Tema: Fenomenul consumului de droguri – de la cauze la politici publice
Salutare, sunt doctorul Costin Militaru şi am intrat deja, începând cu 1 octombrie 2023, în cel de-al 20-lea an în care lucrez, într-un fel sau altul, cu consumatorii de substanţe psihoactive. Mă feresc să utilizez termenul „droguri”, pentru că această noţiune pune din start o marcă negativă celui care consumă, de aceea sper să reușesc să explic aici, cât mai limpede, de ce nu putem pleca din prima cu prejudecăți când vorbim de consumul substanțelor psihoactive. Am pornit la drum în programele de harm reduction (reducerea riscului asociate consumului de substanţe psihoactive) dezvoltate în România prin unul din granturile oferite de Fondul global de luptă împotriva HIV, TBC şi malarie, apoi am fost medic într-un centru dedicat consumatorilor de opioide, în care ofeream servicii de substituţie, continuând cu programe de harm reduction şi dezvoltatea abilităţilor de viaţă pentru persoanele private de libertate din sistemul penitenciar, pentru ca în prezent să ofer consiliere pentru utilizarea medicală a cannabisului, datorită unei formări în această direcție în Statele Unite ale Americii.
Experienţa mea în lucru cu persoanele care utilizează substanţe psihoactive s-a format atât prin lucrului direct cu aceştia, cât şi în cadrul programelor de educaţie cu privire la utilizarea sau neutilizarea substanţelor psihoactive; de asemenea, implicarea în procesul legislativ, prin participarea la diverse grupuri de lucru ministeriale sau parlamentare care avea sau au acest subiect, a reprezentat un factor important.
Dar, pentru început aş vrea să lămuresc puţin ce înseamnă substanţe psihoactive, şi de ce nu folosesc termenul de drog.
Substanțele psihoactive sunt substanțe chimice care afectează funcționarea creierului și a sistemului nervos central, ceea ce poate duce la modificări temporare ale stării mentale, ale conștienței, ale percepției și ale comportamentului. Aceste substanțe pot produce o varietate de efecte, inclusiv euforie, relaxare, stimulare, halucinații sau modificări ale funcțiilor cognitive.
Prin natura lor substanţele psihoactive pot fi împărţite în mai multe clase, şi anume:
Stimulente: Aceste substanțe cresc activitatea creierului și a sistemului nervos central. Ele pot duce la creșterea energiei, a atenției și a vigilenței. Exemplele includ cofeina, amfetaminele și cocaina.
Depresoare: Aceste substanțe reduc activitatea creierului și a sistemului nervos central, producând relaxare și calmare. Exemplele includ alcoolul (în doze mici), benzodiazepinele și opioidele.
Halucinogene: Substanțele halucinogene produc modificări profunde ale percepției, ale conștienței și ale gândirii. Exemplele includ LSD, ciupercile psihedelice și DMT.
Substanțe disociative: Aceste substanțe produc o separare între starea de conștiență și corp, determinând senzații de depersonalizare și derealizare. Exemplele includ ketamina, PCP, alcoolul în doze mari.
Având în vedere această definire şi această structurare, înţelegem uşor că, vorbind strict de droguri, noi nu introducem o categorie aparte a acestor substanţe psihoactive, cu precădere alcoolul, (dar avem şi cafeaua, zahărul, nicotina, medicaméntele psihotrope, etc) care, din păcate, dacă urmărim statisticile şi evaluările medicosociale, am putea să observăm foarte ușor că este de departe cea mai periculoasă substanţă psihoactivă.
Dar întorcându-ne la subiect, se pune întrebarea foarte pertinentă:
De ce trebuie să discutăm din ce în ce mai mult despre utilizare acestor substanţe psihoactive?
Iar răspunsul este destul de simplu: pentru că ele sunt din ce în ce mai utilizate şi din ce în ce mai potente, cu riscuri pentru sănătate mai mari.
Dacă în antichitate (că substanţele psihoactive nu se consumă de ieri de azi, ci de când e lumea) avem exemple, precum opiumul care era folosit în Mesopotamia și în China antică, pentru proprietățile sale analgezice, iar egiptenii antici foloseau cannabisul în scopuri medicinale și recreative, şi incașii, frunzele de coca, pornind pe firul istoriei vedem că în Evul Mediu, alcoolul a fost consumat extensiv, iar vinul și berea erau elemente importante ale vieții sociale; de asemenea, se făcea uz de diverse substanțe medicinale, precum opiumul și canabisul.
Începutul secolului XIX, a adus cu el răspândirea opiumului în întreaga lume, acesta devenind o problemă majoră în China, ceea ce a dus la Războiul Opiumului între China și Marea Britanie, iar apariția noilor substanțe, precum heroina și metamfetamina, a creat noi provocări pentru societate, în anii ’60-’70, având loc o explozie a consumului de substanţe psihoactive în Statele Unite, care a dus la intensificarea eforturilor de combatere a lor și la războiul contra drogurilor (War on Drugs) în SUA și în alte părți ale lumii, politică ce s-a dovedit falimentară, deoarece, deşi s-a plecat cu ideea de utilizare zero, cifrele arată exact invers, şi anume că a crescut exponenţial administrarea substanţelor psihoactive.
Aşa că, încă odată revin la conceptul că, în lupta cu substanţele psihoactive, ideea este să reducem pe cât posibil riscurile asociate acestora, să transmitem informaţii corecte cu privire la ce sunt şi ce înseamnă aceste substanţe, fără a demoniza, fără a trunchia şi segrega, dacă vreţi, conţinutul în funcţie de interesul fiecăruia, pentru că, ZERO nu va exista niciodată.
Mă întorc acum la ceea ce ne doare, şi anume la faptul că nu mai știm cu ce ne luptăm. Dacă acum 20 de ani vorbeam doar despre heroină, cocaină, cannabis (toate aceste substanțe sunt fie naturale 100%, fie preparate de semisinteză, adică obţinute din plante), acum discuţia se ţine despre cu totul altceva, şi anume substanţe sintetice 100%, indiferent dacă vorbim de cannabinoizi, opioizi sau altceva, care sunt denumite generic „Noi substanţe psihoactive”.
Noile substanțe psihoactive (NSP) sunt substanțe chimice care au apărut relativ recent pe piața drogurilor și care au fost concepute pentru a produce efecte similare celor ale drogurilor existente, dar care evită adesea restricțiile legale. Aceste substanțe sunt create de obicei în laboratoare clandestine și pot fi foarte periculoase, deoarece efectele lor asupra sănătății nu sunt bine cunoscute. De asemenea, ele sunt dificil de detectat în teste standard de droguri.
Exemple de noi substanțe psihoactive includ:
Cannabinoizi sintetici (precum K2/Spice) Aceste substanțe sunt create pentru a imita efectele cannabisului. Ele sunt adesea pulverizate pe ierburi uscate și comercializate ca alternative legale la cannabis. Efectele lor pot fi foarte puternice și imprevizibile, și au fost asociate cu efecte secundare periculoase. Aceste produse sunt de multe ori etichetate cu mențiunea „nu pentru consum uman”. De asemenea, etichetele pretind adesea că acestea conțin materiale naturale prelevate dintr-o varietate de plante.
Singurele componente naturale ale produselor cu cannabinoizi sintetici sunt materialele uscate ale plantelor. Testele chimice arată că ingredientele lor active sunt compuși de cannabinoizi sintetici creați de om.
Utilizatorii de cannabinoizi sintetici raportează unele efecte similare cu cele produse de cannabis precum:
- starea de bine accentuată
- relaxarea
- modificarea percepției
- simptome ale psihozei
Cannabinoizii sintetici pot provoca, de asemenea, probleme serioase de sănătate mentală și fizică, inclusiv:
- ritm cardiac rapid
- vărsături
- comportament violent
- gânduri suicidale
Cannabinoizii sintetici pot duce la dependență, iar supradozele pot apărea și pot provoca:
- reacții toxice
- creșterea tensiunii arteriale
- reducerea aportului de sânge la inimă
- leziuni renale
- convulsii
Decesele pot surveni atunci când opioide sintetice periculoase, cum ar fi fentanilul, sunt adăugate fără ca utilizatorul să știe. (Toate aceste informaţii le găsiţi pe site-ul NIDA – National Institute for drug abuse).
Catinone sintetice: cunoscute și sub denumirea de „bath salts” sau „droguri de baie”, sunt substanțe chimice sintetice care au proprietăți stimulante asemănătoare amfetaminelor. Aceste substanțe pot provoca efecte psihotrope, inclusiv euforie, creșterea energiei și a stimei de sine, dar și efecte negative semnificative asupra sănătății și comportamentului.
Efectele consumului de catinone sintetice pot varia în funcție de compoziția specifică a substanței, doza, modul de administrare și reacția individuală a unei persoane, dar pot include următoarele:
- Euforie: Utilizatorii pot experimenta stări de fericire intensă, încredere în sine și optimism.
- Cresterea energiei: Catinonele sintetice pot duce la o creștere semnificativă a nivelului de energie și vigilență.
- Creșterea stimei de sine: Persoanele care consumă aceste substanțe pot avea o imagine exagerată a lor înșiși și a capacităților lor.
- Agitație și anxietate: Catinonele sintetice pot provoca anxietate, agitație și chiar atacuri de panică, utilizatorii pot deveni hiperalerți și pot avea dificultăți în a se relaxa sau a adormi.
- Comportamente periculoase: Sub influența catinonelor sintetice, persoanele pot adopta comportamente riscante, cum ar fi conducerea sub influență, practicarea sexului neprotejat sau angajarea în alte activități periculoase.
- Agresivitate și confuzie: Utilizatorii pot deveni agresivi și confuzi, ceea ce poate duce la comportamente violente sau iraționale.
Efecte adverse grave asupra sănătății: Catinonele sintetice pot afecta grav sănătatea fizică și mentală a unei persoane. Pot apărea simptome, precum creșterea tensiunii arteriale, tahicardie, dureri de cap, transpirație excesivă, confuzie, halucinații și comportamente autodistructive.
Este important să subliniem că aceste catinone sintetice nu au fost create pentru consum uman și nu au fost testate corespunzător în ceea ce privește siguranța și efectele lor pe termen lung. Consumul acestor substanțe prezintă riscuri semnificative pentru sănătate și este ilegal în multe țări. Utilizarea lor poate duce la dependență și poate avea consecințe grave asupra vieții individului.
Printre catinonele sintetice care se află sau s-au aflat în circulație se numără:
Mephedrona
MDPV (Metilenodioxipirovalerona)
Alpha-PVP (Alfa-pirolidinopentiopfenona)
Ethylone
Butylone
Pentedrone
Hexedrone
N-Ethylhexedrone
4-MEC (4-Metiletilcatinonă)
3-MMC (3-Metilmethcathinonă)
Este important să subliniem că lista de mai sus nu este exhaustivă, deoarece noile catinone sintetice pot fi dezvoltate în mod constant, iar numele pot varia în funcție de regiune și piața respectivă.
Opioide sintetice: sunt substanțe chimice create în laborator pentru a imita sau a amplifica efectele opioidelor naturale, precum morfina și heroina. Aceste substanțe pot varia în potență și compoziție, dar au, în general, efecte similare cu cele ale opioidelor naturale. În mod obișnuit, opioidele sintetice sunt folosite în scopuri medicale pentru a trata durerea severă, dar pot fi, de asemenea, abuzate sau fabricate ilegal pentru consum recreativ. Câteva exemple de opioide sintetice includ:
Fentanil: Un opioid sintetic extrem de puternic, cu o potență de câteva sute de ori mai mare decât cea a morfinei. Este folosit în mod medical pentru durerea severă, dar și în mod ilegal și periculos.
Carfentanil: Este folosit în principal pentru sedarea animalelor mari, cum ar fi elefanții. Este deosebit de periculos pentru oameni, fiind mult mai puternic decât fentanilul.
U-47700: Un alt opioid sintetic, cu o potență ridicată și cu un risc mare de supradozaj.
Tramadol: Deși nu este la fel de puternic ca fentanilul sau morfina, tramadolul este un opioid sintetic folosit pentru ameliorarea durerii.
Efectele opioidelor sintetice includ:
- Analgezie: Opioidele sintetice sunt puternice analgezice, adică reduc durerea și produc o senzație de ușurare.
- Euforie: Aceste substanțe pot crea o senzație de bine sau euforie, ceea ce le face atrăgătoare pentru abuzul recreativ.
- Depresie a sistemului nervos central: Opioidelor le sunt asociate efecte secundare, precum somnolența, sedarea și confuzia.
- Suprimarea respirației: Una dintre cele mai grave riscuri asociate opioidelor este suprimarea respirației, care poate duce la oprirea respirației și, în cele din urmă, la deces în caz de supradozaj.
- Dependenta: Opioidele sunt asociate cu un risc ridicat de dependență fizică și psihologică.
- Supradozaj: Supradozajul cu opioide sintetice poate fi letal, iar simptomele includ respirație lentă sau oprită, lipsa de reacție și pierderea conștienței.
Este cât se poate de limpede pentru oricine citeşte acest material, că dacă am încerca să continuăm lupta împotriva drogurilor la fel ca până acum, rezultatul va fi acelaşi, şi anume creşterea numărului şi tipurilor de substanţe, creşterea potenţei lor, crearea unei dependenţe de la primele utilizări etc.
Urmărind statisticile EMCCDA (Centrul european de monitorizare a drogurilor), vedem că doar în anul 2022 au fost descoperiţi 24 de noi cannabinoizi sintetici (majoritatea fiind substanţe care un pot fi depistate cu testele antidrog existente) din numărul de 41 noi substanţe descoperite, prin monitorizarea a 930 noi substanţe psihoactive. (toată infomaţia o găsiţi aici: https://www.emcdda.europa.eu/publications/european-drug-report/2023/new-psychoactive-substances_en#figure-nps-first-detections).
Ca să înţelegem şi mai bine de ce war on drugs a eşuat, e suficient să citim tot în raportul EMCDDA, şi anume faptul că din 2009, adică în 15 ani, numărul de substanţe noi apărute pe piaţă este de 74 (adică o medie de cinci substanţe noi în fiecare an). Să mai menţionez faptul că testele antidrog de pe piaţă identifică maxim 12 substanţe, printre care le avem pe cele clasice (opioide, cocaína, cannabis, dar şi medicamente).
Deci doar din această perspectivă, ideea de a face o testare în masă a populaţie (şi aici mă refer la testarea copiilor în şcoli) este sortită eşecului, deoarece, tot din datele rapoartelor EMCDDA, vedem că majoritatea utilizatorilor preferă să consume tocmai aceste substanţe care nu pot fi identificate prin testele antidrog.
Din păcate nu am găsit formula magică, nu ştiu, în momentul în care un părinte ajunge la mine cu disperarea că are un copil consumator de ceva, cum va decurge discuţia și care va fi rezultatul final, dar încerc, de fiecare dată să explic, aşa cum o fac cu fiică-mea, pe înţelesul fiecăruia care doreşte să înţeleagă.
Educarea elevilor, dar mai ales educarea noastră ca părinţi, cu privire la ce înseamnă consumul de substanţe pshioactive cu bunele şi relele lor, este primul pas de care avem nevoie ca în sfârşit să putem spune că a început cu adevărat lupta cu substanţele, şi că vom ajunge la un rezultat pozitiv, şi anume să reducem la maximum riscurile asociate consumului de droguri atât din perspectivă medicală cît şi din perspectivă socială şi psihologică.
În lupta asta cu substanţele psihoactive nu putem să plecăm înarmaţi doar cu credinţe, nu putem să „sprijinim” copilul, punându-i doar bariere, condiționându-i continuarea relaţie cu noi doar dacă se lasă de consum, ci trebuie să vedem care e lipsa pe care o are, unde am greşit (cel mai important aspect într-o astfel de situaţie este să nu încercăm să negăm implicarea noastră, să nu ne complăcem în ideea că i-am oferit copilului totul, iar el totuși nu s-a comportat exemplar), care sunt punctele tari pe care le avem pentru viitor, şi cel mai important este să
ACCEPTĂM CĂ AVEM O PROBLEMĂ CARE NE PRIVEŞTE ÎN ACEEAŞI MĂSURĂ ŞI PE NOI CA ŞI PE COPIL.
Nu este o ruşine, nu este un eşec faptul că un copil consumă ceva. Mai degrabă ruşinea şi eşecul sunt acolo unde noi negăm această realitate, iar asta face cel mai mult rău.
Iar o problemă aşa cum este consumul de substanţe psihoactive nu se rezolvă de la sine, sau ne-o rezolvă careva, NU!!!!! Problema o rezolvăm împreună, cu ajutorul specialiștilor din structurile abilitate.
Costin Militaru este medic de medicină generală și expert în terapii de creștere a imunității. A absolvit Institutul de Canabis Medicinal în America, specializându-se în terapii bazate pe canabis medicinal.
CriticAtac în colaborare cu Friedrich-Ebert-Stiftung (FES) își propune să publicarea unui dosar tematic cu articole pe tema politicilor antidrog în România, care să vină cu o perspectivă progresistă asupra subiectului, sugerând soluții și direcții de schimbare.