La jumătatea lunii iunie, artişti anonimi i-au transformat în supereroi pe soldaţii sovietici reprezentaţi pe un monument din Sofia. Dincolo de farsa care deranjează autorităţile, gestul ridică problema relaţiilor dintre putere, artă şi istorie.
Toată povestea monumentului armatei sovietice pictat arată cu claritate cine ne conduce. Nu cine se află la putere în momentul de faţă, ci care este mentalitatea ce nu permite schimbarea Bulgariei. Şi, imediat ce începuse să se întâmple ceva, monumentul a fost curăţat la ora 3.00 dimineaţa. Pictorii anonimi au colorat nu doar personajele gri ale monumentului, ci şi faţa gri a puterii.
Vejdi Raşidov – ministrul bulgar al Culturii şi sculptor celebru – a catalogat drept “vandalism” transformarea figurilor soldaţilor sovietici în eroi pop ai culturii americane. În mod evident, pentru ministru, arta se limitează la câteva piese de bronz expuse la sediul unei firme sau la picturi agăţate discret la filialele bancare. Arta contemporană trebuie să fie ca arta clasică, dar realizată de artişti vii. O “spiritualitate” ascunsă şi protejată într-un seif sau într-o sală de expoziţii.
Da, arta poate că nu are valoare dacă autorii sunt anonimi. În plus, nu au fost plătiţi pentru muncă şi riscă şi doi ani de închisoare dacă sunt identificaţi.
Ministerul Public pare să fi rezolvat definitiv toate problemele infracţionalităţii organizate şi neorganizate, traficului de persoane şi contrabandei. S-a sesizat imediat şi a iniţiat o anchetă “pentru acte de vandalism comise de autori anonimi“.
Noi haine ale istoriei
Pentru casta de oameni politici corporatişti de astăzi, arta este o marfă (…) Şi ar fi rău ca un element provocator să perturbe ideile actuale. În acest caz, nu mai este artă, ci vandalism. Mai ales când este vorba de memorie şi de istorie.
Transformarea monumentului este o “ofensă adusă memoriei istorice“, argumentează autorităţile. Dar memoria istorică nu este ceva imuabil, ceva dat o dată pentru totdeauna şi care trebuie protejat de “vandali“. Acest monument simbolizează schimbarea, iar simbolul a fost şi va fi subiectul discuţiilor.
Monumentele sunt încercări de a ascunde rivalitatea dintre diverse personaje istorice în spatele bronzului sau granitului. Dar este imposibil să fugi de războaie pentru trecut. Mai ales când este vorba de armata sovietică şi de monumentul său. De aceea, este logic să se realizeze o transformare vizuală. Ceea ce este uimitor în acest caz este inteligenţa şi rafinamentul artistic al operei.
Transformarea reprezentării unui militar sovietic în personajul “Batman” este un sacrilegiu. Este vorba de “o ofensă la adresa memoriei istorice” când rescrierea istoriei se produce în mod neorganizat, fără aprobarea partidului şi statului. Şi exact aşa s-a întâmplat.
Dar un monument simbolizează altceva decât evenimentul pe care îl comemorează. Este o reprezentare a puterii care l-a construit şi este nevoie să treacă sute de ani înainte de a putea şterge acest simbol. Puterea, în toate perioadele istorice, iubeşte simbolurile, uniformele, fastul şi monumentele. Pentru că inspiră supunere.
Monumentele au rolul de a reaminti în mod constant cine are puterea de a impune memoria “oficială” a trecutului. De altfel, este exact ce face Boiko Borisov acum în presă. Prin prezenţa sa fizică la televiziuni, primul-ministru se autodesemnează fără încetare ca fiind autoritatea. Este un monument pentru el însuşi. De aceea, caricaturiştii şi comedianţii nu încetează să îl prezinte ca fiind personajul “Don Corleone“, vreun lider comunist sau “Batman“…
Reacţia liderilor GERB (partidul de guvernământ) la această situaţie a fost de-a dreptul comică. Din reflex, tind să se identifice cu “statul” şi cu “istoria“, înţelese ca valori indiscutabile şi monolite. În acelaşi timp, ei îşi dau totuşi seama că este vorba de o emblemă a regimului comunist.
Vandalism curăţat
Au curăţat monumentul. Nu suntem în Republica Cehă, unde tancul pictat roz de David Černý încă are aceeaşi culoare, deşi este o replică; (pictat roz în aprilie 1991, tancul victorios al Armatei Roşii dintr-o piaţă din Praga este astăzi expus la muzeul tehnic militar din Lešany). Deşi a fost curăţat, monumentul din Sofia nu va mai fi niciodată acelaşi – fotografiile şi amintirile rămân.
Pictarea acestui monument este unul din rarele exemple care demonstrează o abordare a trecutului care nu este nici plină de laude, nici nu este o negare totală, ci constă în haz şi autoamuzament. Aceasta este arta modernă, arta care profită de context, care se produce pe stradă şi care nu este izolată în centrele expoziţionale sau în birourile liderilor.
Transformarea sculpturilor în eroi de benzi desenate arată întregii lumi că “învingătorii” de bronz fac parte dintr-o cultură de masă care nu desemnează milioanele de militari morţi, ci puterea “socialismului învingător“.
“Autorii anonimi” cercetaţi de Ministerul Public reprezintă speranţa că societatea noastră se schimbă puţin câte puţin. Iar puterea? Puterea rămâne aceeaşi.