Laurentiu Diaconu-Colintineanu (pe Contributors) face cîteva observaţii de bun simţ “proiectului de reformă a societatii româneşti” produs de Institutul de Studii Populare si Konrad Adenauer Stiftung (Ordoliberalismul si economia sociala de piata – un proiect de reforma a societatii romanesti). (fragment).
ISTORIE
Grupul de reflectie afirma in pagina 10 a raportului ca “doctrina ordoliberala este asociata uneori conceptului de economie sociala de piata”. In cadrul conferintei, unul din autorii studiului a subliniat si faptul ca acest model a asigurat patru decenii de crestere economica sustinuta in Republica Federala.
Totusi, modelul economic ce s-a impus – dupa decenii de perfectionare – in Germania este economia sociala de piata care intr-adevar contine unele elemente ale curentului ordoliberal. Acesta din urma a fost abandonat chiar de dreapta germana din cauza limitarilor practice ale ordoliberalismului.
In 1949, Uniunea Crestin-Democrata propunea prin Principiile de la Düsseldorf instaurarea economiei sociale de piata in Germania in cadrul primei sale platforme electorale. Ea prezenta noua viziune economica a viitorului ministru de finante si cancelar german Ludwig Erhard. Desi conceptul a fost criticat si numit “eufemism” sau chiar “pleonasm”, el s-a impus dupa indelungi transformari pana in zilele noastre. De aceea este indoielnica orientarea raportului Fundatiei catre ordoliberalism si nu catre forma de organizare care si-a dovedit aplicabilitatea pana in prezent.
CONTRADICTII IN PRACTICA
Teoria ordoliberala militeaza pentru o organizare libera a pietei cu o imixtiune minima a statului. In mod ideal, autoritatile publice ar trebui sa intervina numai pentru a asigura cadrul legal de functionare a autoreglementarii pietei libere prin actorii sai.
Desi acesta a fost punctul de plecare al noii politici economice postbelice, Germania functioneaza astazi pe baza unui sistem derivat din conceptul de economie sociala de piata, nu din varianta simplificata prezentata de raport. Unul din fondatorii modelului, Alfred Müller-Armack, sintetizeaza deosebirile astfel:
– Statul pastreaza nu numai ordinea in piata, ci coordoneaza si procesele specifice acesteia.
– Guvernul nu vegheaza numai la ordine (notiune calitativa), ci se implica si cantitativ in economie.
– Germania nu este guvernata de un concept pur stiintific, ci are o abordare pragmatica si apeleaza deseori si la exceptii (notiune extrem de periculoasa, conform raportului).
– Executivul intervine pentru a mentine echilibrul social si pentru a corecta fenomene din piata, nu asteapta ca totul sa se rezolve de la sine prin mecanisme economice.
– Modelul de organizare statala si economica se adapteaza in mod continuu la nevoile modernitatii, nu ramane static in fata provocarilor globalizarii.
INTERVENTIONISMUL
“Politica economica trebuie sa respecte ordinea pietei, nu sa incerce sa o modifice”. Acesta este unul din fundamentele ordoliberale, dar insasi Germania secolului 20 contrazice propunea studiului Fundatiei Adenauer. Interventiile statului sunt permise de ganditorii ordoliberali doar atat timp cat ele sunt “marktkonform” (adica nu interfereaza cu mecanismele pietei).
Trebuie spus in acest context ca fundamentele ordoliberale au fost abandonate complet in anul 1967. Perioada 1967-1982 a fost dominata in Republica Federala de o politica interventionista in sensul dirijarii keynesiene a economiei. In acea perioada, statul german si-a adaugat cu adevarat termenul de “social” la economia de piata.
Legi ce dateaza din aceasta perioada definesc modelul de organizare statala si economica a Germaniei. Este vorba despre Legea pentru Stabilitate si Crestere Economica din 1967, de cea care reglementeaza dreptul de codecizie al personalului intr-o intreprindere sau de stabilirea mecanismelor de ajustare ciclica.
Exista insa si exemple recente cum ar fi programul “Rabla” german. Statul german a intervenit masiv pentru a impulsiona cererea pe piata auto si a salva sectorul de la colaps in contextul crizei declansate in 2008. Or, aceasta interventie nu a fost deloc marktkonform, si totusi a fost aprobata chiar de Uniunea Crestin-Democrata.
GRUPURILE DE INTERESE
Aceste manifestari intrinsece unei economii in care maximizarea profitului este scopul oricarui actor rational, sunt subsumate in raportul Adenauer termenului de “pluralism al egoismelor economice”. Ordoliberalii se opun grupurilor de interese.
Drept este ca termenul a capatat in limba romana o conotatie de coruptie. Dar atat la nivel european, cat si la nivel german, lobby-ul este si va fi extrem de greu de eliminat.
Grupurile de interese fac parte din realitatea democratica a unei tari. Democratia traieste din confruntarea diferitelor interese. Iar fara aceasta diversitate si fara acest pluralism, poporul – sau macar o parte organizat in diferite grupuri – nu ar participa la procesul decizional decat o data la cativa ani prin alegeri. Asa poate influenta insa politicul si pe parcursul unui mandat parlamentar.
ORDOLIBERALISMUL IN ROMANIA
Piata ca institutie economica este singura care poate asigura dezvoltarea unei societati. Dar in practica – afirma autorii raportului – piata, ar fi in acelasi timp o faptura fragila si “nu are forta de a se proteja singura de adversarii ei – puterea privata si puterea statala”.
De aceea, este nevoie de un stat puternic, care sa vegheze asupra mecanismului sensibil. Si daca statul era intr-o propozitie “adversar”, in urmatoarea devine protector. Este imposibil de presupus ca statul va gasi mijloacele necesare pentru a derula o reforma interna complet independent de influenta unor factori externi de presiune. Fapt confirmat de insusi consilierul economic al premierului roman, doamna Andreea Paul-Vass. Ar fi ca si cum aparatul public romanesc s-ar extrage din mlastina precum baronul Munchhausen, tragandu-se singur de par.
Mai departe, textul raportului constata ca eficienta statului roman lasa de dorit. Politicienii si elitele birocratice cauta sa isi asigure “rente” din statutul privilegiat de care se bucura. Romania functioneaza pe un model de dezvoltare centrat pe stat – notiune confirmata si de introducerea unui buget consolidat al statului.
“Societatea si economia romaneasca se afla intr-o criza marcata de saracie, nesiguranta si lipsa de sustenabilitate a politicilor actuale”. Deci care ar fi solutiile?