Recent, la doar un an de zile de la izbucnirea conflictului din Ucraina, a apărut la Editura Tact, Ucraina live. Criza din Ucraina: de la Maidan la război civil, Coordonatori: Vasile Ernu, Florin Poenaru. Ce cuprinde acest volum?
Noi, grupul de la CriticAtac, an de an scoatem cîte o antologie pe teme care ni se par foarte importante. Anul trecut am scos un volum dedicat problemei exploatării aurului de la Roşia Montana şi a gazelor de şist precum şi a protestelor din jurul acestor probleme: (Nu) corporaţia face legislaţia. Anul acesta am zis că tema majoră a anului este totuşi conflictul din Ucraina. Noi pe întreg parcursul anului am publicat texte de analiză, reportaje, polemici legate de această temă. Am avut invitaţi din regiune dar şi din spaţiul occidental, oameni care studiază problema aceasta şi care cunosc subiectul. Am încercat să înţelegem cît mai bine acest fenomen şi să nu mergem pe schemele facile care sînt vehiculate propagandistic în presa mainstream. Noi ne raportăm critic şi faţă de imperialismul rus de factură putinistă dar şi faţă de naţionalismul ucrainean sau jocurile cinice făcute de SUA sau UE. Într-un astfel de război şi conflict nu prea avem nevinovaţi. Critic regimul Putin de mai bine de 8 ani, încă din anii în care Occidentul era amortizat de el doar că puţin de pe alte poziţii. Şi a ieşit cred un volum foarte solid, cu texte excelente. O parte din carte este scrisă în limba română, sunt traduceri în română, pentru publicul din ţară, iar o parte sînt scrise direct în engleză, cu un circuit mai mare. Noi promovăm un soi de „internaţionalism regional”, de asta găzduim şi platforma LeftEast care pune în circuitul regional informaţii, analize, dezbateri legate de ţările din regiune. Cartea aceasta este un prim rezultat.
Cine sînt cei care au scris, colaborat pentru acest volum?
Lista este destul de mare. Avem fireşte autori români, cîţiva tineri care sînt cunoscători ai zonei şi destul de bine documentaţi pe spaţiul ex-sovietic. Avem, cum spuneam autori din regiune şi din spaţiul occidental. Avem practic o gamă foarte largă de abordări atît tematic cît şi ca ideologie. Nu avem numai oameni de stînga, cu toate că aceştia sînt majoritari. Avem colaboratori de la faimosul profesor Immanuel Walllerstein, pînă la „creierul” regimului Putin din prima perioadă care acum este opozantul lui, cunoscutul analist politic Gleb Pavlsovsky, sau de la istoricul liberal Alexei Miller la poate unul dintre cei mai buni tineri analişti ai problemelor din Ucraina la ora actuală, Volodymyr Ischenko. Sînt modest de felul meu dar şi destul de realist aşa că pot spune cu multă convingere că în acest moment este cam singura carte de acest fel apărută în regiune şi cu siguranţă va deveni de referinţă cel puţin în mediul care se interesează de acest fenomen.
Am văzut că a reacţionat un ziarist precum Vlad Mixich care spune că Hotnews şi alte trusturi de presă au avut mai mulţi ziarişti pe teren şi dă de înţeles că am fost informaţi bine.
Ma întîi ar trebui să dăm tot citatul nu să trunchiem şi să scoatem din context cum face Vlad Mixich, dacă tot dă lecţii de jurnalism. El se referea la Introducerea cărţii. Un text scos din context este un pretext. Să citim atent textul: În diverse regiuni, acest fenomen mediatic s‑a produs diferit. În spaţiul occidental, de la care ne revendicăm cu atâta mândrie şi superioritate, fenomenul a fost ceva mai echilibrat prezentat, chiar dacă a dominat o anumită o grilă de interpretare. Acolo, mainstream‑ul a fost totuşi nevoit, în faţa presiunii diverselor grupuri critice/ alternative/ independente, să mai cedeze din „monopolul asupra adevărului”. În România, acest fenomen a devenit însă mult mai grav. Cum să fie informată populaţia unei ţări despre ce se întâmpla în Est, când dispune de o mass‑media într‑o stare de profundă descompunere, care nu lucrează cu ziarişti de teren, ci informează/ traduce doar din presa mainstream occidentală de o anumită culoare, preponderent de limbă engleză? Cum să existe dezbateri când ţara noastră nu dispune de instituţii care să se ocupe serios şi solid de analiza Estului, nu dispune (cu mici excepţii) de experţi competenţi în subiecte şi teme ce ţin de spaţiul fostului stat sovietic, ci doar de „experţi” producători de „rapoarte la comandă”, proveniţi din anumite think tank‑uri bine formatate ideologic? Avem noi ziarişti şi experţi care să fie afiliaţi la grupuri independente de informare şi dezbatere regională? Şi atunci, cel mai simplu nu e să cauţi să te informezi şi să analizezi, ci să preiei un discurs oficios sau oficial occidental „dat de‑a gata” şi să‑l reciclezi în varianta vulgară locală: binele se luptă cu răul şi cine pune la îndoială o iotă din mantra rostită cu sfinţenie devine damnabil. Nu e loc de nuanţe, de îndoieli, de întrebări, de dialog şi de înţelegere. În spaţiul occidental, pe care îl mimăm parţial, fără niciun efect, există loc pentru critică, pentru altfel de voci şi pentru vederi alternative; la noi, însă, nu au dreptul să existe. Mainstream‑ul românesc a mers încă şi mai departe: pentru prima dată după foarte mulţi ani, au apărut liste cu „duşmani”: cei care nu se înregimentează de partea „sfintei legiuni a binelui” trebuie supuşi oprobiului public şi scoşi în afara societăţii.
Citeste mai mult: adev.ro/nfqvfd