Liga Oamenilor de Cultură Bonțideni
În naivitatea noastră nemăsurată am sperat până recent că vom avea ocazia să dăm nas în urbea de pe Someș și cu candidatul PSD pentru a-i adresa câteva întrebări și pentru a vedea viziunea lui pentru România . Dar Clujul n-a reprezentat o destinație suficient de atractivă pentru Victor Ponta, acesta concentrându-și vizitele în alte zone, fiefuri tradiționale ale PSD-ului. Singura excepție ardelenească o reprezintă Bistrița-Năsăud, județ care s-a înroșit puternic în ultimii ani și unde Ponta, secondat de staff-ul local și de partenerii din zona ecleziastică – ortodocși și greco-catolici – a avut grijă să descindă pentru a consolida acest avanpost și pentru a da garanții cohortelor de primari racolați recent că petrecerea va continua.
Sondajele informale derulate de oamenii Ligii, prin sat, pe tren, pe la crâșme etc. n-au reușit să depisteze încă vreun alegător al acestuia, însă au depistat un capital de antipatie puternic, exprimat în forme cât se poate de variate și de plastice. Iar sondajele noastre n-au vizat ”electoratul educat, spălat și bine îmbrăcat”, ci oameni de condiție modestă, navetiști și muncitori ”la gri” (cu carte de muncă dar angajați pe 4 ore cu minimul pe economie) sau la negru. Asta pentru cei cu mintea bătucită, adepți ai reducționismelor și a judecăților dihotomice. O altă concluzie a sondărilor noastre relevă faptul că programul de deratizare demarat de DNA n-a făcut decât să sporească teama față de o viitoare consolidare a poziției PSD-ului.
Dar să revenim la ”președintele care unește”. Expun în cele ce urmează motivele majore pentru care NU voi vota cu acesta:
– Pentru tot ceea ce întruchipează el ca model de reușită: parvenitism, slugărnicie, ipocrizie, incompetență și furt. Nu pot gira acest prototip care poate fi întâlnit în toate mediile (de la universități până la ultima primărie de sat) și care reprezintă una din pietrele de temelie ale actualui sistem. Clonați și multiplicați în diferite forme la toate nivelele și în toate mediile, de prin birourile APIA din Bistrița-Năsăud până la armatele de politruci dornici de afirmare de pe holurile Parlamentului European, genul acesta de personaje reprezintă țesătura unui mecanism care sufocă societatea și contribuie substanțial la păstrarea unui status-quo, oricare ar fi el.
– Pentru modul în care s-a folosit de anumite teme în campania pentru alegerile parlamentare din 2012: opoziția față de proiectul de exploatare minieră de la Roșia Montană, opoziția față de exploatarea gazelor de șist prin fracturare hidraulică, renegocierea împrumuturilor de la FMI, angajamentul de a modifica Legea dialogului social ș.a.m.d. Ulterior câștigării alegerilor a devenit un promotor și apărător înfocat a ceea ce combătuse înainte. Dacă a făcut asta din convingere, este un mincinos lipsit de scrupule. Dacă a fost împins să facă asta, este doar o altă marionetă în mâinile sforarilor. Adică oricum ar fi, tot rău iese.
– În doi ani de guvernare n-a făcut altceva decât să continue programul neoliberal al lui Boc, atât de criticat înainte și atât de nociv pentru cea mai mare parte a societății românești. Câteva pansamente ici-colo nu au determinat o schimbare de abordare, ci au vizat doar consolidarea poziției sale. Păstrarea salariului minim la un nivel rușinos de jos pentru o țară care se consideră parte a Uniunii Europene (presiunile externe nu sunt o scuză) doar pentru a face România atractivă marilor investitori și pentru a nu deranja companiile care derulează deja afaceri aici, a dovedit că nu este altceva decât omul continuităților transpartinice dezavantajoase pentru cetățeni.
– Maniera grosolană în care tratează chestiunea educației și a cercetării, de la subfinanțarea sistemului educațional (nerespectarea Legii care prevede 6% pentru Educație și 1% pentru Cercetare) și mutilarea Legii educației prin ordonanțe de urgență. În timp ce mor elevi înecați în căcat într-o fosă septică a unei școli, fondurile și așa-insuficiente ale educației sunt halite de haite politice și birocratice transpartinice, în tandem cu mari companii.
– Maniera slugarnică de abordare a chestiunii resurselor naturale și a corupției care privește marile corporații.
– Nu cred în judecățile simpliste care-l plasează pe Ponta drept alegerea care duce spre Rusia și putinism sau orbanism, pentru că la fel ca și ceilalți candidați face eforturi majore pentru a intra în grațiile aliaților strategici și mai ales a marilor companii care au ochit posibilitatea unor bune afaceri în această parte a periferiei europene. La fel ca și ceilalți, flutură stindardul independenței energetice și a fricii de ruși în timp ce hălci întregi din suprafața țării sunt concesionate pentru explorare și exploatare de resurse naturale convenționale și neconvenționale, esticilor și vesticilor deopotrivă. În orice configurație geopolitică ne-ar duce alegerea lui sau a oricărui candidat, Est sa Vest, atâta timp cât se lucrează în sensul conservării statutului de periferie a României, nu văd absolut nicio diferență.
Continuarea aici