Cirpian Şiulea pe Vox Publica.
Cardurile magnetice încep să devină o mare tendinţă în România. După ce RATB a înlocuit biletele de hîrtie cu carduri (ar fi interesant de ştiut cum au evoluat încasările după asta), acum Ministerul Educaţiei introduce cartele magnetice pentru accesul în şcoli şi prezenţa la ore. Tehnologia ultimul răcnet vine din nou să ne propulseze în avangarda lumii civilizate.
După rezultatele dezastruoase de la Bac, prima mişcare a fost căutarea vinovaţilor. Şocant dar totuşi previzibil, principalii vinovaţi au fost consideraţi elevii. Atît de către public (42% dintre respondenţii unui sondaj considerau că elevii sînt principalii vinovaţi, şi doar 16% sistemul educaţional), cît şi de către minister, care i-a mai aruncat în talger, evident, şi pe miniştrii anteriori. Nu s-a vorbit deloc, însă, de principalele tare ale educaţiei: subfinanţare, proastă organizare, reforme la foc automat.
După identificarea vinovaţilor, ce urmează? Logic, căutarea soluţiilor. Dacă elevii sînt principalii vinovaţi că nu se învaţă (pentru că nu vor, nemernicii), atunci îi obligăm: Cezar Preda a propus de curînd interzicerea accesului minorilor în localurile publice după ora 21, ca să aibă timp să înveţe (plus reintroducerea uniformelor obligatorii, şi ăstea ajută la învăţat), iar acum Ministerul vine cu cartelele magnetice pentru acces la în şcoală şi la ore. Poate se lipeşte ceva mai multă ştiinţă de ei, acum că au ceva magnetic la ei.
Sînt soluţii ridicole pentru problemele educaţiei. Ele vin dintr-o înţelegere extrem autoritaristă a societăţii, în care cetăţenii îşi fac treaba pe care trebuie s-o facă (în cazul ăsta, elevii să înveţe) doar pentru că le este impus un model clar de comportament, altfel natura lor fundamental deviantă i-ar împinge doar la prostii. Este o concepţie infinit de tristă şi deplorabilă.
Un principiu elementar de pedagogie spune că elevul este ultimul vinovat. Pînă la el vin părinţi, profesori, instituţii. Îmi pare rău, dar scrisoarea elevului revoltat de acum cîteva zile, cu toate accentele ei ridicole, avea dreptate în fond: de ce ne acuzaţi pe noi pentru un sistem care e creaţia voastră, nu a noastră?
Cartelele magnetice nu vor rezolva nici prezenţa la ore, nici stilul de învăţare. Tehnologia e investită, magic, cu atribute pe care nu le are. Nu tehnologia mai nouă e soluţia pentru organizarea învăţămîntului. Soluţia e de a baza disciplina pe cooptare şi interesare, nu de a suplini cooptarea şi interesarea inexistente printr-un plus de disciplină. Care, oricum, va trebui să fie exercitat de profesori, un grup care nici el nu e cooptat şi interesat suficient şi asupra căruia e mai greu să se exercite disciplinare draconică, chiar dacă dorinţa evident există.
De fapt, cred că noua măsură va bulversa doar lucrurile, lăsînd aceleaşi portiţe pentru cei care vor să se strecoare. În mod clar unii îşi vor uita cartela acasă (unii pe bune, alţii intenţionat), lista electornică cu prezenţa va fi modificată pentru cei care ajung după întocmirea ei etc etc E de aşteptat ca noua măsură să fie inutilă acolo unde nu e nevoie de ea, în liceele bine organizate, şi ineficientă acolo unde chiar e nevoie de mai multă disciplină.
Oricum, instalarea de cititoare de cartele magnetice în fiecare sală de clasă din România se anunţă un mega-contract. Nu m-ar mira dacă el ar fi cîştigat de cei care se ocupă de cardurile magnetice RATB şi care par să aibă toate şansele ca în viitor să emită carduri pentru accesul în parcuri şi pe traseele montane.