Imagine Laurenţiu Ridichie
Sînt din categoria oamenilor de stînga care iau în serios creștinismul. Am citit mulți marginali, radicali și tot soiul de revoluționari dar toți par mici copii pe lîngă ce am citit în Evanghelii și scrisorile lui Pavel. Creștinismul e de departe cel mai radical lucru ce mi-a fost dat să aud și să citesc.
Ce Dumnezeu mai radical putem avea decît unul care renunță la puterea divină, la puterea nemărginită pentru a salva și a fi alături de cei ”căzuți în păcat”, adică niște condamnați politici? Se sacrifică, devine unul dintre noi, pentru a ne salva, un act politic nemaiîntîlnit, de o radicalitate fără precedent în istorie.
Renunță la toate atributele divinității, a puterii supreme și coboară printe noi, devine egal cu creatura sa, dar pentru a fi alături nu de dregătorii și înțelepții vremii ci pentru a spăla picioarele curvelor, a mîngîia săracii și a vindeca bolnavii. Și spune ce? Că aduce nu pacea ci razboiul, un război care se cîștigă nu cu arme și violență ci cu vorba și fapta. Dar nu e străin de bici. Oirunde apare El, în jurul lui se naște scandalul politic pentru că el răstoarnă, dă peste cap, toate regulile Puterii, dizolvă cutumele, scandalizează ”bunul simț”. În noua lume politică propusă de el nu mai există iudeu, roman sau grec, nu mai există femeie sau bărbat iar familia trece în plan secund. În templul, locul puterii religioase, dă năvala cu biciul, iar bogaților le spune că nu pot intra în ”împărăția cerului”, noua orînduire politică și că ei trebuie să renunțe la bogație. Și își alege ucenici, cei care vor pune bazele unei revoluții unice în istoria lumii, nu oameni din elita vremii, din rîndurile dregătorilor și cărturarilor, ci niște amărîți de pescari iudei pentru a lua în derîtere cum numai el știe Puterea vremii.
Creștinismul oficial s-a deteriorat însă mult. Ce avem noi este o formă anchilozată, moartă, ritualizată. Avem, în mare parte, exact rezultatul a ceea ce detesta Isus. Avem un Isus Hristos cuminte care nu scandalizează, slujește Puterea, bogații și înțelepții vremii. Respectă toate regulile și cutumele vremii. Iubește culmea pînă și banii, le face chiar reclamă și e prezent supus la toate protocoalele Puterii. Avem un Isus Hristos ultraconservator, cuminte, comod și care promovează o ”teologie a bunăstării”.
Nu, acesta nu e Isus Hristos cel din Evanghelii sau pe care ni-l explică Pavel. Nu, Isus Hristos e militant, radical, împotriva cărturarilor și dregătorilor oricărei forme de Putere care își construiește noua împărăție stînd la masă cu curvele și păcătoșii, cu săracii și bolnavii și ne învață că toți sîntem egali, că trebuie să dăruim și să ne dăruim, să trăim împreună și să nu ne mai supunem orbește relației stăpîn – sclav. În noua ordine politică trebuie să fim ființe libere. Iar pentru a fi liberi trebuie să fim egali și trebuie să ne eliberăm de orice formă de tiranie și de dominație, ierarhie, supunere. Acesta este Isus Hristos cel din Evanghelii. Nu ascultați ce vă spun dregătorii și cărturarii care fac sluj Puterii ci citiți macar de sărbători Evangheliile și trăiți nu în litera ci în spiritul ei.
Cînd eram mic bunelul îmi spunea că eu am de dat un singur răspuns în legătură cu Isus. Întrebarea e următoarea: dacă Isus Hristos ar ar apărea astăzi eu cum m-aş raporta la ce spune şi face el? Şi m-a învăţat un cîntec:
Isus Hristos / Woody Guthrie, 1940 / Traducere Dan Sociu
Isus Hristos era un bărbat care călătorea în sus și-n jos
un bărbat muncitor și curajos
le zicea bogătanilor, dați la săraci banii
și l-au băgat în mormînt bogătanii
Isus era bărbat muncitor, făcea tîmplărie
și discipolii lui numai oameni de omenie
dar lașul murdar Iuda Iscariotul
l-a băgat în mormînt, ticălosul și idiotul.
S-a dus la polițiști, s-a dus și la preoți
le-a spus același lucru la toți
Vindeți-vă bijuteriile, dați la săraci banii
dar l-au băgat în mormînt barosanii.
Cînd venea Isus în oraș, orice muncitor, orice simbriaș
credea în vorbele lui
dar bancherii și preoții i-au bătut în palme cîte un cui
și l-au băgat în mormînt șnapanii.
Și oamenilor li s-a tăiat răsuflarea cînd au auzit oroarea
Toți se întrebau de ce oare
Știau magnații și soldații lor blestemații
ei l-au pus pe Isus pe cruce, în soare
Am scris cîntecul ăsta în New York-ul ștabilor
și al preoților și al sclavilor
Dacă Isus ar predica azi, pe cuvînt
că l-ar pune iar pe cruce și l-ar băga în mormînt.
Fragment dintr-un volum în pregătire: Politica pe înţelesul copiilor