ArtLeaks / http://art-leaks.org
(Credit line: Zampa di Leone, ArtLeaks, desen, 2011)
ArtLeaks este o platformă colectivă iniţiată de un grup internaţional de artişti, curatori, istorici de artă și intelectuali în semn de protest împotriva abuzului integrităţii lor profesionale şi încălcării flagrante a drepturilor lor de lucru. În comunităţile artistice, aceste abuzuri rămân deseori invizibile; dar câteodată anumite evenimente le aduc în vizor foarte clar – şi acestea merită aduse în atenţia opiniei publice. Numai prin analizarea deschisă a cazurilor concrete de abuz putem aduce la lumină condiţia precară a muncitorilor culturali şi necesitatea unui protest susţinut împotriva însuşirii artei angajate politic şi a teoriilor radicale de către instituţii legate de Putere și Capital.
În cazul nostru, am început să colaborăm pentru a aduce la lumină tratamentul injust al Centrului de Artă Contemporană Pavilion UniCredit – împotriva artiştilor, angajaţilor sau chiar vizitatorilor centrului lor din Bucureşti. Acest spaţiu este dedicat artei şi culturii contemporane şi finanţat de una dintre cele mai importante bănci din Europa – UniCredit. Cu toate acestea, am văzut cum misiunea lor de a crea un spaţiu pentru dialog și gândire critică a fost compromisă – prin manevrele represive ale conducerii împortriva celor care le-au problematizat politicile sau le-au criticat relaţia dubioasă cu sponsorul lor principal.
Mai mult, considerăm că acest caz este paradigmatic pentru o situaţie de inegalitate generală; de aceea căutăm să oferim și altor membri din comunitatea internaţională ocazia să ridice probleme similare – în legătură cu co-optarea activităţii culturale de către sponsori corporativi și folosirea negativă a credibilităţii pe care aceștia o dobândesc astfel. Considerăm că este inacceptabil din partea acestor așa-ziși surporteri să refuze să ofere condiţii decente de lucru pentru muncitorii culturali prin manevre opresive – acelorași oameni a căror muncă le face subzistenţa posibilă.
Ca răspuns la punerea pe liste negre şi abuzuri continue în conjuncţie cu exploatarea nelimitată, este datoria noastră civică şi politică de a aduce la lumină mecanismele corupţiei și de a-i inspira pe alţii să facă la fel. În loc să lăsăm proteste singulare să decadă în anonimat, bârfă sau secretizare instituţională, trebuie să extragem din situaţii de inegalitate condiţii generale care afectează misiunea socială şi politică a muncitorilor şi spaţiilor dedicate artei şi culturii.
O formă radicală de critică instituţională este implicită în acest protest colectiv – subliniind nevoia urgentă de a contracara și a face vizibile orice forme de represiune, abuz, tratament indecent și aroganţă, care au devenit normalizate prin acţiunile multor manageri culturali. Fiecare caz de abuz poate fi diferit – dar cu toate acestea puterea și influenţa instituţiilor de artă controlate la rândul lor de corporaţii, ne împing la o luptă colectivă pentru drepturi egale şi tratament just al muncitorilor culturali.
Numai împreună putem aduce la lumină practicile bine cunoscute de defăimare, intimidare şi şantaj . Vrem să îi determinăm pe cei care se confruntă cu aceleaşi probleme să se solidarizeze împotriva tratamentului indecent în activitatea culturală, a represinii implementate de managementul corupt şi împotriva cenzurii. Vrem să creem un sistem putenic de artleakers – prin care ne susţinem reciproc și ne protejăm pe cât se poate în momentele critice. Prin puterea faptelor, a mărturiilor celor direct implicaţi şi a informaţiilor vizuale, căutăm să demontăm politicile netransparente de acces în spaţiul expoziţional: cui, ce şi cum îi este permis să expună şi în special circumstanţele prin care cineva este înlăturat şi pus pe lista neagră.
Credem în putearea artleaking-ului susţinut de a contracara corupţia şi exploatarea, forţând instituţiile de artă şi cultură să răspundă public pentru politicile şi acţiunile lor. În faţa tacticilor mafiote şi tendinţelor autoritare, vom răspunde cu dialog public, indignare şi solidaritate. Instrumentele pe care continuăm să le construim împreună sunt îndreptate spre a da forţa de a munci cu demnitate şi a ne articula poziţiile fără obstrucţii, de a schimba informaţii şi idei dincolo de graniţele naţionale.
Am construit următoarele instrumente online – site-ul: http://art-leaks.org şi pagina facebook „Artleaks”- pe care le punem la dispoziţia comunităţii şi care sunt gata de folosire pentru oricine vrea să contribuie cu un caz legat de cele menţionate mai sus. Fiecare caz va fi arhivat, pentru a consolida o arhivă comprehensivă a represiunii. Considerăm că artleaking-ul retroactiv este la fel de important ca și leaking-ul în timpul prezent. Invităm muncitorii culturali să publice rapoarte legate de situaţia din instuţii sub orice formă. Raporturi semnate dar şi transmise sub anonimat sunt bine-venite. Rugăm doar să prezentaţi fiecare caz împreună cu dovezi colective, cum ar fi mărturii ale celor direct implicaţi şi documente – corespondenţă prin email sau scrisori, documente, poze, înregistrări video şi aşa mai departe. Aceste dovezi pot fi transmise în limba originală – şi vom face tot ceea ce putem pentru a le face disponibile audienţelor internaţionale în engleză. Moderatorii noştrii vor garanta obiectivitatea fiecărui caz printr-o comunicare în stil wiki cu fiecare contributor în parte.
A venit timpul să rupem tăcerea.
Pentru mai multe infomatii vizitaţi site-ul nostru: http://art-leaks.org/ Email de contact: artsleaks@gmail.com
PAVILION ofiicial answer: http://pavilionunicredit.org/raspuns_artleaks_att.pdf
EN//
ArtLeaks is collective platform initiated by an international group of artists, curators, art historians and intellectuals in response to the abuse of their professional integrity and the open infraction of their labor rights. In the art world, such abuses usually disappear, but some events bring them into sharp focus and therefore deserve public scrutiny. Only by drawing attention to concrete abuses can we underscore the precarious condition of cultural workers and the necessity for sustained protest against the appropriation of politically engaged art, culture and theory by institutions embedded in a tight mesh of capital and power.
In our case, we began collaborating as a working group who wanted to publicly bring to light Pavilion UniCredit’s consistent mistreatment of artists, workers and even visitors to their center in Bucharest, Romania. This center is devoted to contemporary art and culture and financed by one of the most prominent banks in Europe – UniCredit. Yet, we saw its mission to provide a space for critical thinking and dialogue compromised – through the management’s repressive maneuvers against those of us who problematized their politics and criticized their dubious engagement with their main sponsor. Having witnessed and experienced first-hand the exploitations perpetrated by the management, we decided it was our collective duty to openly speak against them, as well as warn those artists, curators and workers collaborating with this center.
Further, we regard this case to be more than a singular instance of abuse; but seek to enable other members of the international community to raise similar issues – related to corporate sponsors’ co-opting of cultural activity and mis-use of social credibility thus gained. We consider it unacceptable on the part of these so-called benefactors to refuse decent conditions for cultural workers through oppressive measures – the same workers whose labor makes their subsistence possible. In response to blacklisting and continued abuse conjoined with unbridled exploitation, it is our civic and political duty to bring to light the mechanisms of corruption and inspire others to do so as well. Instead of letting singular protests succumb to anonymity, gossip or institutional hush-hush, we must extract from situations of inequality, general conditions that affect the social and political mission of workers and establishments for art and culture.
Implicit in this collective protest is a radical form of institutional critique – emphasizing the urgent need to make visible and counteract all forms of repression, abuse, mistreatment and arrogance that have been normalized through the practices of many cultural managers. While each case of abuse may be different, the increasing amount of power vested in art institutions controlled by corporate players, calls out for a collective struggle for equal rights and fair treatment of cultural workers.
We must expose common-currency practices of slander, intimidation and blackmail as they are. We seek to enable like-minded people to stand together against instances of mistreatment related to cultural labor, repression channeled through dishonest management or blatant censorship. We want to create a strong network of art systems’ whistleblowers – through which we support and protect each other in critical moments as much as possible. Through the power of facts, first-hand testimonies and visual information we seek to deconstruct the politics of who, what and how is invited into the exhibition space, and most importantly the circumstances under which one is ousted and then blacklisted.
We believe in the power of sustained artleaking to turn the tables on corruption and exploitation, to force art and culture institutions to publicly account for their politics and their actions. To mafia tactics and authoritarian tendencies, we answer with openness, angriness and solidarity. The tools that we continue to build together are geared towards empowering – to work with dignity and articulate our positions without obstruction and to exchange information and ideas beyond national borders.
We initiate and provide the community with online tools which are open for use by anyone ready to share this or that case. Each case will be archived, building a comprehensive index of repression. We believe retroactive artleaking is just as important as early-warning leaking in the present. Thus, we welcome cultural workers to publish reports on the situation inside of the institution in any form. Both anonymous and signed reports are welcome. We only ask to submit each case with collective evidence, such as first-hand reports and documentation such as e-mail correspondence, internal regulations and documents, video recordings and so on. We welcome the submission of evidence in the original language and we will do our best to make it available to international audiences in English. Our moderators will guarantee the objectivity of each case in a wiki style of communication with each contributor.
It is time to break the silence.
For more information please visit: http://art-leaks.org/
Email contact: artsleaks@gmail.com