ioan Popescu, iar şef la Hidroelectrica era Eugen Pena, Hidroelectrica exporta energie către Grecia, dar nu direct, ci printr-un intermediar costisitor, firma franceză Atel. Contractul era făcut atât de favorabil grecilor şi intermediarului, încât Hidroelectrica a fost nevoită, la un moment dat, din cauza secetei, să cumpere energie electrică scumpă (cu 45 de dolari megawattul) şi să o vândă ietfin (cu 24 de dolari) la export.
Un alt caz este cel prezentat în urmă cu 10 zile (cu doar o zi înainte de cererea de insolvență) de premierul Victor Ponta: Hidroelectrica a vândut energie unei firme din Cipru, care, mai apoi, a revândut-o la Piatra Neamț. Premierul nu a dat nume sau alte detalii, ci doar a făcut referire la mandatul de ministru al lui Adriean Videanu.
Despre cine vorbim
Hidroelectrica este, la ora actuală, obiectivul strategic al României pe piaţa de energie şi cel mai valoros active statului.
Potrivit scrisorilor de intenţie semnate de România cu FMI, BM şi Comisia Europeană, statul român s-a angajat la o restructurare care prevede rezilierea contractelor directe (cele cu băieţii deştepţi), vânzarea în mod transparent pe bursă a 10 % din companie şi impunerea unui management privat bazat pe criterii de performanţă.
Cum a fost devalizată, vreme de 10 ani această companie, poate fi citit AICI(cum au petrecut băieții deștepți criza) şi AICI (cei care chiar știu cum au stat lucrurile la Hidroelectrica).
In ceea ce priveste soarta unei companii de care depinde strategia energentica a Romaniei, Presedintia a comunicat ca guvernul a refuzat ca problema Hidroelectrica sa fie adusa pe ordinea de zi a CSAT, ca o chestiune ce priveste siguranta nationala.
Comisia Europeana a demarat 5 anchete in ce priveste contractele directe, suspectând ca preturile mici cu care compania vinde energie catre anumiti beneficiari (sau intermediari) este ajutor de stat.