Şoimii patriei Euro-SUA au o singură mare deviză pe steag. Totuşi, Putin e KGB, Rusia a mers într-o direcţie greşită, uitaţi unde a ajuns nu s-a adaptat valorilor de piaţă (!?). Sînt tot atîtea prostii repetate cu emfază de universitari şi academicieni.Putin a fost KGB, dar noul lider conservator rus este rezultatul unui haos creat în ex-URSS de nimeni alţii decît promotorii filozofiei USAID. Putin a venit pe un val popular de respingere a unor ofensive neoliberale fără precedent.
Cea mai uşoară demontare e făcută de presa americană însăşi care e mai puţin patriotică decît domnul Cioroianu, de exemplu, şi notează foarte multe caracterstici ale liderului rus extrem de familiare unui anumit curent politic american: Putin e de fapt un neocon banal sau Putin e Reagan şi de fapt americanii conservatori se oftică…
Ce se uită prea uşor e că epoca Putin e una de refacere după jaful şi distrugerea sub flamură neoliberală extrem de pe placul americanilor. Biografia unui anume personaj ne explică poate mai multe decît lupta cu fumigene de acum: Mitt Romney, republican american, omul pe care Obama l-a bătut la ultimele alegeri.
Mitt Romney a fost CEO în anii 90 la compania Bain. Compania asta lucra cu fonduri guvernamentale americane, lucra şi cu apropiaţi ai lui Gorbaciov, consililia şi autorităţi ruse, consilia şi British American Tobacco (BAT) pe care i-a ajutat să ocupe o piaţă şi segmente de producţie importante. Conflictul de interese la el acasă.
În martie 1993, guvernul american a acordat Bain & Co. 3,9 milioane dolari pentru consilierea lui Boris Elţîn în privatizarea economiei ruse. Oamenii lui Romney au contribuit aşadar la trecerea domeniului public în posesia oligarhilor ruşi nouăzecişti sau direct către unele companii prietene, precum BAT. “Rusia arăta ca o provincie cucerită în care Bain şi alţi profitori împărţeau trofeele”, declară David Ellerman care pe atunci observa fenomenul de la Banca Mondială. Aşa a ajutat Bain la aducerea în portofoliul BAT pe un preţ de nimic a unei fabrici din Saratov.
O frumoasă colegialitate s-a legat între mafioţii ruşi timpurii şi reprzentanţi de vîrf ai businessului american. Pînă cînd a venit reacţia,
o reacţie deloc mai plăcută dar care a scos Rusia de pe un făgaş despre care unii ne spun şi acum că era “normal”. Nu era normal, era criminal. Cu Putin, totul s-a calmat sub un autoritarism conservator la care, într-o formă ceva mai soft, visează destui neoconi vestici.
Compania Bain cu Mitt Romney la conducere reprezintă visul american în Rusia. Să fii şi consilier să faci şi un supliment de bani din vînzarea de ponturi către privaţi. Aşadar, am fost avizaţi despre ce aşteptau vesticii de la Est. Măcar după două decenii am putea recunoaşte că între scenariul unui Elţîn care vinde tot cui vrea şi un Putin care încă e susţinut popular tocmai pentru că a încheiat epoca de junglă ex-sovietică, evident că vesticii preferau Elţîn adică nimic, şi evident că cetăţenii sovietici de la talpa ţării ar fi preferat orice unui jaf complet generalizat, chiar şi un jaf parţial.
Putin e o soluţie venită pe fondul unei calimităţi post-sovietice. Ca orice creatură postcataclism poate fi imprevizibilă, poate ataca neprevăzut, cum am văzut că se teme Adam Michnik (nu cred într-un astfel de scenariu). Dar asta nu înseamnă că trebuie să uităm condiţiile apariţiei unui astfel de tip. Altfel, ne mirăm ca proştii de ce 40% dintre moldoveni îl admiră pe Putin. Îl admiră pe Putin pentru că ştiu ce era ex-URSS înainte de Putin, în perioada aia în care România se învăţau abia poeziile USAID.
Astfel de puneri în context sînt absolut necesare pentru cei care încă mai fac jocul cu “de unde vine Putin cel rău?”. Pe de o parte a fost inventat de agenţii “reagănişti” cel puţin în aceeaşi măsură precum ăia kgbişti. De cealaltă parte, Putin încă reprezintă un soi de reacţie populară de respingere a planului de “salvare neoliberală” (dezastruoasă) conceput în anii 90 pentru ex-URSS.
(foarte pe larg povestea din care am citat şi eu este aici: Huffington Post)