Un interviu foarte interesant cu liderul de sindicat Petru Dandea pe rfi
Petru Dandea: Este vorba despre un fenomen cu o istorie relativ recentă în Europa. Vorbim despre ultimii 20 – 25 de ani. Înainte, consideram că un salariat care lucrează cu program normal de muncă și are un salariu, nu face parte din categoria săracilor. Acest lucru chiar se întâmpla. Datorită presiunii uriașe puse de corporațiile multinaționale în ultimele două, trei decade pe salarii, acum avem cote importante din numărul total de salariați care, din salariu nu își acoperă nevoile de bază. Acest lucru se întâmplă și în România. În această situație, ei se numără printre cei săraci. În România, procentul salariaților săraci depășește 20%.
Reporter: Acești 20% la care vă referiți sunt membrii dumneavoastră de sindicat?
Petru Dandea: O parte dintre ei sunt și membrii noștri de sindicat. La noi, în cadrul Cartel Alfa sunt federații importante din sectorul privat și din sectorul de servicii. Numai dacă i-aș numi pe colegii de la comerț. Acolo sunt printre cele mai mici salarii din România. O parte importantă dintre salariații care lucrează în sectorul comerț sunt persoane care fac parte din categoria celor săraci, care se află sub pargul de 60% din venitul mediu per persoană înregistrat în România.
Reporter: Când spuneți că unul din cinci români se confruntă cu sărăcia deși lucrează cu normă întreagă, aveți în vedere doar angajații la stat sau și cei din mediul privat?
Petru Dandea: Absolut toți salariații. Datele legate de sărăcie se calculează statistic incluzând numărul întreg al salariaților.
Reporter: Dădeați de înțeles că România are o fiscalitate care favorizează capitalul, iar salariatul și micul contribuabil sunt împovărați. Ați sesizat diferențe în funcție de regiuni?
Petru Dandea: Categoric că există diferențe în raport cu regiunile de dezvoltare. În primul rând se datorează nivelului de dezvoltare diferit. Problema sărăciei nu este neapărat generată de distribuția veniturilor la nivel regional. Este un efect al politicii fiscale în România, care încurajează ca o parte importantă din produsul intern brut să se ducă spre remunerarea corporațiilor, în timp ce pentru salariați rămâne o parte ce depășește puțin peste 30% din PIB. În România avem un raport inversat. În statele din vest ale Uniunii Europene raportul este de 55% – 60% pentru salariați, iar cealată parte este pentru remunerarea corporațiilor. În România acest raport este inversat. Partea de produs intern brut care revine salariaților ajunge la 33%.
Reporter: Cât ar fi un venit îndestulător pentru o familie în România?
Petru Dandea: Este o întrebare ce are o cotă de subiectivism. Vă pot spune că valoarea statistică a coșului minim de consum se apropie de 1500 lei. Coșul minim de consum nu înseamnă un trai îndestulător, un trai decent. Înseamnă că poți să acoperi la nivel minimal nevoile principale ale unui individ.
Reporter: Ce se poate face pentru ca numărul săracilor care lucrează cu normă întreagă să scadă în România?
Petru Dandea: În primul rând ar fi nevoie de o reformă fiscală. Modul în care se distribuie valoarea nou creată prin muncă la nivel național trebui să devină mai echitabil. Astfel am putea echilibra raportul prin care renumerăm salariații, pe de o parte și corporațiile, pe de altă parte. Din păcate, în România, una dintre cauzele creșterii numărului salariaților săraci vine din faptul că în 2005, acum mai bine de zece ani, România a ales un sistem fiscal bazat pe o cotă unică de impozitare a veniturilor. Se știe că aceasta încurajează câștiguri mai mari pentru cei cu venituri mari și o erodare, în timp, a puterii de cumpărare pentru cei cu venituri mici.
Reporter: În această toamnă urmează alegeri parlamentare. Aveți propuneri concrete pentru candidați?
Petru Dandea: Vă pot spune cu siguranță că, până acum, nu am regăsit în programele prezentate de principalele partide parlamentare ideea noastră, care nu este nouă și pe care am supus-o atenției opiniei publice de mai bine de șapte, opt ani. Noi dorim reîntoarcerea României la o cotă de impozitare progresivă, așa cum există în lumea occidentală, atât în statele vestice ale Uniunii Europene, cât și în America de Nord. Credem că o cotă de impozitare progresivă bine gândită ar putea conduce la o reechilibrare a distribuirii valorii nou create la nivel național.