Cîteva notiţe de la particular spre general
Istoria din ultimii 300 de ani ai Rusiei ne „sugerează” că sancțiunile dure ale Occidentului (dacă se vor ţine de cuvînt) pot agrava serios situația internă a acestei ţări, care la rîndul ei, poate genera trei situații politice interne:
- Revoltă populară (autentică sau înscenată de diverse forţe interne-externe)
- Lovitură de stat/palat (dar oare cine poate veni în locul lui Putin?). De obicei, în astfel de contexte, ea este făcută de forţe (mai) conservatoare.
- Apariția unui Fals-Putin: variantă politică care nu se mai desfășoară după scenariul din Evul Mediu, dar care are tradiție în Rusia.
Occidentul ştie bine aceasta. Probabil nu va apăsa prea tare pe accelerație, pentru că:
- Interfața Putin este o interfață care vorbește (încă) pe limba lor: ProBussines&pragmatic. E adevărat că a devenit puțin cam autonom şi nu îl interpretează pe Carl Schmitt așa cum vor occidentalii. Schmitt este monopolul occidental: dușmanul este doar cel definit de Occident.
- Revolta populară este riscantă pentru că: a) are șansa să destabilizeze încă o zonă imensă (a cîta la ora actuala?) care ar ieşi de sub control şi aceasta pune în pericol Marele Capital; b) ar putea crea o situație care să aducă la putere forţe de care Occidentul se teme: cele radical antioccidentale.
- Cea mai bună variantă pentru Occident, ar fi schimbarea lui Putin cu un Fals-Putin. Ce înseamnă asta? O conducere ce mimează „patriotismul & valorile”, care să alimenteze trendul rusesc (dar şi global) pentru a mulțumi populația şi o deschidere care să permită globalizarea întregului capital rusesc. Adică: ambalaj Putin, interior Elţin.
Ce se va întîmpla? Nimeni nu ştie. Dar cred că acestea sînt cele trei scenarii realiste. Alegeri anticipate şi variații pe temă: o glumă. Ce e mai bine? Nu ştiu, însă în toate cele trei variante Occidentul déjà a învins în Rusia.
De ce? Pentru că în joc sînt următoarele probleme:
- Piața energiei/resurselor şi a hegemoniei economice & politice, care este problema centrală a Occidentului (principal SUA, parțial UE).
- Consolidarea capitalului autohton şi a puterii interne cu extindere spre zonele „tradițional rusești” problema centrală a Rusiei. Rusia vrea suveranitate politică şi financiară extinsă asupra spaţiului pe care-l numesc ideologic mai nou „Lumea rusă” şi alte spaţii confuze ale fostului Imperiu.
- Ucraina: unul din cîmpurile de luptă periferice între Occident şi o Putere (RU) care încă mai speră să nu joace total după regulile occidentale.
Cum pare a se rezolva această situație?
- Lupta geopolitică pe terenul Ucrainei unde parteneri de joc sunt RU & SUA şi arbitru este UE pare a aduce un cîştig tuturor părţilor. Dar aceasta e doar aparent.
- SUA construiește Rusiei imaginea “băiatului rău” şi încearcă să cîştige piața energetică din UE. In plus: scoaterea Rusia din jocurile geostrategice globale. Aceasta pe termen mediu şi lung.
- Kremlinul îşi întărește poziţia internă. Dar aceasta pe termen scurt. Va găsi soluții? Greu de făcut pronosticuri mai ales pentru că nu știm sigur cum va juca UE pînă la capăt. Va merge UE total pe mîna SUA? Ce se va întîmpla cu BRIC, dar cu lumea arabă? Multe necunoscute. Kremlinul joacă riscant, imprevizibil şi fără centură de siguranţă.
- Ucraina iese şi ea în cîştig: se consolidează proiectul naţional-identitar politic în jurul Kievului, se desparte de „Mama Rusia” şi toate problemele ei sînt atribuite “dușmanului de moarte”, Rusiei. In plus: primește un sprijin financiar şi politic din partea SUA & UE. Cît sînt dispuse să investească SUA & UE, încă, nu ştim. Atenţie: Ucraina se poate întoarce ca un bumerang şi într-o direcţie şi în alta. Acum bumerangul e în mîinile SUA&UE.
- UE pare cea mai dezavanzajată şi e pusă în situația de a arbitra şi de a alege variante şi grade de implicare. De fapt, mai puţin UE și mai mult Germania, Anglia şi Franța. Dar deciziile celor mari din UE pot irita pe cei mici care, la rîndul lor, pot produce anumite tensiuni în proiectul economico-politic al UE.
Vor fi sancţiunile Occidentului mari? Eu cred că NU. Dar asta nu schimbă datele problemei foarte mult. De ce? Pentru că Occidentul ştie că déjà a învins şi că acum în zonă sînt bătălii doar strategice şi tactice, nu de conţinut.
De ce? Şi ajungem la general:
Datele problemei:
- Rusia încearcă de mai bine de 300 de ani să pătrundă în sistemul-lume (de la Wallerstein citire) capitalist inventat de Occident. Totul se joacă pe cartea modernizării forțate şi arderea decalajelor istorice. Pînă şi comunismul se înscrie în această mișcare. Privit retrospectiv, regimul comunist nu a fost decît o modernizare radicală şi o încercare forțată de pregătire a populației şi a capitalului autohton “feudal” pentru intrarea lui în circuitul “sistemului-lume” capitalist modern. Cît a reușit este o altă discuție. Cert este că el a fost mereu periferic, cu mici momente de “glorie”. Rusia a devenit mai degrabă o periferie de “gradul doi” a „sistemului-lume”.
- Încercarea Rusiei şi al altor centre de putere de a construi mecanisme alternative „sistemului-lume” hegemonic nu este decît o iluzie. Ce sînt BRIC, Ununea Vamală, Uniunea Euro Asiatică etc.? Nu sînt decît nişte copii ale aceluiași mecanism care nu încearcă decît să construiască poli de putere regionali sistemului hegemonic global, fără a aduce însă nimic diferit, ci repetînd aceeași schemă şi conținut.
- Conflictul din Ucraina este un conflict tipic, după scheme cunoscute déjà, care ne ilustrează cum o putere regională, fostă globală cum este Rusia intră în conflict cu puterea hegemonică actuală reprezentată de SUA: ciocnirea dintre diverse forme de imperialism. Însă o putere, precum Rusia, nu vine cu nimic nou, ci mai degrabă, cu o variantă mai radicală şi de o mai proastă calitate a ceea ce oferă şi SUA: stat minimal, privatizare totală, finanțe, energie, armată, etc. Bătălia este mai degrabă pentru hegemonia politică şi, mai ales, una legată de economie şi de resurse.
Ce se va întîmpla?
Pronostic: încă nu a sosit vremea Războiului Mare ci doar a celor uşor controlate pe care le adoră SUA şi le mimează Rusia la diverse periferii; elitele Puterii globale se vor înțelege pînă la urmă, dar această înțelegere va fi total în defavoarea cetățenilor ţărilor despre care discutăm şi nu numai. Şi acest dezavantaj se va simţi, ca de obicei, mai ales în ţările de periferie ale sistemului-lume.
Conflictul din Ucraina se va rezolva curînd. Ce înseamnă acest „curînd” şi cum se va rezolva încă nimeni nu se hazardează să ofere o soluţie sigură? Dar e bine să sperăm că focurile de armă vor înceta „curînd”. Această veste bună însă ascunde un adevăr care ar trebui să ne îngrijoreze chiar dacă cu toţii condamnăm războiul.