[For English and Hungarian please scroll down]
Distrugerea rațiunii: un proiect neterminat
8 iunie, ora 17.30-19.00
Despre iraționalismul actual
Invitat: G.M. Tamás
În discuție cu Alex Cistelecan
Acum mai bine de șaizeci de ani, în controversata sa Distrugerea rațiunii, Georg Lukács dezvăluia originile intelectuale ale fascismului în iraționalismul și vitalismul german din ultima jumătate a secolului al XIX-lea și primele decade ale secolului XX. Cum ar arăta diagnosticul său astăzi, ce anume ar presupune o actualizare și continuare a demersului său în contextul nostru? Care sunt sursele filosofice și întemeierea conceptuală ale regresiei social-politice de astăzi? Care sunt trăsăturile definitorii și versiunile particulare ale iraționalismului actual, în ce fel își îndeplinește funcția sa de legitimare și justificare a status quo-ului, de unde provine această paradigmă și cum am putea spera în depășirea ei? Dar și invers, cum mai putem, rămânând ancorați în materialismul istoric, articula o filosofie raționalistă și progresistă într-o lume vădit irațională și regresivă?
8 iunie, ora 19.30-21.30
„Frontul Popular” în vremuri nepopulare
Invitați: Florin Poenaru, Costi Rogozanu, David Schwartz
În discuție cu Dana Domsodi
În mod coerent cu angajamentul său filosofic de partea rațiunii și a progresului ca arme intelectuale de luptă împotriva regresiei fasciste a capitalismului imperialist, Lukács proiecta deja în 1928, în celebrele și nu mai puțin controversatele „Teze Blum”, strategia politică a „frontului popular” – alianța necesară cu burghezia și democrația burgheză în fața fascismului ascendent. Într-un context actual atât de similar, cât de viabilă mai este această strategie politică și ce implică ea mai exact? În ce măsură putem și trebuie să mai salvăm democrația burgheză de propriile-i derive fasciste? Cât mai putem distinge și alege între pretinsele versiuni antagoniste ale „populismelor iliberale” de mai pretutindeni și tehnocrațiile statului de drept, cele două fețe politice deopotrivă de non-democratice și autoritare ale capitalismului actual, dar care, prin al lor fals antagonism și veritabilă generare reciprocă, dau măcar mărturie de limita structurală a lumii noastre: divorțul iremediabil între „popular” și „democratic”, dintre orice idee de reprezentare și suveranitate populară și rigorile constituționale și instituționale, i.e. mecanismele de depolitizare și dereprezentare socială ale așa-numitelor „democrații liberale”? Striviți între forțe sociale care se manifestă politic în chip regresiv, tocmai pentru că sunt structural private de posibilitatea de reprezentare a intereselor lor, și, de cealaltă parte, structuri politice și instituționale care-și justifică legitimitatea democratică tocmai în numele ne-reprezentării celor dintâi, ce mai poate rămâne din strategia „frontului popular”, în condițiile în care ecuația sa fundamentală – legătura dintre „popular” și „democratic” – pare astăzi atât de erodată? Și cum mai putem practica o teorie, artă sau critică socială progresistă, fără a cădea în capcana opusă a hobby-ului și a avangardismului, în vremuri atât de univoc regresive?
Partenerul principal al tranzit.ro este ERSTE Foundation
Mai multe informații:
tranzit.ro/Cluj
attila.tordai@tranzit.org
mobil:(+4) 0745182672
office: (+4) 0364148968
www.tranzit.org
http://ro.tranzit.org/en
———————
The Destruction of Reason: an Unfinished Project
G. M. Tamás – On Contemporary Irrationalism
In conversation with Alex Cistelecan
More than sixty years ago, in his controversial Destruction of Reason, Georg Lukács identified the intellectual origins of fascism in the philosophical tradition of German irrationalism and vitalism of post 1848. How would he formulate his diagnostic today, what exactly would entail an updating and continuation of his approach in our current context? Which are the philosophical mainsprings and conceptual groundings of today’s social and political regression? Which are the defining traits and particular versions of contemporary irrationalism, and in which way does it fulfil its role in legitimating the status quo, and not least, where does this paradigm come from and how can it be overcome? But also conversely, how can we reconcile our allegiance to historical materialism with the paradoxical imperative to articulate a rationalist and progressive philosophy in an irrational and regressive world?
The “Popular Front” in Unpopular Times
Guests: Florin Poenaru, Costi Rogozanu, David Schwartz:
In conversation with Dana Domsodi
In line with his strategic approach to reason and progress as intellectual weapons in the struggle against the fascist regression of imperialist capitalism, Georg Lukacs emphasized, already in 1928, in the famous and not less controversial “Blum Theses”, the strategy of the ‘popular front’: that is, the necessary alliance with the bourgeoisie and bourgeois democracy against a steadily and generally spreading fascism. Today, in such a similar context, how viable remains this political strategy and what exactly does it entail? Should we again attempt to rescue bourgeois democracy from its own fascist drifts? How long can we still differentiate and choose between the allegedly opposed versions of „illiberal populisms” showing up everywhere and their alleged nemesis, the technocracies of the „Rule of Law” – what is to choose between these two similarly non-democratic and authoritarian versions of contemporary capitalism, which, through their false antagonism and genuine mutual generation, testify to the structural limit of our world: the irreducible divorce between „popular” and „democratic”, the fracture between any idea of popular sovereignty or at least representation, and the constitutional and institutional rigid framework, that is the state apparatuses and mechanisms of de-politicization and non-representation of actually existing liberal-democracies. Crushed as we are between, on the one hand, social forces that are enrolled in the service of reactionary politics precisely because they are deprived of the possibility of politically representing themselves, and on the other, institutional and political structures that justify their democratic legitimacy precisely as their duty to non-represent the former, what is left from the strategy of the „popular front”, when its basic equation, the link between „popular” and „democratic”, seems irrevocably undermined? And how can we still practice a progressive social theory, art or critique, without falling in the opposite traps of hobby or avant-gardism, in such regressive times?
The main partner of tranzit.ro is ERSTE FOUNDATION
More info:
tranzit.ro/Cluj
attila.tordai@tranzit.org
mobil:(+4) 0745182672
www.tranzit.org
————————-
Az ész trónfosztása: egy befejezetlen projekt
Tamás Gáspár Miklós – a kortárs irracionalizmusról
Beszélgetőtárs Alex Cistelecan
Több mint hatvan évvel ezelőtt, a vitatott Az ész trónfosztásában Lukács György a fasizmus intellektuális gyökereit az 1848 utáni német irracionalizmusban és vitalizmusban azonosította. Hogyan állítaná fel a diagnózisát ma, mit jelentene pontosabban egy frissítése és folytatása az ő megközelítésének a jelenlegi kontextusban? Melyek a mai társadalmi és politikai regresszió filozófiai mozgatórugói és fogalmi alapjai? Melyek a kortárs irracionalizmus meghatározó vonásai és különös változatai, és milyen módon teljesíti be szerepét a status quo legitimálásában, és nem utolsósorban, honnan származik ez a paradigma és hogyan küzdhető le? De fordítva is: hogyan békíthető ki a történelmi materializmushoz való hűségünk azzal a paradox szükségszerűséggel, hogy racionalista és progresszív filozófiát dolgozzunk ki egy irracionális és regresszív világban?
A „népfront” népszerűtlen időkben
Vendégek: Florin Poenaru, Costi Rogozanu, David Schwartz
moderátor: Dana Domsodi
Összhangban azzal, ahogyan stratégikusan megközelítette a rációt és progressziót mint az imperialista kapitalizmus fasiszta regressziója ellen küzdő intellektuális eszközöket, Lukács György már 1928-ban kihangsúlyozta az ismert és nem kevésbé vitatott Blum-tézisekben a „népfront” stratégiáját: amely a szükségszerű szövetség a burzsoáziával és a burzsoá demokráciával, szemben állva a folyamatosan és általánosan elterjedő fasizmussal. Ma, egy ennyire hasonló kontextusban mennyire marad életképes ez a politikai stratégia és pontosabban miben áll? Ismét meg kellene kísérelnünk a burzsoá demokrácia megmentését saját fasiszta oldalhajtásaitól? Mennyi ideig tudunk még mindig különbséget tenni és választani az állítólagosan ellentétes, mindenhol megjelenő “illiberális populizmusok” változatai között, és állítólagos ősellenségük, a “jogállamiság” technokráciái között – mi választanivaló van a jelenkori kapitalizmus e két hasonló módon nem-demokratikus és tekintélyelvű változata között, amelyek hamis antagonizmusuk és valódi kölcsönös eredetük révén bizonyságot tesznek világunk strukturális korlátairól: a „népi” és „demokratikus” elválásának reménytelenségéről, a népszuverenitás vagy legalábbis a képviselet bármely elképzelése közötti törésről, valamint az alkotmányos és intézményi merev keretrendszerről, azaz a ténylegesen létező liberális demokráciák depolitizálásának és nem-képviseletének állami berendezéseiről és mechanizmusairól. Összezúzódva egyrészt olyan társadalmi erők között, amelyek a reakciós politika szolgálatába álltak éppen azért, mert megfosztattak a politikai képviselet lehetőségétől, másrészt olyan intézményi és politikai struktúrák között, amelyek demokratikus legitimációjukat éppen abból merítik, hogy nem képviselik az előbbieket, mi maradhat a „népfront” stratégiájából olyan feltételek között, amelyben alapvető egyenlete – a kapcsolat „népi” és „demokratikus” között – erodáltnak tűnik? És hogyan gyakorolhatunk még progresszív társadalomelméletet, -művészetet vagy -kritikát anélkül, hogy a hobbi vagy avantgardizmus ellentétes csapdájába esnénk ilyen regresszív időkben?
A tranzit.ro fő partnere az ERSTE Foundation
További információk:
tranzit.ro/Cluj
attila.tordai@tranzit.org
mobil:(+4) 0745182672
www.tranzit.org