Da, sigur că cel puțin unul dintre membrii comisiei CNC pentru recent încheiatul concurs, Adrian Lustig, nu avea ce să caute acolo: nu numai că în cinema nu s-a distins decît ca scenarist de comedii “populare” la care, totuși, nu vine multă lume, dar, mai fiind și un prestator de servicii repetate pentru MediaPro, poate că nu trebuia pus în situația de a nota un proiect aparținînd iubitei lui Adrian Sârbu. Cît despre nivelul de discernămînt în materie de cinema al unui alt membru al comisiei, Tudor Călin Zarojanu, îl sondasem lămuritor cu o altă ocazie (http://dilemaveche.ro/sectiune/film/articol/nicolaesti-canoane-razboaie-culturale).
Acestea fiind zise, unele dintre discursurile regizorilor care critică de astă dată concursul conțin note foarte supărătoare. De pildă, la Călin Peter Netzer e supărătoare lipsa de proprietate a termenilor: “”Sînt jocuri comuniste la CNC!” Pe bune? Comuniste? Cum poți să fi lucrat cu Răzvan Rădulescu și să folosești cuvintele într-un mod atît de lax? Singurul fel în care invocarea comunismului de către Netzer are sens este printr-un clișeu – ăla în care corupția și toate relele ni se trag de la comunism, de care sîntem încă “bolnavi” blablabla -, care, chiar admițînd că n-ar fi fals, e nefolositor (căci prea general) ca explicație. Apropo de clișee, Adrian Sitaru (care, spre deosebire de Netzer, nu e doar regizor, ci și scenarist) o ia (aici: http://www.filmreporter.ro/03-10-2014-scrisoare-deschisa-cinci-regizori-contesta-rezultatele-concursului-cnc/) cu mi-e-scîrbă-cum-nu-mi-a-mai-fost-de-la-începutul-anilor-2000 (sigur, Sitaru a cîștigat de-atunci pînă acum cîteva finanțări de la CNC, ceea ce i-o mai fi atenuat scîrba) și ce-nasol-e-la-noi, as opposed to “afară” (unde prin “afară” se înțelege întotdeauna Germania sau Franța, alte părți ale lumii neexistînd în această viziune provincială). În fine, Marian Crișan atacă principiul ierarhizării unor proiecte artistice prin punctaje cu zecimale (7, 43; 5, 22 etc.). Foarte bine, dar ce rost are să-l atace acum, după ce și-a depus proiectul spre a fi validat taman în virtutea acestui principiu? Dacă Marian Crișan ar fi cîștigat, atunci principiul n-ar mai fi fost rău, ci ar fi fost bun, nu? Tot așa, dacă Sitaru ar fi cîștigat nu i-ar mai fi fost atît de silă încît să simtă nevoia să se exprime, nu? La urma urmei, nu s-a exprimat la alte concursuri, la care diverși colegi de-ai lui erau nedreptățiți. Ca să nu mai amintesc că nici el, nici ceilalți n-au pus niciodată mîna să scrie ca să denunțe nedreptăți săvîrșite în afara bresle cinematografice. Deci de ce ar trebui, mă rog frumos, să se solidarizeze de data asta cu ei alte categorii profesionale sau sociale? Pe bune, sînt inacceptabil de mărginiți, de provinciali, de autocomplezenți, de absorbiți de ei înșiși.