SERIA: Politica pe înțelesul copiilor
Intro (de ziua copiilor – pentru oameni mari)
De cînd am un copil, lucrurile şi prioritățile nu numai că s-au schimbat fundamental, însă și anumite sensuri au început să capete conotații foarte diferite. Încerc să îmi explic tot mai multe lucruri care mă framîntă din perspectiva unui copil sau ca pentru un copil. Sensurile lucrurilor trebuie spuse simplu și cu un grad de semnificație cît mai larg. Ca pe niște povești sau parabole.
Am căutat mult timp să găsesc o imagine semnificativă care să corespundă cu ceea ce înțeleg eu că se întîmplă în politica româniească actuală și am descoperit o poveste stranie care o ilustrează perfect. Ceea ce urmează e povestea Anatomia politicii românești pe înțelesul copiilor. Dar nu va fi mai nimic despre politica românească direct, ci despre un caz medical incredibil, care din punctul meu de vedere este relevant pentru ce vreau eu să arăt. Cînd am auzit acest caz, cînd am citit și m-am documentat, am înțeles brusc că așa arată, așa e construit și așa funcționează și corpul politicii românești.
Dicephales tetrabrachius dipus
E foarte important să înțelegem cum este construită politică românească.După mine, cea mai bună imagine a ei este cea a siamezilor. Însă nu orice tip de siamezi. Există o formă foarte rară de siamezi cunoscută ca dicephales tetrabrachius dipus: două capete, patru braţe şi două picioare. Singurul exemplu atestat și care a devenit faimos este cel al surorilor din Rusia, Mașa și Dașa Krivoșleapov. Dicephales tetrabrachius dipus este imaginea perfectă a anatomiei politicii românești.
O să mă întrebați și ce au siamezele Mașa și Dașa cu politica românească? Nu vă grăbiți, ci haideți mai întîi să o luăm cu finalul poveștii faimoaselor siameze.
Acum 9 ani, în unul din spitalele moscovite, mureau gemenele siameze Mașa și Dașa Krivoșleapov, cele mai bătrîne siameze ale acelor vremuri (1950-2003). Siamezele au fost aduse la spital, unde medicii au pus diagnosticul: Mașa Krivoșleapova avea un infarct acut. Timp de cîteva ore, medicii au încercat să o reanimeze, însă nici defibrilația și nici insulina nu au ajutat-o. După moartea Mașei, la doar 17 ore, Dașa avea să moară și ea. Medicii însă nu au anunțat-o pe Dașa că sora ei a murit, ci i-au spus doar că doarme profund. După cîteva ore Dașa a început să se simtă tot mai rău, să amețească, iar peste cîteva ore avea să moară din cauză că sîngele ei avea să se infesteze, să se intoxice. De ce s-a intoxicat?
Povestea este însă puțin mai complicată. Cu ceva timp în urmă, medicii mai descoperiseră ceva la siamezele din Rusia. Cele două erau bolnave destul de grav, avînd ciroză la ficat. De fapt, Mașa și Dașa aveau o problemă destul de mare cu alcoolul. Aici ar trebui specificat că alcoolică era doar una din cele două, Dașa, cea care avea să moară ultima. Mașa, care nu era o amatoare de alcool, se pilea însă și ea din cauza faptului că dispuneau de același corp, aceleași organe interne (deci, o parte din ele erau comune) și mai ales de același circuit sangvinic prin care era distribuit alcoolul în organism. Dașa bea zdravăn, dar se îmbătau amandouă. Așa cum împărțeau același corp, cu excepția mîinilor și capetelor, aveau să împartă împreună nu doar patima bautului, ci și moartea.
În cazul gemenilor siameze Mașei și Dașei Krivoșleapov născute în 1950, lucrurile erau destul de complicate prin natura excepționalității cazului și a construcției anatomice. Ele erau unite în așa fel încît nici o operație nu ar fi reușit, iar orice încercare de acest gen ar fi dus la moartea celor două. Fetele aveau patru mîni și stateau pe două picioare, fiecare picior fiind controlat de cate una dintre gemene. Mai exista un al treilea picior rudimentar care atîrna în spate, dar care a fost extirpat pentru a face posibilă deplasarea pe poziție verticală. Faptul că fiecare picior era controlat de una dintre cele două a necesitat foarte mult timp și multă muncă a specialiștilor pentru a le învăța să-și coordoneze mișcările. Cele două gemene au reușit să meargă pe la cinci ani după foarte mult efort, educație și terapie asistată.
După problema locomotorie, o altă mare problemă pe care o ridica organismul era legată de organele interne: o parte din intestine erau separate, iar cealaltă era în comun. Ele aveau patru rinichi, o singură vezică urinară și un singur sistem de reproducere. Medicii sovietici care au încercat o mulțime de experimente pe corpul celor două siameze au observat că în timp ce una dintre siameze era hrănită, iar alta nu, ajungea să fie alimentată și cea care nu mînca. Treptat cele două puteau să manînce și să bea independent una de alta, dar rezultatul era comun. De la brîu în sus, Mașa și Dașa erau două persoane diferite, însă sistemul de circulație sangvin era unul comun, prin venele lor curgînd același sînge.
Dașa era dreptace, suferea de miopie și răcea des. Mașa era stîngace, fuma din cînd în cînd, avea o tensiune arterială mai ridicată, însă constituția ei fizică era mai solidă. Acest circit comun făcea însă ca orice virus care pătrundea în fluxul de sînge al uneia dintre ele să fie preluat automat și de cealaltă. Cu toate acestea, deși aveau boli comune, se îmbolnăveau și separat; e interesant faptul că ele reacționau diferit la boli.
Prin 1989, într-un interviu, cele două surori reproșau medicilor că li se fac analize, proceduri medicale și li se dau rețete de lecuire ca și cum ar fi o singură persoană, cînd de fapt istoria bolilor celor două surori erau total diferită. De exemplu, una din problemele apărute care a pus lumea medicală la grea încercare e legată de faptul că de pojar s-a molipsit numai una dintre ele, cealaltă nefiind afectată de virus. Unul din academicienii sovietici (Speranski) care a cercetat cazul siamezelor mulți ani a încercat să demonstreze că în cazul dezvoltării bolilor în acel organism comun, un rol important îl are sistemul nervos, care în cazul de față avea centri separați.
La întrebarea „care era cauza expunerii diferite la boli a siamezelor Mașa și Dașa?”, răspunsul ar fi următorul. În timp ce ele aveau același circuit sangvin, sistem digestiv, limfatic și endocrin comun, precum și un schelet parțial comun (unit pînă la șold), aveau coloane vertebrale și cranii separate. Cu alte cuvinte, gemenele aveau practic centrii de comandă ai organismului, separat. Acesta era singura diferență dintre ele. E adevărat însă că felul în care era unit corpul nu a permis niciodată o mișcare pe o poziție verticală; au fost întotdeauna dependente una de alta fiind nevoite să împartă o bună parte a corpului, a vieții și a morții…
Despre semnificația poveștii siamezelor Mașa și Dașa pentru politca românească poate altădată. Sau poate că nici nu e nevoie… Mai jos aveți un fragment video din perioada în care cele două gemene învățau să meragă (nu e nevoie neapărat să înțelegeți limba căci imaginile sînt suficiente).