Unde greşeşte Remus Cernea cu propunerea lui: în primul rînd prin faptul că propune ONG-izarea bisericii. Biserica nu poate şi nu trebuie să trăiască precum un ONG de orice confesiune ar fi ea. Tot aşa cum nu trebuie să trăiască precum un SRL. Apoi, nu sînt de acord nici cu riscul social al retragerii banilor guvernamentali pentru angajaţii bisericii. Nu în ultimul rînd, poate e depăşit momentul în care spunem chestii doar ca să se “oftice” unii şi mai şi începem să facem legi eficiente şi să punem probleme realist.
Ce ar trebui făcut şi ce nu:
- dacă biserica se apucă de un eveniment megalomanic la care contribuie toată pătura dominantă: afacerişti, politicieni de la centru şi “locali”, atunci nu mai dai şi bani direct de la guvern. Deja ar fi un pas important dacă s-ar reglementa unele robinete din banii publici.
- o altă speranţă a lui Cernea e că ar putea clarifica şi transparentiza finanţarea bisericii. Or, aici lecţia ar trebui predată invers: biserica se descurcă excelent, a învăţat cum să tragă bani în toate poziţiile de la toată lumea. Are angajaţi în majoritate prost plătiţi care au prag de colectare oriunde s-ar afla. Şi-au perfecţionat taxe, grupuri de influenţă, conlucrarea cu politicieni şi afacerişti. Practic, Daniel poate să deschidă un atelier unde să dea lecţii de colectare şi ANAF-ului.
- BOR dă dovadă de un tupeu suprem amintind de fiecare dată de secularizarea lui Cuza şi de datoria pe care statul român o are faţă de instituţie; acest argument ar trebui demontat. Iată cum sună un răspuns oficial al lor din care reiese că noi plătim acum o datorie obligatorie pentru o confiscare de acum un secol jumate. Aşteptăm urmaşii lui Zamolxe să revendice pădurile:
“Sprijinul pentru culte de la bugetul public este o consecinta a secularizarii de catre stat a averilor bisericesti in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza din anul 1863. Prin Legea pentru secularizarea averilor manastiresti adoptata si publicata in ziua de 17/29 decembrie 1863 au fost confiscate toate proprietatile bisericesti. Astfel, art. 1 al Legii preciza: ‘Toate averile manastiresti din Romania sunt si raman averi ale statului.’
Potrivit istoricului Constantin C. Giurescu (Viata si opera lui Cuza Voda, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1966, pp. 148-149) in Tara Romaneasca manastirile detineau 16,55% din suprafata agricola si forestiera a tarii , iar in Moldova manastirile detineau 12,16% din suprafata agricola si forestiera a tarii . De exemplu, Mitropoliei Moldovei din Iasi i-au fost confiscate prin Legea de secularizare aproximativ 300.000 ha de teren agricol si forestier.
In scurt timp dupa adoptarea acestei legi, statul roman a constatat ca Biserica nu mai putea sa asigure salariile preotilor si sa intretina bisericile si celelalte imobile bisericesti. Ca atare, a fost adoptata Legea clerului de mir si a seminariilor care prevedea salarizarea preotilor de la bugetul de stat si Legea pentru reglementarea proprietatilor rurale, potrivit careia parohiile au primit un lot de pamant cultivabil, asa-numita sesie parohiala. Aceste suprafete agricole asigurau insa venituri modeste, dupa cum reiese din analiza situatiei cultelor din Romania reintregita, facuta de Ministerul Cultelor in perioada interbelica, in care se preciza ca se pot intretine integral din mijloace proprii doar 2% dintre parohiile ortodoxe ardelene si 3% dintre cele din Regat. In acelasi timp, si altele din cheltuielile Bisericii (reparatii, constructii) au fost preluate de catre statul roman ca o compensatie materiala pentru proprietatile preluate.
Acest sprijin a continuat sa fie acordat inclusiv in perioada regimului comunist tocmai datorita obligatiei asumate de catre stat in 1863.
O eventuala incetare a sprijinului statului fata de Biserica Ortodoxa Romana si alte culte ar trebui sa fie urmata, in mod firesc, de o restituire a tuturor averilor bisericesti confiscate, care, insa, intre timp au fost folosite pentru improprietarirea succesiva a populatiei sarace. In plus, banul public oferit cultelor provine de la contribuabili care sunt in majoritate crestini ortodocsi.”
- BOR cere din prea multe locuri; dacă Cernea chiar avea de gînd să schimbe ceva şi nu doar să joace muzica marketingului şi imaginii, propunea măcar minime limitări. Altfel nu-mi explic ce strategie stă la mijloc în aruncarea la pachet şi a temei gay. Dacă respecţi temele astea, atunci adună sprijin politic, fă ceva util cu adevărat – mai ales după ce ai defilat cu Mazăre prin Constanţa pentru alegerea în Parlament.
- victimizarea bisericii ca mare păgubită în timpul comunismului e iarăşi aiuritoare. Biserica a dus-o de fapt mai bine decît marxismul pe vremea comunismului. Da, n-o fi fost alianţa strînsă cu politicul de pe vremea legionarilor, dar în rest colaborarea a mers unsă, instituţia nu a fost grav afectată.
- comparaţia şcoli-spitale şi biserici e utilă, dar are riscurile ei. Aceea de a vedea şcoala şi spitalul în schema de dezvoltare “milostivă”, după inima şefului, a unor instituţii, a guvernului. NU e deloc aşa. Pentru şcoală şi spital (gratis pentru toţi) trebuie dusă o altfel de luptă. Dezvoltarea lor se obţine prin presiune pe politicieni de cu totul alt tip decît cea pusă de biserici. Aceia care vor să privatizeze sănătatea şi educaţia vor susţine întotdeauna biserica – pentru că acolo oferi alinare de cîţi bani ai, cetăţenii nu mai au “dreptul” la nimic.
- taxarea bisericii e altă discuţie. Poţi să nu taxezi dar să le impui aleşilor locali plafoane maximale pentru ajutor dat cultelor. Tot aşa cum poate e mai utilă discuţia cu biserica despre cum ei taxează piperat servicii precum înmormîntarea, botezul etc. Totuşi, un timbru pe vinul vîndut trebuie să plătească.
- nu poţi propune tăierea bruscă de fonduri – sînt mii de oameni care rămîn brusc fără venituri. Şi în BOR coeficientul inegalităţii e zdrobitor – or fi cîteva oaze bune de business şi cîteva oraşe cu enoriaşi înstăriţi – dar în multe alte locuri e un business cu sărăcie din care se extrage esenţă de sărăcie.
Mulţi dintre susţinătorii austerităţii şi ai statului minimal iubesc, spuneam, şi dezvoltarea multilaterală a bisericii. PDL şi intelectualii săi erau pentru milostenie mult mai mult decît pentru drepturi. Nici USL n-ar zice ba. Dincolo de jocurile politice mărunte, există o alianţă clară între chiar criticii liberali şi biserică: “După dealuri” de Mungiu are cea mai frumoasă teză dintre toate – că dintr-o ruină a statului social mai pîlpîie doar speranţa bisericească. Din apocalipsa statului social cîştigă avîntul milostiv. De aia putem avea guverne neoliberale şi neoconservatoare care taie de la creştini, dar dau la biserică.
Tot în răspunsul oficial biserica aminteşte de lucrarea socială pe care o face. Foarte bine că-şi redescoperă dimensiunea socială a misiunii sale după atîtea decenii. Dar argumentul lor seamănă mult cu o idee care le venise guvernanţilor acum 3-4 ani, cînd vroiau să repartizeze oficial bisericii misiune socială. Legea a fost pînă la urmă oprită.
O altă declaraţie plină de tupeu:
Sumele primite de la stat sunt relativ mici, intrucat reprezinta doar 0,2% din bugetul de stat. Potrivit datelor oficiale ale Ministerului Finantelor Publice, in anul 2013 celor 18 Culte recunoscute din Romania le sunt alocate de la bugetul de stat 487, 4 milioane lei din care 276,9 milioane lei pentru salarizarea personalului clerical, 174,1 milioane lei pentru salarizarea personalului neclerical si 36,4 milioane lei sprijin pentru constructii, restaurari etc. Suma de 487, 4 milioane lei reprezinta 0,2% din bugetul de stat pe anul 2013, respectiv 0,08% din PIB-ul Romaniei pe anul 2013. De pilda, contributia pentru culte de la bugetul de stat este de aproximativ 10 ori mai mica decat bugetul pentru Educatie (4, 4 miliarde lei).
Dacă în Parlament se vrea discutată o reglementare a finanţării, atunci poate n-ar fi rău să ieşim din schema tabloidală în care s-a băgat Cernea. E adevărat că declaraţiile sale l-au transformat instant în ţintă vie pentru creştini cu averi laice serioase precum Becali şi că, în faţa valului de scuipaţi politicieni&presă, nu ai de ales decît să-l aperi. Dar asta nu e o scuză pentru o propunere fără şanse şi fără sens în ce priveşte reglementarea finanţării cultelor.