Din cele cîteva de milioane plecaţi, unii apucă să şi voteze. Poate e un moment bun să le amintim oamenilor cu spirit civic – exacerbat de diverşi factori artificiali zilele astea – de istorii despre cum mulţi dintre românii plecaţi au ajuns să îngroaşe rîndurile unei armate europene de sclavi moderni. Atîta ne-am repetat zilele astea sintagma cu “dreptul la vot” încît am uitat că prea mulţi dintre ei şi-au pierdut drepturi fundamentale care fac votul un soi de distracţie de weekend fără sens.
Nu e cazul unei majorităţi a românilor plecaţi, e vorba însă de mult mai mult decît fapt divers, e aventura migrantului estic folosit fără scrupule. Acum ceva timp am strîns cazuri tocmai pentru a arăta şi violenţa experienţei, şi un tip de complicitate a gazdelor. Chiar zilele astea apăreau cîteva scandaluri incredibile cu nişte comunităţi care exploatau o întreagă comunitate de lucrătoare. Ba chiar în ultimul an TVR a reuşit un lucru bun, prin Irina Păcuraru, să ajungă să spună credibil povestea badantelor din Italia. Să ne reamintim aşadar de ce uneori discuţia despre dreptul la vot devine irelevantă atunci cînd politica mîinii de lucru ieftine e prioritară.
Italia, muncă şi şantaj sexual – un scandal foarte recent. Relatate cu cruzimea obişnuită din presa românească unde, dacă citeşti printre rînduri vei afla mai mereu că e vina victimelor:
Anchetele jurnalistilor italieni au pornit de la semnalul de alarma tras de preotul Beniamino Sacco din Vittoria.
” Daca am aflat despre aceste fapte, nu pot sa tac. Daca tac, imi pierd libertatea interioara”.
Situatia din Vittoria dureaza de cativa ani. Totul a inceput cand fermierii si-au ridicat sere, ceea ce a facut ca apreciata productie locala de rosii sa nu mai fie una sezoniera si sa fie nevoie de muncitori imigranti. Se stie ca ai nostri accepta conditii de cazare jalnice si salarii mici. In prezent, in jur de 1.500 de romance lucreaza acolo. Majoritatea au intre 20 si 40 de ani, dar sunt si minore. Se spetesc sase zile pe saptamana, cate 11 ore de dimineata pana seara.
” -Trebuia sa invartim rosiile. Si-mi zice: Tu muncesti in seara asta, nevasta-ta maine seara, eu zic: de ce? Am venit impreuna si muncim impreuna. A zis nu. Eu l-am salutat din mers, pentru ca era un tampit.
– Dar de ce crezi ca voia sa va separe?
– S-o atinga, s-o pupe… asa si pe dincolo. Nu intelegi cum merge treaba aici?”Abuzurile au luat amploare si pentru ca romanii NU reprezinta o comunitate capabila sa se apere.
“- Ce solutie au aceste femei, in afara plangerilor?
– Sa fie mai solidare intre ele. Comunitatea romaneasca e foarte fragmentata, fiecare e singur, nu are posibilitatea sa simta solidaritatea umana”, explica Dario Di Vico, corespondent Corriere della Sera.
Sclavia sexuala a devenit norma. Femeile traiesc la mila stapanilor, intr-un soi de coabitare fortata cu agresorii. Pentru ele, e o situatie fara iesire. (sursa)
Danemarca. Caz clasic pe care l-aţi auzit de mii de ori:
Vasile Stoica a plecat in Danemarca impreuna cu sotia sa, Natalia, fiul lor si fratele sau mai mare, Ioan Florin. Romanii au fost adusi in tara de barbatul aflat in spatele companiei de curatenie JD Cleaning, Jimmy Nika. Angajatorul furnizeaza de ani de zile mana de lucru companiei United Service, a doua ca marime din Danemarca, ce are un milion de contracte, cu statul, regiunile si municipalitatile. Familia Stoica nu a primit niciun salariu pentru munca prestata prin JD Cleaning pentru United Services.
Frankfurt. După construirea unui cartier de lux, muncitorii români au trecut prin exploatare totală cu un final totuşi fericit. La presiunea presei, şi-au luat într-un final banii promişi.
Ne-au dat 50 de euro pentru mâncare şi după o lună de muncă, 17 septembrie-20 octombrie, am primit 1.500 de euro, sumă pe care trebuia să o împărţim celor 13 muncitori din grupul nostru. Conform unui calcul simplu reiese că luna aceea ne-au plătit 1,09 euro pe oră”, s-a plâns muncitorul român. Unul dintre proprietari s-a solidarizat cu muncitorii şi a scris pe o pancartă: Locuinţa mea exclusivistă se datorează exploatării muncitorilor români. (sursa)
Suedia. Români plecaţi la cules de afine se revoltă după ce primesc bani mai puţini. Presa locală îl citează copios pe patron care “lămureşte” situaţia, unii sclavi erau mai harnici:
Peste 100 de romani au oprit lucrul, miercuri, si au iesit in strada. Acestia spun ca angajatorul le-a promis 50 de euro pentru 50 de kilograme de fructe de padure culese pe zi. In schimb, au primit aceeasi bani pentru 70 de kilograme de fructe culese zilnic.
Insa patronul, Naturbemanning och Brygg AB, Mika Riikonen, sustine ca muncitorii romani sunt singurul grup care nu a reusit sa isi faca norma de fructe de padure culese. El a subliniat ca un grup de thailandezi strange in medie 215 kilograme pe zi, iar romanilor li s-au furnizat informatii false in tara lor. Sincer, sunt niste lenesi, a declarat el. (sursa)
Exploatarea ia şi forme mai subtile. Atunci cînd se pun la pachet educaţia şi voluntariatul, apare munca neplătită în schemă, iar rezultatele au fost într-un caz din Norvegia tragice (pe larg, aici).
Simina Guga are un material excelent despre traseul exploatării unor muncitori români în Cehia. Treaba începe în România cu firme de recrutare şi se termină cu o păcăleală la destinaţie, după o perioadă scurtă de muncă intensă:
La o lună după aceste întâmplări, lucrurile au luat o turnură la fel de brutală pentru un alt grup de 14 români care erau izolaţi într-o zonă muntoasă a ţării. Aceştia au ameninţat că vor înceta lucrul şi că se vor duce la poliţie, după 58 de zile de muncă în care nu primiseră decât 6 euro pe săptămână pentru mâncare. Şeful le-a dat fiecăruia câte 200 de euro, promiţându-le că o să primească restul în zilele următoare. După câteva ore însă, muncitorilor li s-a spus că nu mai este nimic de muncă în acea zonă şi au fost îmbarcaţi într-un autobuz cu un şofer ceh care nu le-a spus nici ce se întâmpla, nici unde urmau să ajungă. După 4-5 ore de mers cu autobuzul oamenii au fost abandonaţi noaptea, pe un drum în apropiere de Praga. (sursa)
Dickens revine în forţă:
Mai multi copii romani, dintre care unii aveau mai putin de noua ani, au fost obligati sa lucreze in conditii foarte aspre, la o ferma din Worcester, Marea Britanie. Cei sapte copii, care faceau parte dintr-o echipa de 50 de muncitori romani care lucra la adunat praz pe un camp, au fost descoperiti, saptamana trecuta, de autoritati, a anuntat, duminica, The Independent. Minorii erau obligati sa lucreze, intreaga zi, imbracati in haine subtiri, in conditiile in care temperaturile coborau pana la zero grade. (sursa)
În Olanda, sechestraţi într-o fermă:
Politistii si inspectorii de munca din orasul olandez Someren au descins la ferma pentru a-i elibera pe cei 38 de romani, care munceau ca sclavii impreuna cu niste polonezi si portughezi aflati in aceeasi situatie, relateaza BN Destem. Patroana le confiscase angajatilor, la sosirea in Olanda, pasapoartele si actele de identitate, iar baracile in care traiau acestia nu aveau nici macar ferestre. Muncitorii primeau doar 50 de euro pe saptamana, lucrand de dimineata pana seara pe plantatia de sparanghel, in conditiile in care li se promisese un salariu de 13 euro pe ora. (sursa)
Un caz interesant de conflict între state. Imigranţii exploataţi au ajuns strategie de business şi de sabotaj, iar criticile belgienilor ne arată cît de pe faţă se lucrează cu „avantajul estic”:
Doi miniştri belgieni au anunţat că depun plângere la CE împotriva Germaniei din cauza condiţiilor de muncă precare şi a salariilor extrem de mici cu care sunt plătiţi imigranţi români şi bulgari care lucrează în abatoare germane, relatează cotidianul Le Soir, în ediţia electronică. Cei doi miniştri, al Economiei Johan Vande Lanotte şi al Muncii Monica De Coninck, au decis să depună plângere împotriva autorităţilor germane la Comisia Europeană (CE), în baza unor mărturii ale muncitorilor, sindicatelor şi miniştrilor regionali germani. “Vom scrie CE pentru a-i cere să pună capăt acestor practici. Nu căutăm confruntarea cu altă ţară, ci este vorba despre a denunţa practici scandaloase”, au anunţat Vande Lanotte şi De Coninck, citaţi de Le Soir. Miniştrii au luat această hotărâre în urma unor acuzaţii formulate de actori din industria cărnii din Belgia. “Multe dintre aceste întreprinderi au început să se restructureze sau să se delocalizeze către Germania, deoarece nu mai reuşesc să facă faţă acestei concurenţe. Una dintre ele nu mai efectuează tranşarea cărnii în Belgia, ci taie carcasele în patru şi le trimite în Germania. Acolo, muncitori cu salarii foarte mici se ocupă de tranşare şi este mult mai rentabil. Aceste practici sunt inadmisibile”, a declarat unul dintre miniştri. Potrivit Le Soir, Germania respectă directivele europene, acceptând detaşarea muncitorilor din Europa de Est, dar există numeroase fraude ce au ca rezultat faptul că mii de muncitori lucrează în această ţară în condiţii deplorabile, nu cu titlu provizoriu, aşa cum prevede legea, ci în mod definitiv, prin intermediul unor societăţi fictive. De asemenea, în anumite sectoare, ca cel al cărnii, dar şi în horticultură, cultivarea legumelor şi prelucrarea lemnului, în Germania nu există salariu minim. “Atunci, totul este permis. Nu este încălcată legea, pentru că nu există una”, denunţă Vande Lanotte. (mediafax)
poza slite: Carmen Racovitza