Costi Rogozanu pe VoxPublica Întîi Pungeşti. La Pungeşti continuă situaţia de criză. A fost adusă o sondă în ciuda faptului că protestul comunităţii de acolo are deja o istorie de luni de zile. Nu mai vorbesc despre asta decît
activişti direct implicaţi şi cam atît. Traian Băsescu şi oameni din guvernul Ponta aruncă periodic reflecţii asupra stării de independenţă energetică. Situaţia din Ucraina va grăbi genul ăsta de business controversat (americanii au pregătit de anul trecut exploatări în Ucraina). E valul nedemocratic al doilea, postcriză. Întîi austeritate, apoi muşchi imperialişti umflaţi din est şi vest. Ameninţarea războiului face marea afacere să curgă mai lin. Vom ajunge în situaţia în care se vor bate două mari tabere de patrioţi – scenariu care mărturisesc că-mi dă fiori. Naţionaliştii care vor să apere talpa de pămînt de invazia capitalistului străin – oameni călcaţi în picioare care nu mai au cum să lupte decît aşa. Şi naţionaliştii capitalişti autohtoni care vor să lupte braţ la braţ cu orice aliat împotriva “inamicului comun” – ne aliem cu Chevron ca să-i învingem pe ruşi, gen… Pungeştenii şi celelalte zone trebuie susţinute de “urbanul mare”, clasă de mijloc, cum vreţi să-i mai spuneţi. Numai că îi desparte un rasism social cît casa. Că ce ştiu ţăranii, nu? Proeuropenismul fanatic. Un proeuropenism fanatic pe bani buni, de altfel. Îi poţi face fie ca analist, fie ca oengist plătit de statul român să fii “european”. Unde pot românii să vîndă şi ei toate tonele de retorici de lemn înghiţite timp de decenii pe aici de la tot soiul de “gulere albe”? În Moldova, sigur. Se dă un filmuleţ precum ăsta avîndu-i invitaţi pe Cristi Tabără, invitat permanent la postul TV moldovenesc şi Iurie Roşca, politician din Moldova. 
Un astfel de dialog îmi confirmă temerile exprimate acum ceva timp, că românii şi-au găsit cu cine să se comporte “vestic”, i-au găsit pe fraţii moldoveni ceva
mai la est. Iurie Roşca nu mă interesează în ecuaţia asta, am văzut că e vechi în politica moldovenească, că a făcut tot soiul de jocuri, alianţe, că are idei mai mult sau mai puţin creţe, nu el contează în ecuaţie. Rolul lui Roşca în studio e că exprimă nişte îndoieli faţă de o retorică stupid proeuropeană promovată cu aroganţă de Tabără, jurnalist român plecat cu aere coloniale să facă TV la Chişinău. Priviţi cît de “de sus” explică Tabără, de parcă e trimisul special al Troicii în RM. Vizele sînt un mare cadou, simpla atenţie a UE e un mare cadou. Discursul ăsta, putem vedea asta retrospectiv, a fost extrem de costisitor pentru România. Şi în ziua de azi e invazie de trimişii de sus, arhanghelii europeni care dau lecţii şi apoi iau cu amîndouă mîinile fonduri şi funcţii. România şi-a construit o pătură de mijloc de proeuropeni fanatici care sînt de fapt împotriva oricărei speranţe a noastre pentru o Uniune Europeană cu adevărat justă. Visul lor european e pur şi simplu colonizator: mă duc, cîştig un proiect şi apoi le scot ochii alor mei cu prostiile învăţate în două sesiuni de training. Ei lucrează strict lobbystic pervertind orice formă de “internaţionalism”. Sînt obsedaţi oricum de “local”, că aşa se iau banii “local”, cu un par “central” în mînă. De aia filmuleţul ăsta cu Tabără e de neratat. Auziţi ce spune el: că aşa se circulă şi se munceşte în UE, cu milioanele, aşa e civilizat; românii bîntuie de plăcere Europa, fac turism de supravieţuire. Politicianul sceptic european ajunge astfel să aibă mai mult bun simţ decît acel tip de promovare UE care o fi mers în România, dar nu are cum să mai meargă în Moldova măcar pentru faptul că prea mulţi oameni de acolo au deja cicatrice zdravene de la visul vestic (şi de la visul estic, că doar mulţi muncesc şi în Rusia). Întrebarea politicianului moldovean e, cred, şi întrebarea multora din Ucraina: pînă la urmă de ce nu se poate amîndouă. De ce-mi trebuie exclusivităţi cu UE sau cu Rusia? E o întrebare naivă care le ruinează propagandiştilor orice argument. Eu vreau să fim cît mai aproape de Moldova, de cetăţenii ei indiferent de etnie. Dar nu ca să le predau europenism şi să-i păcălesc cu două trei contracte. Cum facem unirea? Cum ne lipim europeneşte? Între timp, moldovenii de dincoace de prut şi-o iau pe spinare de la jandarmeria naţională. Ce le pot garanta fraţilor de peste Prut e că stăm foarte bine la dat cu pulanul în capul propriilor cetăţeni, de cînd cu criza economică. Şi le urez să pună toate întrebările, să nu se cufunde în frici provinciale.