Înainte de a începe, am să disting între cele trei mari tipuri de stânga care se regăsesc în peisajul românesc actual:
- Stânga maoist-bolșevic-marxistă – având diferite ramuri de socialism autoritar sau ne-autoritar, marxism-leninism-ceaușism; aici intră Dughin, Victor Ponta, Bakunin, Chávez, Ernu, etc.;
- Stânga hippie – reprezentată, în mare, de tineri care ascultă muzică zgomotoasă, fumează cannabis și în general sunt anti-sistem;
- Eu – cel mai proaspăt, lucid și holistic tip de stângă pentru epoca noastră postmarxistă. O combinație echilibrată între trăsăturile unei stângi liberale de al cincilea val, accente puternice de social-democrație de tip Timișoara ‘93 și simpatii punctiforme hayekiene. Cam pe acolo mă mișc și eu, asta dacă țineți neapărat să mă introduceți într-o categorie.
Trecând peste preambul, vă prezint un proiect ideologic potent, o agendă de stânga pregătită de mine care sper că va rezolva pentru o bună parte din problemele economice, sociale și politice ale României. Programul e împărțit pe categorii și poate fi modificat și preluat de Parlament sau Guvern sau Președinte sau cine se ocupă de treburile astea.
Sănătate
E cunoscut faptul că în România sistemul sanitar e la pământ – bugetele alocate sunt mici, medicii și asistentele câștigă prost, iar spitalele sunt de o calitate îndoielnică. Pentru această apăsătoare problemă, o colegă din scena politică propunea măsuri precum înființarea caselor private de sănătate sau externalizarea serviciilor medicale. Deși înțeleg viziunea dumneaei, vin la rândul meu și propun o altă idee, care nuanțează mai degrabă un principiu de stânga: mărirea taxelor pentru marile companii farmaceutice și direcționarea diferenței obținute într-un cont special al bugetarilor medicali.
Cu fondurile strânse, aceștia sunt stimulați la a se asocia liber în funcție de specializări (Asociația Medicilor Dentiști, Asociația Cardiologilor etc), iar apoi pot profesa liber în cabinete din mediul privat, pentru a-și suplimenta salariile de la Stat. Statul se îmbogățește, percepând noi impozite cu care să acopere gaura creată de scumpirea medicamentelor. După ce cabinetele devin profitabile și fac vechime, ele împreună cu asociații vor fi cumpărate de Stat. Astfel, nu numai că Statul se îmbogățește în tot acest proces, dar calitatea serviciilor din mediul privat migrează în cel public, și astfel am împușcat doi iepuri dintr-o lovitură.
Învățământ
Fiecare grevă a profesorilor este justificată: astăzi, un profesor de școală generală poate ajunge să câștige nu mai mult de 1400 lei. Popularitatea din ultima decadă a școlilor private, precum și îngroșarea microcorupției din sistemul educațional (vezi fondul clasei, cadouri de crăciun, mită pentru profesori la BAC, etc.) duc către o gravă destabilizare ce aplanează asupra întregului sistem și asupra șanselor echitabile de acces la educație. Dar dacă din trimestrul III al 2015 Guvernul crește salariile profesorilor cu 150 lei, condițiile de trai, motivația și calitatea predării crește, concomitent cu scăderea sau chiar dispariția totală a mafiei învățământului.
Totuși, pentru ca această măsură să fie eficientă pe termen lung Statului, cadrele didactice trebuie să renunțe la predarea ilegală în particular și să obțină câte o adeverință legalizată de către părinții tuturor elevilor lor, cum că nu elevii nu beneficiază de servicii non-publice de predare educațională. O altă idee nu atât de radicală ar fi una care nu implică dizolvarea pieței independente de predare, ci impozitarea ei. Cu alte cuvinte, profesorii vor fi impozitați per oră predată și vor obligați de lege să emită bonuri la ei acasă. Această impozitare ulterioară are rol și în compensarea retroactivă a deficitului creat prin mărirea salariilor, astfel încât în maxim 6 luni de la implementare, cursul PIB e redresat, iar, bonus, învățământul e scos din zona neagră.
Agricultură
Corporațiile multinaționale sufocă piața României, iar micii fermieri sunt la limita subzistenței. Ei se confruntă simultan cu costuri de producție mari, care-i obligă să ridice prețurile și cu o competiție acerbă, care îi scot de pe piața „grea”. Pentru a rezolva această contrarietate a pieței așa-zis libere, Statul va mări subvențiile anuale 35% pentru producătorii locali.
Cu banii în plus, micii producători își vor permite să cumpere produse de la depozitele din orașele mari, cu care pot suplimenta, mult mai ieftin, propriile stocuri de vânzare. După aproximativ trei luni, afecerea devine atât de eficientă, încât agricultorii își permit să cumpere exclusiv de la depozite, atât pentru comerț, cât și pentru consum propriu. Loturile de producție proprie rămase pot fi vândute Statului la preț redus. În felul acesta se elimină nerentabilitatea și în același timp nu se încalcă principiile naturale ale pieței.
Economie socială
Istoria ne oferă un lung șir de exemple în care venitul necondiționat face dovada unei propuneri mult mai eficiente decât sistemele actuale de asistență sociale din majoritatea Europei. Inițial, când am auzit acum o lună de conceptul de venit necondiționat am făcut o față ca ardeleanul în fața dromaderului, dar între timp m-am mai informat și am ajuns că e un sistem fezabil și mai ales implementabil în România. Iată cum:
- Fiecare cetățean viu de pe teritoriul României va primi, lunar, o sumă fixă de 823 de lei de la Statul Român.
- Banii vor fi virați pe un card propriu, utilizabil doar în orașul natal al cetățeanului, fără posibilitatea de a retrage banii cash sau a face achiziții care nu sunt multipli de 50 de lei.
2a. Pentru înregistrarea datelor tuturor cetățenilor, se va acorda un spor de 10% funcționarilor de la Direcțiile de Evidența Populației;
2b. Pentru crearea cardurilor se va contracta o firmă de către Stat, prin licitație publică; cardurile vor fi emise pe bază de buletin;
2b bis. Sunt conștient că există posibilitatea fraudării prin fals în acte (pensii false de handicap, etc.) pe baza cărora unii cetățeni ar obține mai mult de un card. Pentru evitarea acestei situații, se va creea o Supracomisie de Etică, menită să verifice datele la nivel regionale;
2c. Pentru evitarea imixtiunii în politica externă, cardurile și serviciul va fi deținut de CEC Bank la un comision de 3 lei/lună (costul amortizării costurilor de producție a cardurilor).
- Dacă la sfârșitul lunii au rămas bani în plus pe card, aceștia nu se reportează pe luna viitoare, ci dispar în neant (eliminând posibilitatea burgheză de acumulare care ar putea surâde unor cetățeni).
Așadar, considerând o populație de 20 de milioane de locuitori, Statul ar avea de cheltuit 16,46 miliarde RON pe lună pentru această măsură, sau 197,52 miliarde pe an. La prima vedere, pare o sumă enormă, pe care Statul n-are de unde s-o scoată fără să sărăcească bugetarii. În realitate, cheltuielile Statului sunt mult mai mici: pentru a simplifica explicația, vom presupune un cetățean ipotetic, care se folosește de card pentru a cumpăra de la un vânzător ipotetic. La o cotă de 15% TVA într-o lună (deși nu asta e cota reală), Statul va recupera 123,45 lei din cei 800 cheltuiți inițial, sau 29,628 miliarde per total într-un an.
Dar lucrurile bune nu se opresc aici. La sfârșitul lunii ipotetice, vânzătorul ipotetic se va trezi cu un profit ipotetic compus atât din bani lichizi preexistenți pe piață, cât și bani virtuali proveniți de pe carduri. Cu cardul propriu, el va cumpăra, la rândul său produse de uz propriu, iar din cei 675,55 lei rămași, în urma cheltuirii Statul va mai câștiga înapoi încă (15% * 675,55 =) 101,33.25 lei. Așadar, 224,7 lei recuperați în total după a doua lună. În a treia lună, Statul recuperează încă ≈ 86,1 lei, și tot așa, în diviziune zenoniană cu unități progresiv fracționare, până când, după 11-12 luni, Statul își amortizează integral costurile implementării venitului necondiționat. După acest prag, venitul necondiționat ajunge să se finanțeze singur.
Desigur, se ridică problema unei hiperinflații instantanee, bazate pe producția bruscă de bani neacoperiți, circulația restrânsă a sumelor de pe card și alți factori. Nu vă temeți, m-am gândit și la asta. Odată ce vede că sistemul de carduri funcționează și îi aduce profit la fel ca banii obișnuiți, vânzătorul ipotetic va folosi propriul card inclusiv pentru a cumpăra de la distribuitorul ipotetic, iar distribuitorul, de la producătorul ipotetic. Astfel, în scurt timp toată lumea ajunge să folosească sumele colectate din carduri, fără ca aceasta să constituie o piață marginală fictivă care moare repede din lipsă de orice rațiune financiară. Așadar, toată lumea tranzacționează armonios, ba, în plus, comerțul e scos din zona neagră, pentru că ce motiv mai ai să faci profit la negru când ai atâția bani? Ce vânzător ar refuza 20 de milioane de clienți?!
Cred că am demonstrat că varianta mea de venit necondiționat e, în esență, o strategie excelentă de renaștere economică. Poate fi interpretat în cheie friedmaniană dacă vă gândiți la eficientizarea pe bază de vouchere naționale, în cheie keynesiană dacă aveți în vedere investiții guvernamentale rebalansate natural, în cheie hayekiană dacă urmăriți independența individului față de un stat consumator de resurse, sau în orice cheie a oricărui economist de secol XX la care vă puteți gândi. Modelul meu este unul care stimulează economia, crește PIB-ul, îmbunătățește nivelul de trai, șterge demarcațiile între clasele sociale, elimină piața neagră și, în esență, creează surplus din nimic. Mă mir că nu s-a gândit cineva la asta înainte.
———————————————————————————————————————
Acestea fiind spuse, țin să adaug la final că am observat în ultima vreme o sciziune atomizantă și nejustificată în cadrul stângii. De ce? Acum că stânga s-a îmbogățit odată cu apariția în peisaj a mea și a echipei mele, îmi propun să schimb acest lucru. Viziunea mea este una incluzivă, care să cuprindă poziții de pe întreg spectrul de stânga, de la extrema comunistă până la zona pe care anumite guri rele o numesc, în derâdere „stânga zero”. Cred că numai prin dialog și dialectică (cum le place neomarxiștilor să spună) putem construi un proiect de stânga sustenabil pentru România anului 2015, aducând sub aceeași umbrelă direcții complementare, dar compatibile. Dacă am renunța la polemici și dezacorduri, am avea, poate, o șansă, să scoatem la liman o viziune coerentă. Deviza mea: unitate în diversitate.
Aștept cu interes propuneri de colaborare de la platformele rivale de stânga.