Antisemitismul de la Cotroceni se extinde și spre partide: de la Băsescu la Șova (&video)

Vasile Ernuhttp://www.ernu.ro
Vasile Ernu este esciitor născut în URSS în 1971. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie (UniversitateaAl.I.Cuza, Iaşi, 1996) şi al masterului de Filosofie (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff şi redactor asociat al revistei Idea artă+societate. A activat în cadrul Fundaţiei Idea şi Tranzit şi al edituilor Idea şi Polirom. În ultimii ani a ţinut rubrici de opinie în Liberatatea, România Liberă, HotNews, Timpul şi Adevărul, precum şi rubrici permanente la revistele Noua Literatură, Suplimentul de Cultură şi Observator Cultural. Fondator al platformei: criticatac.ro. Volume: Născut în URSS (Polirom 2006, 2007, 2010, 2013, 2020, 2024), Ultimii eretici ai Imperiului (Polirom 2009), Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, împreună cu Bogdan-Alexandru Stănescu (Polirom 2010), Intelighenţia rusă azi, (Cartier 2012), Sînt un om de stînga (Cartier 2013), Sectanţii. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2015, 2017, 2020), Intelighenţia basarabeană azi (Cartier 2016), Bandiţii. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2016, 2017, 2021), Izgoniții. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2019, 2022), Războiul pisicilor. Ilustrații: Veronica Neacșu (Cartier, 2019), Jurnal la sfîrșitul lumii I (Editura Cartier 2019), Sălbaticii copii dingo ( Polirom 2021, 2022, 2024), Jurnal la sfîrșitul lumii II (Editura Cartier 2023), Centrul nu se mai susține. Ceea ce ne desparte, împreună cu Bogdan-Alexandru Stănescu (Editura Trei 2023) Premii: Premiul pentru debut al României literare 2007; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România 2007; Premiul Tiuk!2009, Premiul Matei Brancoveanu pentru Literatura 2015; Premiul revistei Observator cultural 2017 - Eseistică / Publicistică; Premiul AgențiadeCarte.ro 2019 – Eseu / Publicistică / Memorialistică; Premiul revistei Observator cultural 2022 - Memorialistică; Premiul AgențiadeCarte.ro 2022 - Eseu / Publicistică / Memorialistică. Este tradus în peste zece limbi.

Am crezut că momentul antisemit de la noi a fost depășit. Însă se pare că nici dispariţia aproape totală a populaţiei evreieşti din România nu duce la dispariţia antisemitismului românesc. E adevărat, acum avem un antisemitism ”soft” de tipul celui folcloric: ”dacă curge apa la robinet – s-au pişat evreii / nu curge apa la robinet – au băut-o evreii”.

Problema majoră a antisemitismului ”soft” românesc nu este ”folclorismul” lui, cît faptul că este reprezentat atît de elita conservatoare  intelectuală de la noi (pot să dau o mulțime de exemple, dar las acest domeniu pe mîna GDS-ului), cît mai ales de puterea oficială din România. Ultima ieşire, care din punctul meu de vedere este fără precedent în perioada post-comunistă, aparţinea preşedintelui Băsescu. El recunoaşte fățiș că ar face acelaşi gest politic ca şi mareşalul Antonescu şi s-ar alătura lui Hitler în campania din Est. (“T.B. Invadarea…Hai să-i spunem de la celebra “Soldaţi romani, vă ordon, treceţi Prutul!”. I.C. Dacă eraţi la vremea respectivă dădeaţi acest ordin? T.B. Da. I.C. De ce? T.B. Pentru că aveam un aliat şi aveam de recuperat un teritoriu. Dacă aveam condiţiile de atunci, probabil aş fi făcut-o.” – din emisiunea lui Ion Cristoiu).

Toată lumea a fost atunci deranjată de frazele adresate Regelui Mihai şi mai nimeni nu s-a îngrozit de poziția fără echivoc a președintelui față de Hitler. Nu-i așa, aveam un aliat, aveam de dus un război sfînt împotriva evreilor şi comuniștilor.

Însă cel mai prezent antisemitism ”soft” de la noi este cel care neagă ororile și crimele făcute pe teritoriul românesc. Se știe că noi ”am fost paşnici”, crimele antisemite le-au făcut ”alţii”, sau au fost ”accidentale”, iar la Odessa, unde a fost cel mai mare măcel al unei armate împotriva populației civile din această zonă, ”am omorît partizani comuniști”, nu evrei şi populaţie civilă. NU: astfel de poziții nu mai pot fi tolerate mai ales cînd vin de la oficialități, oameni politici sau intelectuali.

Însă dacă din zona conservatoare sînt obișnuit să primesc astfel de mesaje, mai nou văd că nici PSD-ul nu se lasă, partidul care se pretinde că reprezintă stînga românească şi care ar trebui să fie mult mai sensibil la acest tip de problematică. Exemplu? Domnul Dan Șova, purtătorul de cuvînt al PSD, în una din emisiunile de la The Money Channel moderate de Andrei Gheorghe (emisiunea Oameni și oameni – 5 martie 2012), intră în aceeaşi logică şi încearcă să ne convingă că în România evreii de pe vremea lui Antonescu nu au avut nimic de pătimit. (“la Pogromul din Iaşi au murit 24 de evrei”, “armata germană este responsabilă pentru evenimentele din Iaşi” sau “pe teritoriul României niciun evreu nu a avut de suferit” –  afirmă Șova).

Domnule Dan Șova, poate președintele Băsescu  o să vă sune să vă felicite pentru acest discurs în care şi dumnealui crede, însă pentru cine are habar şi posedă minime cunoștințe de istorie, afirmațiile dumneavoastră nu sînt doar aberante , ci şi penale (Legea 107/2006). Aşa cum cred că președintele României trebuia să zboare din funcție a doua zi, la fel cred că și dumneavoastră trebuie să faceţi un pas înapoi. Sînt lucruri cu care nu te joci şi pentru fiecare cuvînt trebuie să dăm socoteala.

Iată aici discursul domnului Șova.

Autor

  • Vasile Ernu este esciitor născut în URSS în 1971. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie (UniversitateaAl.I.Cuza, Iaşi, 1996) şi al masterului de Filosofie (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff şi redactor asociat al revistei Idea artă+societate. A activat în cadrul Fundaţiei Idea şi Tranzit şi al edituilor Idea şi Polirom. În ultimii ani a ţinut rubrici de opinie în Liberatatea, România Liberă, HotNews, Timpul şi Adevărul, precum şi rubrici permanente la revistele Noua Literatură, Suplimentul de Cultură şi Observator Cultural. Fondator al platformei: criticatac.ro. Volume: Născut în URSS (Polirom 2006, 2007, 2010, 2013, 2020, 2024), Ultimii eretici ai Imperiului (Polirom 2009), Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, împreună cu Bogdan-Alexandru Stănescu (Polirom 2010), Intelighenţia rusă azi, (Cartier 2012), Sînt un om de stînga (Cartier 2013), Sectanţii. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2015, 2017, 2020), Intelighenţia basarabeană azi (Cartier 2016), Bandiţii. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2016, 2017, 2021), Izgoniții. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2019, 2022), Războiul pisicilor. Ilustrații: Veronica Neacșu (Cartier, 2019), Jurnal la sfîrșitul lumii I (Editura Cartier 2019), Sălbaticii copii dingo ( Polirom 2021, 2022, 2024), Jurnal la sfîrșitul lumii II (Editura Cartier 2023), Centrul nu se mai susține. Ceea ce ne desparte, împreună cu Bogdan-Alexandru Stănescu (Editura Trei 2023) Premii: Premiul pentru debut al României literare 2007; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România 2007; Premiul Tiuk!2009, Premiul Matei Brancoveanu pentru Literatura 2015; Premiul revistei Observator cultural 2017 - Eseistică / Publicistică; Premiul AgențiadeCarte.ro 2019 – Eseu / Publicistică / Memorialistică; Premiul revistei Observator cultural 2022 - Memorialistică; Premiul AgențiadeCarte.ro 2022 - Eseu / Publicistică / Memorialistică. Este tradus în peste zece limbi.

    View all posts

CriticAtac este o platformă care militează pentru posibilitatea exprimării libere şi în condiţii de egalitate a tuturor vocilor şi opiniilor. De aceea, comentariile care aduc injurii, discriminează, calomniează şi care în general deturnează şi obstrucţionează dialogul vor fi moderate iar contul de utilizator va fi permanent blocat.

Ultimele articole