1. Refugiații din Siria vin la noi în Uniunea Europeană. De ce nu se duc “la ei” în țările musulmane?!
Răspuns: Cei mai mulți refugiați de război au ajuns deja în țări musulmane. Majoritatea s-au dus în Liban, Turcia, Iordania, Irak, Egipt etc. Doar o foarte mică parte dintre ei au venit în Europa. Conform unui raport al Comisiei Europene, care preia datele UNHCR (United Nations High Commissioner for Refugees), cifrele sunt următoarele:
Liban – 1 172 753
Turcia – 1 805 255
Iordania – 630 224
Irak – 250 408
Egipt și Africa de Nord – 156 430
Surse:
http://ec.europa.eu/echo/files/aid/countries/factsheets/syria_en.pdf
și
http://data.unhcr.org/syrianrefugees/regional.php
Numărul total estimativ al celor care au nevoie de ajutor umanitar în interiorul Siriei este de 12,2 milioane. Dintre aceștia, 4,6 milioane se află în zone geu de atins.
Comparați cifrele de mai sus cu cele câteva sute de mii care încearcă să ajungă în UE, și veți ajunge pe la aproximativ 0,1% din totalul populației Uniunii Europene. Nu este vorba așadar de nicio invazie.
2. Țările europene sunt deja pline de refugiați!
Răspuns: Țările cu cei mai mulți refugiați la fiecare 1000 de locuitori sunt Liban, Iordania, Nauru, Ciad, Djibouti, Sudanul de Sud, Turcia. Doar Suedia și Malta se regăsesc în primele 10.
Sursa: Forbes, care preia datele UNHCR
http://www.forbes.com/sites/niallmccarthy/2015/06/18/the-countries-with-the-most-refugees-per-1000-inhabitants-infographic/
3. Nu sunt refugiați de război, sunt imigranți economici!
Răspuns: Sirienii sunt refugiați de război. Siria e măcinată de mai mulți ani de război civil; în condițiile astea, nu poți să ceri trimiterea lor înapoi în țară, decât dacă ai intrat cumva în sfera patologicului.
Există o diferență foarte clară între refugiați și imigranți, iar alegerea cuvintelor contează deosebit de mult. Într-adevăr, unii dintre ei pot fi considerați și imigranți economici, da. Cele două categorii nu se exclud reciproc. Dar legea internațională prevede clar dreptul refugiaților, dar și altor categorii de persoane strămutate, la protecție și azil (vezi și Convenția Refugiaților din 1951, Protocolul sau din 1967, sau Convenția Refugiaților OAU din 1969). Unul dintre cele mai importante principii presupune ca refugiații să nu poată fi expulzați în situații în care viața și libertatea lor ar fi în pericol.
Mai multe informații se pot găsi chiar pe site-ul UNCHR:
http://www.unhcr.org/55df0e556.html
Continuarea pe voxpublica